KorAP: Find »[drukola/base=funie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...89 >

2,203 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Ce e, mă? BRUNO: S-a-nfășurat pe mine! Uiii... GRUBI (Intrat în panică.): Dă mâna! BRUNO: Ușurel... (Cei doi se luptă pe marginea gropii; Bruno face eforturi ca să scape, s-a agățat de GRUBI; GRUBI trage din răsputeri.) BRUNO: Trage de funie! GRUBI: Dă-o-ncoa’! BRUNO: Vezi că se-nnoadă. GRUBI: Stai... Acum! BRUNO: Hai! GRUBI: Pune degetul dedesubt! Ce urât! BRUNO (Țipând.): Hai! Hai! Nu vezi c-a-nceput să muște? GRUBI: Uah! (Cei doi se unesc într-un ultim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
măr și i-l întinde lui BRUNO.): Na. BRUNO: Ia hai! Ține-mă de mijloc. Mă duc să i-l duc. GRUBI: Să nu se-nnegrească de tot. Mai bine cobor eu. BRUNO: Țțțț! Cobor eu. (Se leagă cu o funie de mijloc; GRUBI îl ajută.) Dă-mă-ncet. GRUBI: Ah, să nu se-ntâmple-o nenorocire. Îmi tremură genunchii. BRUNO: Lasă fandoseala. Dă-mă! GRUBI: Să nu faci vreo-prostie, acolo, jos. BRUNO: N-are-a face. GRUBI: Să nu se roadă funia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
funie de mijloc; GRUBI îl ajută.) Dă-mă-ncet. GRUBI: Ah, să nu se-ntâmple-o nenorocire. Îmi tremură genunchii. BRUNO: Lasă fandoseala. Dă-mă! GRUBI: Să nu faci vreo-prostie, acolo, jos. BRUNO: N-are-a face. GRUBI: Să nu se roadă funia. BRUNO: N-are cum. GRUBI: Mamăăă... BRUNO (Coboară încet în groapă.): Ține strâns! Mai fă un nod! Ține de amândouă capetele! (I se mai vede creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
încă și încă și încă, din toate puterile noastre, jurăm! TOȚI: Jurăm! (Efuziune; bătăi de tobe, sunete de trompetă, clinchet de pahare etc. etc. etc.; pe această comuniune de voci și gesturi, GRUBI se apropie de groapă, calculează distanța până la funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o vreme, prins de marginile ceasului pendulează deasupra gropii; această pendulare este însoțită de dure lovituri de clopot; animație în rândul personajelor și al figuranților; toți se apropie, gesticulează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
amintești că el a mai stat o dată, la odihnă, la Bușteni, cu nervii? — Uiii! Cade! Cade! — Unde-i șefu’ contabil? — Dă-l jos d-acolo, careva! N-are nimeni atâta curaj? — Du-te dumneata! — Ce prostie! (Lumea țipă, se agită, funia se balansează groaznic, mulțimea se apropie și se îndepărtează de groapă în funcție de mișcările ceasului care se agită; GRUBI se oprește un moment, își trage respirația.) — Grubiii! — S-a oprit! Hai, mă, jos, ce dracu’? Mai avem puțin și ne ducem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu se poate. Domnul director a zis că până la ora zece și jumătate pot să stea. TOȚI (Agitați, privind în sus.) — Na! Gata! A dispărut! Ce figură și Grubi ăsta! S-a zis cu Grubi! POLIȚISTUL: De fapt, unde duce funia asta? MAJORDOMUL: Nu știu, domnule. TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Pur și simplu, în fiecare seară, la ora zece fără un sfert, coboară și se balansează deasupra gropii. POLIȚISTUL: Da’ groapa unde duce? MAJORDOMUL: Habar n-am! TOȚI: Nu știm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
coboară și se balansează deasupra gropii. POLIȚISTUL: Da’ groapa unde duce? MAJORDOMUL: Habar n-am! TOȚI: Nu știm nimic, domnule. Noi suntem actori. Groapa stă de mult timp aici. TOȚI (Agitați.): — Au! — Gata! — Cade! — Feriți-vă! — O să se facă zob! (Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și un ecou de corp care se prăbușește; personajele se dau câțiva pași înapoi și așteaptă paralizate prăbușirea lui GRUBI.) BRUNO: Să știi că a tăiat funia cu cuțitul! MAJORDOMUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se facă zob! (Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și un ecou de corp care se prăbușește; personajele se dau câțiva pași înapoi și așteaptă paralizate prăbușirea lui GRUBI.) BRUNO: Să știi că a tăiat funia cu cuțitul! MAJORDOMUL (Stins.): S-a zis! Asta ne trebuia nouă? MAMA: Prindeți-l! Prindeți-l! Nu-l lăsați să se lovească! UN RECRUT: Ce zici, doamnă! Dumneata știi de la ce înălțime cade ăsta? UN MAȘINIST: N-o să rămână nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trebuia nouă? MAMA: Prindeți-l! Prindeți-l! Nu-l lăsați să se lovească! UN RECRUT: Ce zici, doamnă! Dumneata știi de la ce înălțime cade ăsta? UN MAȘINIST: N-o să rămână nimic din el... (Toți așteaptă încordați căderea lui GRUBI; mișcarea funiei tot mai rapidă, ecoul însoțitor tot mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Dumneata știi de la ce înălțime cade ăsta? UN MAȘINIST: N-o să rămână nimic din el... (Toți așteaptă încordați căderea lui GRUBI; mișcarea funiei tot mai rapidă, ecoul însoțitor tot mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
rămână nimic din el... (Toți așteaptă încordați căderea lui GRUBI; mișcarea funiei tot mai rapidă, ecoul însoțitor tot mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA BĂRBAT: Formidabil! N-am mai văzut așa funie! UN RECRUT: E de necrezut! De necrezut! Aici nu se poate întâmpla nimic serios. (Funia cade de aproape cinci minute; evident, din punct de vedere tehnic se va realiza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA BĂRBAT: Formidabil! N-am mai văzut așa funie! UN RECRUT: E de necrezut! De necrezut! Aici nu se poate întâmpla nimic serios. (Funia cade de aproape cinci minute; evident, din punct de vedere tehnic se va realiza un circuit închis cu viteză reglabilă.) BRUNO: Asta-i culmea! (Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA BĂRBAT: Formidabil! N-am mai văzut așa funie! UN RECRUT: E de necrezut! De necrezut! Aici nu se poate întâmpla nimic serios. (Funia cade de aproape cinci minute; evident, din punct de vedere tehnic se va realiza un circuit închis cu viteză reglabilă.) BRUNO: Asta-i culmea! (Se apropie și se uită în sus de-a lungul funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se poate întâmpla nimic serios. (Funia cade de aproape cinci minute; evident, din punct de vedere tehnic se va realiza un circuit închis cu viteză reglabilă.) BRUNO: Asta-i culmea! (Se apropie și se uită în sus de-a lungul funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine? VIZITATORUL: Se vede ceva? BRUNO: Nimic! (Brusc funia își încetinește mișcarea; personajele reacționează cu o undă de speranță.) TOȚI: — Ce e? — S-a rupt? — Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
punct de vedere tehnic se va realiza un circuit închis cu viteză reglabilă.) BRUNO: Asta-i culmea! (Se apropie și se uită în sus de-a lungul funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine? VIZITATORUL: Se vede ceva? BRUNO: Nimic! (Brusc funia își încetinește mișcarea; personajele reacționează cu o undă de speranță.) TOȚI: — Ce e? — S-a rupt? — Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de-a lungul funiei.) OMUL CU SACAUA: Ei? Vine? VIZITATORUL: Se vede ceva? BRUNO: Nimic! (Brusc funia își încetinește mișcarea; personajele reacționează cu o undă de speranță.) TOȚI: — Ce e? — S-a rupt? — Cade? — Da? S-a agățat de ceva? (Funia își reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie, de ea sunt agățate câteva resturi vestimentare; această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
reia căderea rapidă, dar, timp de câteva zeci de secunde își schimbă înfățișarea; are o culoare roșie, de ea sunt agățate câteva resturi vestimentare; această curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
curgere are o înfățișare tragică.) BRUNO (Stupefiat.): Sânge! MAJORDOMUL: S-a sfârșit! L-a ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți.) BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ros funia! MAMA: Vai! Hainele domnului Grabi! Le recunosc dintr-o mie! TOȚI (Speriați.): - Sânge? — Cum? — De unde? — Sângele lui Grufoi! Vai! Sângele lui Grubi! — Ce nenorocire! (Funia își reia culoarea normală; personajele plictisite; unii nici nu se mai uită la funie; figuranții își adună ustensilele și se retrag plictisiți; imaginea eșecului pe fața lor; se retrag dansatorii, acrobații, orchestranții, mașiniștii, POMPIERUL și POLIȚISTUL; rămân ceilalți combatanți.) BRUNO (Așezându-se, scârbit, într-un colț.): Crezi că asta o să mai cadă vreodată? MAJORDOMUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tu în groapă. Mai târziu. BRUNO: Când mai târziu? Vreau să știu! MAJORDOMUL: Mai târziu. Nu știu când, dar mai târziu... Într-un moment când nimeni nu-i dădea nici o atenție. Da! ORBUL: Vorbești prostii. MAJORDOMUL: Nu vorbesc prostii. Uite, funia asta e o simplă instalație, o jucărie... Se învârte ca un lanț de bicicletă. Dar groapa, timp de câteva secunde, a fost reală. Înțelegeți? Jocul nostru, noi... cei de aici... am făcut-o reală. Asta vreau să spun. BRUNO: Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i! MAJORDOMUL (Intrând, plictisit.): Nu-i! BRUNO și CEILALȚI - Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu plec. Nu mai are nici un haz. Iese înghițit de groapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ieșirii prin groapă și pot împărți publicului pliante cu următorul conținut: MINCIUNA, PROSTIA ȘI URA AU FOST PERSONAJELE PRINCIPALE ALE ACESTEI PIESE. FIECARE SPECTATOR ESTE UN’PERSONAJ PRINCIPAL. NU IEȘIȚI ÎN STRADĂ. S-AR PUTEA SĂ FIȚI FLUIERAȚI. Alte note: funia e bine să se rotească și pe momentele ieșirii publicului; mecanismul rotirii ei poate fi oferit spre contemplație; păsările și pisica vor fi lăsate în plata domnului. GROAPA DIN TAVAN Piesă în trei acte Personaje: PARASCHIV MACABEUS INAMICUL SOLDATUL BINE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
prind pe aici. HAMALUL și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre colțul clădirii; înainte de a ieși din scenă însă, HAMALUL mai trage de câteva ori de funia clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare a scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colț al băncii, cu o privire fericită și naivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]