99,031 matches
-
Acum, în prag de Dragobete, când în văzduh se aude deja cântec nebun și îndrăgostit de păsări, iar albastrul cerului, în ciuda albului zăpezii în care se oglindește, are o intensitate care vestește bucuria unui nou anotimp, m-am gândit să îmi fac și eu o livadă. Că orice lucrare de grădinărit, aceasta livadă cere o gândire dinainte, serioasă și așezată, iar pământul se cere împărțit în careuri cumpănite cu grijă, pentru că roada semințelor sau lujerilor îngropați în el să
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
METOPĂ V În haine lungi și Înfricoșătoare De mare preot, marele-mpărat Spre sacrificiul de purificare A oștilor, solemn s-a-mpresurat Când sângele porni să curgă gârlă Din animalele jertfite ritual Și În gâtlejul sorților le-asvârlă Spre saturarea zeului Baal. Apoi, gândind cu toții că aceste Au fost primite, sfat ținu cu-ai săi Și oștilor dădu cucernic veste Că drumu-i liber : peste munți și văi. METOPĂ VI Căruțele cu bruma de avere Turme de oi, cirezi cu ochiul blând, Femei cu prunci
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
pentru mine o defulare”, “dragostea de viață e un sentiment parșiv”, “moartea nu e un sfârșit”. E sfârșitul!”, „istoria este o glumă” (după Henry Ford), „poate că la bătrânețe, devenim, fără voie, reacționari”, “decadența Occidentului se ascunde unde nu te gândești să o cauți. În progres!”, “America mi s-a părut a fi forma cea mai civilizată a inculturii”, „Omul se golește pe sine pe măsură ce Își extinde informațiile”. Multe alte formulări, (apoftegme), de o asemenea tărie a sintezelor, se circumscriu bătrâneții
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
1993, p. 246-255). Eseul convine de minune moralei și nu filosofiei, mai ales a celei cu sistem, cu ordine, logică și dimensiune demonstrativă. Undeva, Paler se recuză a fi devenit profesor, avocat sau filosof. Scrie: “Filosofia cere capacitate de a gândi sistematic. Or, eu sunt un dezordonat din naștere, destinat să rămână un diletant. Singura mea specialitate e să bat câmpii și să perseverez pe drumuri Înfundate. Încât nu pot da vina pe alții, pentru ce nu am reușit”. O bună
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
la arhetipuri sau la anumite paradigme sonore. Astfel că, paradoxal, asistăm uneori la coexistența unor direcții opozabile. Un singur exemplu: muzica stocastică, cu aleatorismul total. De la organizarea fiecărui sunet, fiecărui parametru, la organizare zero. Într-adevăr, ciudată această simultaneitate dizarmonică. Gândiți-vă ce înseamnă ea, dacă o raportăm ca factor de schimbare a limbajului, a manierelor, a tehnicilor specifice la Renaștere, la Baroc , la Clasicism. Serialismul durează cam 2025 de ani, după care ne confruntăm cu direcții în succesiune ce introduc
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Am văzut listele. Eram elevi la Energetic. Câteva zile mai târziu s-au afișat clasele. IX A. Electrotehnică. Diriginte MIRCEA MOISA. Un bărbat diriginte? Am rămas blocat. Până atunci nici nu mă gândisem că un bărbat poate fi și diriginte. Dar asta e. Om trăi și om vedea. Eram cu Cristi și cu Marius În clasă. Alți colegi, din vechea clasă, puțini, erau la clasele de mecanică. 15 septembrie. Toți, noi cei mici
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]
-
O V A ) FĂPTURA MAMEI Ușoară, maică, ușoară, C-ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară Între ceruri și pământ. În priviri c-un fel de teamă, Fericită totuși ești Iarba știe cum te cheamă, Steaua știe ce gândești. LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut În lume Limba noastră cea română. Cânt a Patriei ființă Și-a ei rodnică țărână Ce-a născut În suferință Limba noastră
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
În lumea cealălaltă, În care mă voi duce. (Tace deodată. Se aude melancolic și trist susurul unei ape de munte) Mă uit la lume de sus, parcă aș sta mereu pe un munte de unde aș privi lumea În zare... Mă gândesc la truda și la menirea sculptorului. (vocea Îi devine deodată Încețoșată, impersonală) Să sculptăm lumea, să sculptăm scoarța pământului și să-i dai pământului chip de om. Iar el să zboare așa, cu chipul de om, prin univers. Însă mă
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
la truda și la menirea sculptorului. (vocea Îi devine deodată Încețoșată, impersonală) Să sculptăm lumea, să sculptăm scoarța pământului și să-i dai pământului chip de om. Iar el să zboare așa, cu chipul de om, prin univers. Însă mă gândesc mai ales la sculptarea lumii ca lume. Să iei lumea și s-o sculptezi după gândul și după dorința ta. Și să faci din ea o lume dumnezeiesc de frumoasă. În fața căreia Însuși Dumnezeu, dacă El o fi Creatorul acestei
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
atât de frumoasă. Să-i fie rușine și să se doară În univers că a putut să facă o lume atât de urâtă. (după un timp. Departe se aud țipetele triste ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Nu, nici nu m-am gândit... Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate În mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. (respiră adânc, ca și cum ar ofta) Ce gând diavolesc... Dar ce gând mare! Geniului, la
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
noi și albe, prin dulceața livezilor de piersici și prin acrișorul Înțepător al merelor noi și poți să te așezi jos cu cugetul Înpăcat ca să bei sângele Domnului Dumnezeului tău, Întru cinstirea Lui, a oaspeților tăi și celor dragi ție, gândindu te la cât de ciudată și la cât de frumoasă e lumea ce ți-a lăsat-o El și să uiți că tot El te-a alungat din rai și că te a blestemat să asuzi și să sângerezi. Mai
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
În fața paturilor. Am procedat la fel, Însă am fost deja atinsă cu vârful joardei, pentru că am coborât cu o clipă mai târziu. Mă ustura ca În ochi, dar, Încremenită de frică, nu am zis nimic. În acel moment m-am gândit fulgerător la Iba. Îmi era teamă că nu am să-l mai văd niciodată. Supraveghetorul a dat drumul la difuzoare și am revenit cu gândul În acel prezent. “Drepți!“ a ordonat din nou. Desculți și zdrențuiți, dar cu capul ridicat
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
cu spaimă cum lumina se Înalță iute, spre cerul presărat cu stele. Pe măsură ce se Îndepărta se amesteca printre ele, devenind o stea În mișcare, până când nu se mai putu desluși. Georgescu și cei de la parter se cruciră, apoi rămaseră nemișcați, gândindu-se În felul lor la cele Întâmplate. Dimineața Îi găsi obosiți. Fără voia lor se reîntâlniră În fața blocului. Domnul Georgescu Îi salută, traversă strada și se pierdu pe terenul din fața blocului. Vroia să se convingă la lumina zilei, de adevărul
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
quell’alma ingrata este interpretată în timp ce regia îi materializează ideile subconștiente în mâinile figuranților care îi șlefuiesc trupul statuar. Piedestalul pe care regizorul o așează pe Donna Elvira (la figurat și la propriu) i se cuvine, dacă stăm să ne gândim că, din mille e tre „piese” spaniole de catalog, ea este unica femeie care se consideră soția lui, perseverează, îl caută, îl cheamă la convertire.” (Elena Șorban, cimec.ro, 6 decembrie 2010). Trebuie precizat faptul că soprana Carmen Gurban s-
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
rugăciunea cea mai înaltă. Cea mai de jos de ea e însoțită de o gândire la înțelesul cuvintelor rugăciunii, desigur o gândire plină de emoție, existențială. Dar e de un grad mai înalt rugăciunea în care sufletul nu se mai gândește la faptele și la însușirile lui Dumnezeu exprimate prin rugăciune, ci la El însuși”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, nota explicativă nr. 353, în Filocalia ..., vol. VIII, p. 156. footnote>. Sfântul Grigorie crede deci că există momente când sufletul
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
La Aeroclubul Franței, unde mi-am petrecut cei mai mulți ani din viață, s-a creat o comisie centrală de specialiști, care se ocupa de istorie. Am fost numit vicepreședintele ei. În principiu, funcția asta este pe viață. Dar sunt bolnav, mă gândesc să-mi dau demisia... În anii de când sunteți aici, ați mai fost legat de România? Am fost, cum să nu fiu! Am ținut conferințe la Televiziunea Română, la Universități... Am fost de mai multe ori În România, dar acum nu mai
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
scurt „La Franco-Roumaine”. Din acest cuplu, din această prietenie sinceră, Uniunea Europeană va avea mult de câștigat. Mă bucur, stimate domnule Danielopol, că, spre deosebire de alți interlocutori ai mei, n-ați aruncat nici o piatră spre grădina țării noastre... Știu la ce vă gândiți, la românii care ne fac de râs În străinătate. Dar ce Înseamnă aceștia În raport cu un popor care a dat omenirii atâtea nume ilustre? Nimic altceva decât pleavă. Pleavă au și alte popoare, care, firește, ca și noi, se rușinează de
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
lumina-i stinsă. Expresia are alt sens decât cuvintele din care este compusă. Dați-vă seama, stimați cititori, ce ar Însemna ce Înseamnă, de fapt modernizarea În serie, mecanică, a cuvintelor, câte expresii de limbă se desființează, câte paradoxuri citim, gândim și trăim. Din păcate, trebuie urmărite pas cu pas toate aceste situații de limbă. Am făcut acest lucru În ediția noastră sinoptică, dar reiau mai explicit, mai pe Înțeles, demonstrațiile „Încifrate” acolo În chip de note pentru a se Înțelege
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
rezultă că În epoca eminescienă erau doi termeni, luminare și lumânare, cu sensuri diferite. Pentru omul secolului al XIX-lea o expresie ca „a stinge lumina” era imposibilă, lumina fiind un principiu și o realitate cosmică; el zicea „stinge luminarea”, gândindu-se la instalația care făcea lumină și care putea fi lampă, candelabru sau chiar lumânare. Modernizându-ne prin Întrebuințarea generală a curentului electric, noi am „inventat” dar și În limbajul nostru curent când zicem „stinge lumina” ne referim strict la
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
permanentă pentru vrăjmaș. Dracii, care caută pururea sufletul nostru, îl caută prin cugetări pătimașe, ca să-l împingă la păcatul cu gândul sau la cel cu lucrul. Deci, când vor vedea că mintea nu-i primește, vor fi rușinați. Cel ce gândește răul, păcătuiește cu gândul, iar cel ce face voia diavolului și își satisface poftele, păcătuiește cu lucrul; a făptui păcatul înseamnă, deci, a păcătui cu lucrul. Din acest motiv, Sfinții Părinți ne îndeamnă, cu o bogăție uriașă de amănunte și
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem să săvârșim o faptă și nu știm dacă e după Dumnezeu sau nu, să ne întrebăm ce-ar zice Dumnezeu despre acea faptă. Apoi să ne gândim ce va spune duhovnicul nostru, o va aproba, sau nu? Ce vor spune iarăși, părinții noștri, sau prietenii noștri. Vor mai avea ei încredere în noi, sau își vor schimba părerea despre noi? Dacă la una din aceste întrebări se
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 97. footnote>. Deci, decât să umplem timpul cu păcate, mai bine să-l înveșnicim rugându-ne, să facem totul în prezența lui Hristos ca totul să fie binecuvântat de El. Dacă ne-am gândi sincer la sfârșitul fiecărei zile, am constata că au fost multe clipele pe care le-am pierdut în zadar, pierzând astfel multe șanse de a ne ruga. Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
de obiect. Și asta mă descumpănește. Acest jogging cultural ... zicea bine Celibidache: 'sunt civilizații care nu cunosc cuvântul adagio'. Noi trebuie să rezistăm ca popor, ca spirit, prin ceea ce avem.” Stau de vorbă cu Dan și îl văd concentrat. Se gândește la toate marile probleme ale omenirii. Și iubește artă, si iubește semenii, ține mult la tradiția spirituală a românilor. La cultura românească. Are un aer de măreție și de liniște în același timp. Nu încerc să fac aici o evocare
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
mai ales de faptul că este nutrit din seva marilor tradiții culturale. În tot ce spune și face Dan Puric, simți vibrând dragostea pentru poporul său. Profund înrădăcinat în istoria și cultură națională, el are o măreție clasică, și mă gândesc la asemănarea cu Eminescu, se dezvoltă într-o libertate suverană. Simt la el un suflu epic al unui Tolstoi, complexitatea febrila a lui Dostoievski, dar și un optimism superb, care se întemeiază pe absolută încredere în om: “Copil al lui
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
ziua ta. Am venit să Iți ofer o alternativă la existența ta de până acum. Te văd uneori trist și posomorât, chinuit de doruri , am văzut cum sufletul tău arată, când și când, ca un cuib gol. Și m-am gândit că mi-ar placea , că ar trebui, să locuiesc o vreme În el. a continuat Îngerul și și-a trecut aripa transparență peste fruntea asudata a Poetului. Vreau să aduc o rază de zâmbet pe buzele tale și un licăr
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]