12,418 matches
-
ea. El numai aici se simte fericit. Îi dădui dreptate. Biscuit era inseparabil de biotopul său. Ar fi fost ca și cum ai smulge o vestală din templu. În cramă, Sigrid deschise o trapă invizibilă pe care o închise la loc. O galerie pe care o lumina cu o lanternă ne înghiți de-a lungul ei. -Este ceva herculean. Cât timp i-a luat lui Olaf tunelul acesta? -Ani. -Olaf bănuia pesemne că viața îi era în pericol. Nu sapi o asemenea galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
galerie pe care o lumina cu o lanternă ne înghiți de-a lungul ei. -Este ceva herculean. Cât timp i-a luat lui Olaf tunelul acesta? -Ani. -Olaf bănuia pesemne că viața îi era în pericol. Nu sapi o asemenea galerie fără un motiv întemeiat. La capătul tunelului, erau două uși. -Aceasta duce la bancă iar cealaltă în stradă. -Mi se pare rațional să începem cu banca. Am visat cu toții așa ceva: să pătrunzi în seiful unei bănci și să umpli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ce rămâi cu mine? Mă cuprinse cu brațele rugându-mă să nu mai pun întrebări stupide. Nu am mai insistat. p. 163 Minciunile au puteri curioase: cel care le-a inventat li se supune. Eu care detestasem întotdeauna muzeele și galeriile de artă, am început să le frecventez cu asiduitate: Sigrid îmi transmise pasiunea sa pentru arta contemporană. Declicul l-a constituit o expoziție de Patrick Guns intitulată My Last Meals. La prima vedere, corespundea ideii pe care o aveam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de seamă că sunt emoționat. Era tulburător să constat că perspectiva unei injecții letale nu-l împiedică pe om să dorească să-și reia primele plăceri ale existenței, ca de pildă piureul, apple-pie ori milk-shake. Patrick Guns discuta cu proprietarul galeriei. Mă dusei să-l felicit călduros. -Credeți că ar fi posibil să le servim condamnaților aceste meniuri realizate de maeștri bucătari? -M-am gândit la asta, zise el. Din nefericire lucrul acesta este interzis de autoritățile penitenciare americane. -Prin urmare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
proiectele cele mai nobile își atrag mereu fulgere. Convins de-acum de vocația mea, am cumpărat mai multe opere de Guns. Vor fi primele achiziții ale Fondului Olaf-Sildur de artă contemporană. p. 167 Noua mea viață consta în a bântui galeriile din Stockholm în căutarea talentelor. Achiziționam tot ce mă emoționa, oricare ar fi fost prețul. Curând, în apartamentul de la hotel nu mai aveau loc atâtea tablouri și statui, fără a mai vorbi de stilul hotelului Vasa care era în totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă se transformă în coruri de mii de guri care urlă la unison și sar în același ritm în sus zguduind întreg stadionul. Nimic nu poate fi mai împotriva sistemului decît o dispută între cele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aer, e doar o chestiune de timp. Milițienii bat toate loviturile libere auturile și cornerele de vreo zece, cincisprezece minute, de cînd secundul a ieșit la marginea ierbii și a dat indicații. Nu se mai aude decît gura unei singure galerii, ceilalți sînt reduși la tăcere. — Și toată tevatura asta doar în jurul unui meci de fotbal? întreabă domnul Președinte cuprins de indignare. — Vuietul de gooool, făcut de suporterii Milițienilor, cred că a străbătut tot orașul, reia Sena. Mea culpa că exact
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai fi zburat creierii cel puțin cu cîteva ore mai devreme, și astfel ai fi devenit un adevărat erou național. Iar călăii tăi bineînțeles că n-ar mai fi stat pe gînduri nici o clipă după aceea să te înscrie în galeria marilor eroi ai neamului, așa cum s-a procedat și în cazul altor generali de doi bani ai Armatei Române din trecut. Care mai e situația din teren? te întrebi obsesiv, îți rozi unghiile pînă la carne. O să vă prăpădiți de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
demnit...ții umane, a pledat pentru libertate și justiție social... și a avut mult... înțelegere fâț... de complexitatea tranziției postcomuniste. Ioan Paul al II-lea a vorbit locuitorilor Globului cu o fort... moral... extraordinar.... Mesajul s...u într... într-o galerie foarte select..., care include giganți ai veacului trecut, precum Gandhi sau Mandela. Îndr...znesc s... evoc în câteva rânduri memoria sfanțului p...rinte pornind de la câteva dintre numeroasele scrieri ce imortalizeaz... reflecțiile sale - fie c... este vorba despre enciclice papale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva dansa step, spărgea nuci, bătea cuie în cer; deasupra, locuiau doi bătrâni trecuți de 60. La internat, tovarășul pedagog verifica zilnic valiza. Vreau ordine și disciplină în dulapuri, curvelor! Vă bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când nu mai nădăjduia, se resemna; când nu se mai resemna, se revolta. Mersul de la biserică plutire. Duminica era zi de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să creadă că ei sunt stăpâni peste zborurile cocostârcilor, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-n oglindă. Te ascunzi într-un trecut anost nimic mai comod decât confortul într-o fotografie zimțată. Te abandonezi a lehamete în neștire timpul învinețește unghiile, schimonosește maxilarul, lasă urmă de ghinturi, timpul se prăvale peste tine precum malurile unei galerii din care te încăpăținezi să scoți lumină. Te amăgești, copile, te amăgești! Îți închipui că duci soarele de mână, că-i speli picioarele de nisip, îi răcorești buzele, îl hrănești ca pe un balaur cu felinare aprinse, îl... Infantilisme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vede că te-a înțărcat Dumnezeu de iluzii mai devreme de luna a noua. Copile, hai să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfârșit drumul, în sângele meu de ce se lăbărțează răstignirea înainte de a-mi arăta calea? O să mă ierte! Povestea asta despre viață nu a încăput niciodată într-un contur de șotron, iar când în poveste nu mai este loc, iluzia sapă galerii în inimă, precum caria în scândura sicriului. Petru se lua la rost în fața icoanei, Dumnezeu motiva absențe. Mitul că exiști leagă strâns, precum o pădure de liane. Tot ce este anonim în jurul tău devine comun și inevitabil personal. Apoi, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mănăstire mă simt ca într-un port cu nave eșuate: putrezesc pânzele, se desfac nodurile, pocnesc punțile și nici o lacrimă de catarg frânt. În lume, furtună până și în ceașca de ceai, munți de sare sub ochii păcătoșilor; durerea sapă galerii în icoană. Nici dincolo, nici dincoace, nu mă pricep să exist într-o iubire ce se minte că știe să doară atâta timp cât rana îi este deschisă încă din apa botezului. Alerg. Vreau să vin la tine, am exersat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
negru în gură. Părintele econom, cenușă sub o grindă arsă pe jumătate; în zori a plouat, funinginea inimii i-a curs la vale; până spre seară, cărări de furnici conturau nimicul, câteva vertebre și o coajă de craniu, într-o galerie de cârtiță. Părinții Ilarion și Gherasim, în pădurea făgetului, săpau groapă sub un ulm bătrân să ascundă averea starețului: 200 mii de mărci, o desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suge din țâța dreaptă renunțare, altul din țâța stângă frică. Atunci, la revoluție (la naiba și cu acest cuvânt!), comuniștii l-au închis, comuniștii l-au eliberat, comuniștii i-au dat certificat de bună purtare. Acum, Dumnezeu știe prin ce galerii de șobolani îi vor putrezi cărnurile! Era noapte, era târziu, era frig. Gândurile se descompuneau într-o baltă de urină. Pe gulerul cămășii, câteva urme vagi de visare. Dorul, o pasăre putredă în inimă. Viermele cel mai bine se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce le știa despre secretele dru murilor pe sub pămînt. A doua zi Însă, cu prinsă de remușcări, i-a mărturisit tatălui ei totul. Acesta a scăpat ca prin minune de urmăritorii lui. A dispărut În ultima clipă Într-una dintre galerii, nu Înainte de a arunca asupra prințesei un blestem mare: să-și coasă Vilma cămașa de mi reasă, cu Îngăduința de a Împunge cu acul doar de șapte ori pe an. După alții, i se lăsase putere pentru o singură Împun
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene de cîrtiță voievodală hărțuită, hotărîți să iasă undeva la lumină, dar nu s-au mai Întors niciodată. Rețin limpede imaginea cetății, de fapt, un fort cu creneluri din piatră de un gălbui argilos, suită pe o cocoașă de pămînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că noi tremuram cu frica în oase ca niște jivine prin galerii. Pe tiran, da! Dar nu și pe ciracii lui! Că foarte mulți dintre ei se află astăzi la butoane și prădăluiesc ce-a mai rămas din țara asta... Minciuna, delațiunea, cinismul, șantajul, violența verbală, frauda, furtul, șmecheria, promisiunea fără acoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unii muncesc de nu-și văd capul, iar alții huzuresc și-și bat joc de tot ce înseamnă cinste, corectitudine și muncă pentru că așa ceva ei nu servesc... Domniile lor au alte preocupări... Ei distrug case în timp ce alții construiesc baraje și galerii pentru centrale... Nu o dată m-am gândit cât de nimerită ar fi acum o lege care să reglementeze cu strictețe obligațiile de muncă ale tinerilor... Că podoabele astea de bani gata au invadat până la refuz Capitala de nu mai încapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin lume, acuzăm dezrădăcinarea... Am fost la Moscova și trăiesc aceste sentimente contradictorii. N-o să-ți spun că am fost fascinată de acest oraș, de oamenii ei simpli, de cultura rusă, că nu voiam să mă mai dau dusă din galeriile lor de artă, din marile lor muzee, ci am să-ți povestesc doar despre mărturisirea tulburătoare a unui prieten din fosta Germanie de Est, un tip onest, care, ori de câte ori își aduce aminte de viața "de dincolo de zid", zice invariabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
identifici cu personajul. Să-l joci. Și dacă vei întâlni pe cineva care să se joace cu tine? Să jucăm, nu ca prietenia și iubirea cu care întreaga umanitate ar juca o horă de pace, ci să ne ridicăm deasupra galeriei de bucurie formate din toți cei prezenți la sărbătoare, ieșiți pe străzi. Să zicem că m-am ridicat deasupra lor pentru că între noi ar fi ceva personal, ce nu am împărțit decât noi. Și am fi singurii care ar împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e urât. Câte zile voi mai avea, doresc să nu le petrec singur. -Fii liniștit, cântărețule, n-o să te părăsesc, vom ieși împreună afară din adăpost și ai să vezi ce bine va fi.... Viața merge înainte. În timp ce mergea prin galerie furnica se gândea: -Nu cumva și păianjenul a pățit la fel ca greierul? Numai ce și-a terminat șirul gândurilor că a și ajuns la adăpostul păianjenului. -Boc! Boc! Rostoboc!. Ce s-a gândit furnica: -Mai bine să intru. -Bună
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]