7,015 matches
-
nu o să se mai joace cu mine la calea ferată. Și Doamne ferește poate nici nu o să mă mai iubească. Dar o împac eu când mă întorc, îi dau o bomboană și mărgica albastră pe care am găsit o în cotețul găinilor și o să i treacă. E secret, Simida e iubita mea, dar nu vreau să afle nimeni. Seara ne plimbăm amândoi pe calea ferată. Ea mă duce la furat mere din curtea părăsită. Că în curtea lui Tolic nu crește nici un
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
tras un șut de l-a băgat înapoi pe gaura din gard, singura pe unde el avea acces spre civilizație. Dar cuțu Andrei tot nu se potolea, a intrat iar pe gaura aia rotundă și lătra acum de speria toate găinile din curte. Cineva mai deștept a realizat că nu latră câinele așa, degeaba; - I-a vezi, măi Tolic, poate o fi cineva la poartă, a sugerat necunoscutul din grup. Bunica zăvora , strașnic, toate ușile și toate porțile din împrejurimi, nu
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
în contextul socio-politic actual, ar putea să pară nu doar „ciudat”, ci de-a dreptul „primejdios”? Pentru că basmul FEVRONIEI SPIRESCU pune, în planul central ideatic, noțiunea de „SACRIFICIU”. Și nu falsifică deloc terminologia: nu e vorba de a asasina vreo găină, ori altă biată orătanie, pentru binele (și „sărbătoarea”!) burdihanului „propriu și personal”... - ci este vorba de a-ți jertfi, TU însuți, viața, existența, condiția sacră! - pentru interesul sacru al unei lumi întregi, al unei comunități vaste, cât un cosmos! FEVRONIA
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
demoni autentici (...excepție făcând, cel mult, cei doi șerpi, încolăciți în moartea Duhului, unul prin altul: Vronea-crâșmărița, care-l silește, pe nepotul ei, Vasilici, la învățătura infernului lăcomiei sordide, determinând defectarea, definitivă, a cântarului moral: “l-a trimis să fure găini...el a plâns cu sughițuri, zicând că nu-i hoț, dar Vronea l-a învinețit cu greutățile de la cântar...azi așa, mâine mai rău, până când Vasilici s-a dat pe brazdă...fura găini și alerga la târg să le vândă
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
cântarului moral: “l-a trimis să fure găini...el a plâns cu sughițuri, zicând că nu-i hoț, dar Vronea l-a învinețit cu greutățile de la cântar...azi așa, mâine mai rău, până când Vasilici s-a dat pe brazdă...fura găini și alerga la târg să le vândă...cu vremea, băiatul a prins gust de avere și se ruga să crape bătrâna, ca să rămână el stăpân”, cf. p. 35 - care Vasilici, la rându-i, o orbește pe Vronea, și, în final
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
mânz, nu atâta că-i era a-l certa, dar ca să-și facă curaj! Hututui ai venit pe lume, nu ca toți din neamul tău, mai, mai să-ți cânt prohodul și tot hututui prin ogradă, să te râdă și găinile, nu alta! Știa bădia ce spune! Mânzul zburdalnic își găsea locul numai când dormea,în rest alerga de zăbăug când îl scotea în țarc, arunca picioarele în părți, nu înainte, își băga botul prin toate troacele cu mâncare la păsări
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
troacele cu mâncare la păsări și câte și mai câte. Într-o zi a rămas cu o căldare aninată de cap; ce zuruială a făcut! Zdrăngănea găleata de inox izbindu-se de leațurile țarcului, speriind orătăniile. Era ca la circ: găinile umblau ca zăludele când pe sus, când pe jos, în încercarea de a zbura, dar cu aripile tunse mai zboară dacă poți! rațele, grămadă toate, o gură țineau! mac-mac-mac-mac! maaac! mac! zur înainte, zur înapoi, după cum le fugărea mânzul; cocoșul
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
carne, îi cerea mamei să facă o zupă chiar și pe-un picior...de scaun. Așa s-a întâmplat într-o zi când mama chiar nu avea nici un fel de carne. Puișorii erau mult prea mici, pufuloși, iar cele câteva găini tocmai se puseseră pe ouat și ar fi fost păcat să fie sacrificate. Au fost și astfel de vremuri. Ba, în plus, avea invitați la prânz pe primcurator și pe cantor. O ședință parohială. În podul casei, mama a găsit
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
carne, îi cerea mamei să facă o zupă chiar și pe-un picior...de scaun.Așa s-a întâmplat într-o zi când mama chiar nu avea nici un fel de carne. Puișorii erau mult prea mici, pufuloși, iar cele câteva găini tocmai se puseseră pe ouat și ar fi fost păcat să fie sacrificate. Au fost și astfel de vremuri. Ba, în plus, avea invitați la prânz pe primcurator și pe cantor. O ședință parohială.În podul casei, mama a găsit
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
am apărut noi. Și am început să le cunoaștem destinul, trăind lângă ei. Bunica făcea cele mai gustoase mâncăruri. Deși condițiile erau primitive față de ceea ce aveau părinții noștri sau ce avem noi acum. Și totuși, în fiecare sâmbătă se tăia găină și se făcea ciorbă, tocănită, friptură. Făcea bunica și niște gogoși răsucite, numite minciunele, pe care , mama, la rândul ei, mi le făcea, la București. Și mama Monicăi le făcea în fiecare duminică în timp ce unchiul meu, venit de devale, de la
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380869_a_382198]
-
sunt afirmate două adevăruri care ne rețin atenția și conștiința, unul în plan antropologic-spiritual, celălalt în plan moral și social: „Când intri în orfelinatul din «L» auzi mai întâi un zgomot asemănător cu cel pe care îl fac gâștele și găinile atunci când le strigi la mâncare. Coridoarele de beton, cu brâie verzi, par să se clatine de la zgomotul pașilor celor ce aleargă spre tine. Aici înțelegi că vorbirea a fost dăruită oamenilor doar pentru a comunica lucruri înalte; atunci când oamenilor le
ÎNVĂŢĂTURILE UNEI PROSTITUATE BĂTRÂNE CĂTRE FIUL SĂU HANDICAPAT, DE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380887_a_382216]
-
mă formez ca om reușind ca, urmându-le exemplul, încă de la vârsta fragedă pe care o aveam m-am deprins ca să învăț cum se aprinde un foc, cum se mulge o vită ori o oaie, cum să coc ouăle de găină în spuza fierbinte a focului, cum se coace la jar știuletele de porumb ori dovleacul și multe, multe altele despre care noua mea gașcă nici nu auziseră. Ce știau ei despre fructele de cătină, despre porumbe, despre frăguțe și celelalte
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
pe orășeni. Gașca de pe Poduri era foarte bine organizată iar fiecare membru avea sarcina ca să aducă ceva de mâncare așa că, în mod obligatoriu, când treceam prin locul unde se afla cel mai apropiat cuibar strecuram mâna chiar și pe sub vreo găină gata de ouat și șterpeleam patru ori cinci ouă, dacă îmi ieșea în cale vreo puicuță și o nimeream o apucam repede de gât ca să nu cotcodăcească ori să chirăie și să dea alarma, din grădină îmi umpleam buzunarele cu
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
oră sau două de cosit, și mâncam toți plăcinte ardelenești cu brânză, calde, apoi ne răcoream cu lapte rece. Nu a existat nici un an, ca eu singur, sau cu familia, să nu fiu prezent la „Târgul de Fete” de pe muntele Găina, de lângă comuna Avram Iancu. Mă deplasam acolo cu orice posibilitate de transport aveam, dar mă prindea uneori pe drum câte-o ploaie deasă, zdravănă, de munte, care mă uda până la piele. Nu simțeam atunci nimic, dar o simt însă, câteodată
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
clar în minte gutuiul înflorit. Cu florile lui mari, roz, răsfirate diafan printre frunze, o minune vie care- a rămas în sufletul meu fără poze, fără miracolul tehnologic, doar pe rețină. Un copac plin de flori în care se suiau găinile seară să se culce. Deși aveau scară pusă la hambar, deși erau și alți copaci, acolo în gutuiul înflorit se culcau curcile și găinile. Cât erau de mari, tremura gutuiul, se scuturau ușor crengile de flori, ... Citește mai mult GutuiulDeși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
poze, fără miracolul tehnologic, doar pe rețină. Un copac plin de flori în care se suiau găinile seară să se culce. Deși aveau scară pusă la hambar, deși erau și alți copaci, acolo în gutuiul înflorit se culcau curcile și găinile. Cât erau de mari, tremura gutuiul, se scuturau ușor crengile de flori, ... Citește mai mult GutuiulDeși curtea bunicii era plină de pomi fructiferi, de arbuști și flori, de legume de toate felurile, în spatele casei, înalt și rămuros, străjuia un gutui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
clar în minte gutuiul înflorit. Cu florile lui mari, roz, răsfirate diafan printre frunze, o minune vie care- a rămas în sufletul meu fără poze, fără miracolul tehnologic, doar pe rețină. Un copac plin de flori în care se suiau găinile seară să se culce. Deși aveau scară pusă la hambar, deși erau și alți copaci, acolo în gutuiul înflorit se culcau curcile și găinile. Cât erau de mari, tremura gutuiul, se scuturau ușor crengile de flori, ... Abonare la articolele scrise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
poze, fără miracolul tehnologic, doar pe rețină. Un copac plin de flori în care se suiau găinile seară să se culce. Deși aveau scară pusă la hambar, deși erau și alți copaci, acolo în gutuiul înflorit se culcau curcile și găinile. Cât erau de mari, tremura gutuiul, se scuturau ușor crengile de flori, ... Abonare la articolele scrise de dania badea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
prin revistele de specialitate din Europa, mama sa prorector la Universitatea din Galați și membră în Consiliul Regional P.C.R. - M-ai dat gata. Dar ai câștigat la loto lozul cel mare când l-ai cunoscut? Ai văzut unde stătea ascunsă găina care făcea ouă de aur? Și el ce căuta pe aici? M-ai făcut curioasă. - Ce să caute, a venit cu repartiția guvernamentală. Nu a vrut să primească oferta părinților de a ocupa postul de asistent universitar sau de profesor
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374243_a_375572]
-
cam îngroșa, așa că bunica începuse să-l ia mai cu binișorul: - Stai, puiule, stai puțin, îți drege bunica ceva bun de mâncare, să-mi spui dacă nu ți-o plăcea! Dar mai așteaptă un pic, să dau ceva mâncare la găini și să mulg văcuța, să strecor laptele. Apoi te iau cu mine în coteț, să adunăm oușoare proaspete, să le-aducem în casă. După ce-au venit din vizita la cotețul din grajd, strângând ouăle proaspete, încă calde, bunica voia
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
versuri ori petrece cum dorești, suntem la Porțile Orientului, în București. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Where are you? Întreabă schilodul înghițindu-și o labă, se consumă singur, se violează, iar statuia de marmură veghează. Ce suflete moarte și vii, sufleuri, drajeuri, sarailii, Raiul-grădină, raiul - găină, cocoș, Gogu și Gog, mogulul Gogoși, tu ești precum Pendulul lui Foucault, mă-ntrebi de ce, o știe Kalmaro, eram un comis-voiajor, un virus, ce ți-a pătruns în suflet ca Șekspirus, împărăteasă- a orhideelor, mimoză, contesa mea cea fără de nevroză
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
Prichindel Am un câine atâtica; Mi l-a dăruit bunica Și, că este mititel, Se numește Prichindel. Toată ziua, prin ograda, Merge vesel, dând din coadă. De cu zori și până-n noapte Lătra la tot și la toate. Puișorii de găină Fug pe straturi în grădină. Vrăbiuțele zburlite Stau prin mărăcini pitite. Cățelușul nostru lătra Și la ușă, si la poarta. Noaptea însă, când vin hoții, Doarme dus în dosul porții. Referință Bibliografica: Veverita-Grupaj poetic pentru copii / Mihai Lupu : Confluente Literare
VEVERITA-GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374498_a_375827]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VOINICUL DIN OGRADĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului VOINICUL DIN OGRADĂ La bunica, în ogradă Stau găinile grămadă, Fiindcă bruma făinoasă, Zgrunțuroasă, albicioasă Ce s-a așezat din plin, Că a fost cerul senin Din seară până în zori, Cum se-ntâmplă deseori, Ține rece la picioare, Că nici una nu-i în stare Să înfrunte micul ger Și
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]