2,007 matches
-
la babușcă, tarancă și văduviță. Spatele este verzui-închis, cenușiu-închis, brun deschis, cu o tentă de albastru-verzui. Laturile sunt argintii. Abdomenul este alb perlat sau gălbui, cu reflexe rozacee. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii închise. Înotătoarele ventrale și anală sunt gălbui sau roșcate. Înotătoarele pectorale pot avea nuanțe portocalii sau roșii, în special în perioada de reproducere. Irisul ochilor cenușiu întunecat sau gălbui. În timpul reproducerii, masculii sunt mai frumoși ca de obicei, flancurile lor și capul căpătând mugurași (tuberculi nupțiali) mari
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
perlat sau gălbui, cu reflexe rozacee. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii închise. Înotătoarele ventrale și anală sunt gălbui sau roșcate. Înotătoarele pectorale pot avea nuanțe portocalii sau roșii, în special în perioada de reproducere. Irisul ochilor cenușiu întunecat sau gălbui. În timpul reproducerii, masculii sunt mai frumoși ca de obicei, flancurile lor și capul căpătând mugurași (tuberculi nupțiali) mari albi, conici; abdomenul devine roșcat. Este răspândit în afluenții de nord și de răsărit ai Mării Negre și Mării Azov (Nistru, Bug, Nipru
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
este întreagă și curbată. Coloritul corpului este verzui sau albăstrui pe spate și alb-argintiu pe laturi și abdomen. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, celelalte înotătoare sunt albe, iar în epoca de reproducere bat în portocaliu. Irisul este argintiu sau gălbui, cu pete cenușiu-închis. Se hrănește cu plancton, cu crustacee, larve de insecte, etc. Are o preferință specială pentru insecte (muște, himenoptere), pentru prinsul cărora sare deseori din apă. Depune icrele în mai-iulie. Locurile preferate pentru pontă sunt apele foarte puțin
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
pe flancuri și pe cap, este acoperită cu puncte și pete mari, închise, ce se unesc între ele. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt galbene. Înotătoarea dorsală și caudală urmează colorația corpului, și au rânduri de pete întunecate. Mustățile sunt gălbui, de culoarea lămâii, fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea anală este mult mai scurtă ca la femelă; la aceasta din urmă
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
în galben și cu tinctură de Guaiacum după câteva minute, slab albastru, arătând cu turnesol un caracter acid. Mitarca grasă poate fi confundată cu mai multe alte specii din familia "Boletaceae", cum ar fi: "Boletus calopus" (necomestibil, foarte amar, pori gălbui), "(Rubro)boletus dupainii" (suspect, pori roșii), Boletus erythropus (comestibil, cu solzișori/pete roșii pe picior), "Boletus junquilleus" (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui), "Boletus legaliae" (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare), "rubro(boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
fi confundată cu mai multe alte specii din familia "Boletaceae", cum ar fi: "Boletus calopus" (necomestibil, foarte amar, pori gălbui), "(Rubro)boletus dupainii" (suspect, pori roșii), Boletus erythropus (comestibil, cu solzișori/pete roșii pe picior), "Boletus junquilleus" (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui), "Boletus legaliae" (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare), "rubro(boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
Elemente ale culturii igbo pot fi găsite în aceste locuri. De exemplu, în patois jamaican, cuvantul Igbo Unu, ceea ce înseamnă "tu" la plural, este încă folosit. "Red Ibo" (sau "eboe roșu") descrie o persoană de culoare cu pielea echitabil sau "gălbui". Acest termen a provenit de la prevalența raportată a acestor tonuri de piele în rândul Igbo dar influențe estice nigerian poate să nu fie strict Igbo. Cuvântul Bim, un termen colocvial pentru Barbados, a fost frecvent folosit printre Barbadians înrobite (bajans
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
Cu Hidroxid de potasiu cuticula adaptă un colorit negricios, mai departe, toate tonurile roșii sau albastre dispar imediat. Mânătarca țigănească poate fi confundată cu mai multe alte specii din familia "Boletaceae", cum ar fi: "Boletus calopus" (necomestibil, foarte amar, pori gălbui), "(Rubro)boletus dupainii" (suspect, pori roșii), "Boletus junquilleus" (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui), "Boletus legaliae" (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare), "rubro(boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii), "Boletus luridus" (crud neprielnic, preparat foarte gustos, pori roșiatici
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
tonurile roșii sau albastre dispar imediat. Mânătarca țigănească poate fi confundată cu mai multe alte specii din familia "Boletaceae", cum ar fi: "Boletus calopus" (necomestibil, foarte amar, pori gălbui), "(Rubro)boletus dupainii" (suspect, pori roșii), "Boletus junquilleus" (gustos, mai deschis gălbui, spori roșii-gălbui), "Boletus legaliae" (suspect, cuticulă roză, miros de cicoare), "rubro(boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii), "Boletus luridus" (crud neprielnic, preparat foarte gustos, pori roșiatici, reticulat pe picior), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), lăstun de casă ("Delichon urbica"), presura de munte ("Emberiza cia"), soim călător ("Falco peregrinus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar mic ("Ficedula parva"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrancioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), forfecuța gălbuie ("Loxia curvirostra"), codobatura albă ("Motacilla albă"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), viespar ("Pernis apivorus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), aușel nordic ("Regulus regulus"), aușel sprâncenat ("Regulus ignicapillus"), huhurez mare ("Strix
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
posterior de cavitatea abdominală) constituie aproximativ patru cincimi din lungimea totală a peștelui. Dimorfismul sexual absent Țiparul electric are o culoare uniformă închisă, măslinie care variază de la cenușiu la brun sau negru. Partea ventrală anterioară (sub cap și gât) este gălbuie sau portocalie. Durata de viață a țiparului electric în sălbăticie este necunoscută. Masculii în captivitate (în acvarii) trăiesc 10-15 ani, iar femelele 12-22 de ani. Țiparul electric este răspândit în regiunile tropicale din nordul Americii de Sud: râurile din Guiane, bazinul Orinocului
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se află o dungă neagră. Flancurile sunt galbene-verzui, cu un luciu auriu; abdomenul alb-argintiu sau gălbui. Pe mijlocul flancurilor, se află o serie de 5—8 pete negre. Înotătoarele sunt slab colorate. În epoca de reproducere, culorile la mascul devin și mai vii. Se hrănește cu alge, resturi vegetale, moluște, crustacee, viermișori, zooplancton și larve de
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
Pe laturi este cafeniu deschis, cu o dungă neagră lată longitudinală, sub această dungă și deasupra ei, sunt numeroase puncte și pete, unele dintre ele contopindu-se și formând alte 2 dungi longitudinale, mai înguste și incomplete. Toate înotătoarele sunt gălbui. Trăind în ape puțin oxigenate, iese din când în când la suprafața apei și înghite aer, pe care-l elimină imediat prin orificiul anal. În timpul cât aerul parcurge tubul digestiv, pereții intestinului posterior rețin oxigenul: este așa numita respirație "intestinală
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
apă dintr-o pompă, din spatele gării. Dub îi cere s-o bea toată, ca să demonstreze că este chiar apă, iar Švejk se execută. Apoi, Dub îi cere să-i arate pompa din care, spre norocul lui Švejk, curge o apă gălbuie. "Batalionsgeschichtsschreiber" (cronicar al batalionului) Marek scrie istoria batalionului ticluind-o. Ajung la Sanok, în Galiția, cu două zile înainte de data planificată. Mai departe, merg pe jos. Toți se feresc să-i încartiruiască. Un evreu le vinde o vacă bătrână la
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
și spate se poate vedea o dungă longitudinală iridescentă aurie. Irisul argintiu. Peritoneul negru. Înotătoarele cu nuanțe gri sau verzui. Înotătoarele dorsale și caudale mai întunecate și mai groase decât celelalte. Înotătoarele ventrale și înotătoarea anală pot avea o nuanță gălbuie, mai pronunțată în timpul perioadei de reproducere. În perioada de reproducere, masculul dobândește o coloristică specifică și are organele perlate (tuberculi nupțiali) deasupra ochiului pe fiecare parte a capului, pe spate și flancuri. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
în ape puțin adânci, curgătoare și bine oxigenate, cu funduri bogate în vegetație submersă. Fertilitate este ridicată, într-un sezon fiecare femelă poate depune pana la 60.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm, de culoare gălbuie. După fecundare icrele aderă la vegetație sau alte elemente ale substratului până la eclozare. În funcție de temperatura apei, dezvoltarea embrionare necesită de la 5 zile până la 2 săptămâni. Valoare economică este mică.
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
până la inserția înotătoarei caudale. Înotătoarea caudala adânc bifurcată, cu lobul inferior mai lung ca cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele neperechi sunt cenușii, cu marginile întunecate, iar cele perechi sunt gălbui, întunecate la capete. Se hrănește în principal cu zooplancton, dar și cu insecte acvatice, larve de insecte, crustacee, moluște, viermi, detritus organic, alge și alte materii
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele neperechi sunt cenușii, cu marginile întunecate, iar cele perechi sunt gălbui, întunecate la capete. Se hrănește în principal cu zooplancton, dar și cu insecte acvatice, larve de insecte, crustacee, moluște, viermi, detritus organic, alge și alte materii vegetale. Depunerea icrelor are loc în apele de mică adâncime bogate în vegetație submersă
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
presură de stuf ("Emberiza schoeniclus"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar negru ("Ficedula hypoleuca"), cinteză ("Fringilla coelebs"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrâncioc mare ("Lanius excubitor"), grelușelul-de-tufiș ("Locustella fluviatilis"), forfecuță gălbuie ("Loxia curvirostra"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), filomelă ("Luscinia luscinia"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), presură sură ("Miliaria calandra"), gaia neagră ("Milvus migrans"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), grangur ("Oriolus oriolus"), ciuf-pitic ("Otus scops"), viespar ("Pernis apivorus"), codroș de munte ("Phoenicurus
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
la „Valea umbrei morții”, sugerând eventual că Eldorado (sau bogățiile în general) nu există în lumea vie sau poate fi extrem de dificil de a-l găsi în realitatea fizică. Eldorado poate fi, de asemenea, interpretat nu ca un metal lumesc, gălbui, ci ca o comoară care există de fapt, în lăcașurile spiritului. Aceste comori „spirituale” sunt cele ale minții: cunoaștere, înțelegere și înțelepciune. În acest caz, Poe s-a îndoit de capacitatea umanității de a poseda o astfel de „avere spirituală
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
Dendrocopos medius"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), presura de munte ("Emberiza cia"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar mic ("Ficedula parva"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrancioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), forfecuța gălbuie ("Loxia curvirostra"), codobatura albă ("Motacilla albă"), codobatură-de-munte ("Motacilla cinerea"), viespar ("Pernis apivorus"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), huhurez mare ("Strix uralensis"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), silvie-mică ("Sylvia curruca"), silvie cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), silvie-de-campie ("Sylvia communis"), graur
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
Editura MondoRo din București). Poe folosește în special descrieri detaliate și niveluri relativ ridicate de violență în „Faptele în cazul domnului Valdemar”, arătându-și cunoașterea textelor medicale. Din ochii lui Valdemar se scurge abundent la un moment dat un „lichid gălbui”, de exemplu, deși descrierile dezgustătoare ale lui Poe sunt rezumate cel mai bine în frazele finale ale povestirii: „... tot trupul s-a topit - s-a fărâmițat - s-a descompus pur și simplu sub mâinile mele. În fața noastră, pe pat, nu
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
anul 1753, buretele a fost descris pentru prima oară de Carl von Linné sub numele "Cantharellus cornucopioides", aprobat de Elias Magnus Fries în 1821 și redenumit de micologul sudafrican Christian Hendrik Persoon în 1825. Mai rare sunt exemplare de culoare gălbuie, care au fost separate anterior ca specie independentă sub numele "Craterellus konradii" (sancționată astfel pentru ultima dată de Bourdot & Maire în 1930, vezi în stânga). Dar acest burete reprezintă doar o anomalie pigmentară a ciupercii morților, fapt dovedit recent printr-o
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
15-30 cm, format dintr-o mulțime de fâșiii subțiri și ondulate, răsucite și amestecate care dau acestei ciuperci aspectul unei căpățâni uriașe a Salatei de Batavia. Culoarea este la tinerețe albuie, schimbând la maturitate spre alb murdar, adesea oară spre gălbui, arătând în bătrânețe margini brune. Piciorul: Partea vizibilă, de culoare brună, este scurtă, boantă, globuloasă și de consistență fibroasă. Dar piciorul se înfige adânc în pământ, ramificând-se puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui este cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui sau roșu-gălbui. Irisul ochilor galben. Masculii, de obicei, sunt mai mici și
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]