15,944 matches
-
dimineață obișnuită, dacă nu ar fi fost explozia. Barmanul de la Solferino a scăpat țoiul din mână; chelnerița a călcat strâmb și a căzut În brațele vânzătorului de lozuri; mulți s-au trântit care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au ieșit În grabă câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF s-a baricadat În sediu Împreună cu cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în Leeds și probabil create de doctorul Fidorous (deși, după câte se pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost expuse ca parte din renovarea Gării Centrale Leeds. În ciuda a săptămâni întregi de căutări, nici un alt posibil afiș al lui Fidorous n-a fost descoperit în oraș. Animalele unicelulare e titlul original (scris în colțul din stânga jos). AaBbCcD dEeFfGgHhIiJj KkLlMmNnOoP pQqRrSsTtUuV vWwXxYyZz 2. Nucleul celulei conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o latură a cuștii lui Ian. Rezultatul o mulțumi, însă Ian - chiar și după o conservă întreagă de ton cu porumb de la fast-food - nu păru prea fericit de chestia asta sau de ideea că va fi împins primul într-o gară mică și întunecată. Îmi pare rău, i-am spus din nou. Nu mai avem mult de mers. Îmi aruncă o privire care-mi transmise că acolo unde ne duceam ar fi spre binele meu să fie un loc cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ani și jumătate la extinderea relațiilor româno-indiene. În perioada activității sale în India, a stabilit legături de prietenie cu personalități marcante din toate domeniile: oameni de afaceri, deputați, scriitori, medici, ziariști, plasticieni și oficialități, mulți dintre aceștia însoțindu-l la gară în ziua plecării sale definitive din țară, în octombrie 1959. * Următorul popas din activitatea diplomatică desfășurată a fost Beijing, însă China Populară a reprezentat o experiență diferită de cea avută în India. Relațiile Ambasadei României cu oficialitățile chineze reflectau legăturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ascultase liturgic Vocea Americii, l-a ajuns schija agonisită în primul război mondial. "Hai, bunuțu, că plouă, hai în casă". Era sub căruță. Murise. A plouat trei zile în șir. A trecut prin închisorile lui Dej. L-au ridicat din gară, pentru o glumă. Se cam întrecuse cu paharele (spunea ca Sadoveanu, vutcă și ca Alecu Russo, vișinap). Și el, și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-o minciună? De-o minciună necesară? Tata. Cînd s-a întors din refugiu, pe peretele Bibliotecii Centrale "Ferdinand" scria min net. Nu sînt mine. Cine ar fi crezut să fie atîtea? El nu, deși viața devenise de nerecunoscut. În gara Iași, echipe de evrei secondate de soldați sovietici permiteau intrarea refugiaților pe baza "neimplicării în prigoana antisemită". O declarație falsă a cuiva și nu mai obțineai "adeverința" de intrare în oraș. Chelnerul Ghiță Dej și cheferistul Ghiță Apostol conduceau țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
secretarul prim al Uniunii Scriitorilor era Traian Șelmaru. Numai că, exact ca-n știruca de la Radio Erevan (cu cetățeanul cîștigător de mașină Volga la Loto), Volga se dovedește bicicletă... -... și nu cîștigată, ci furată; și nu la Loto, ci la gară. Cînd o amuză ceva, Miss Deemple rîde și, în același timp, se încruntă a plîns. Ce rîs particular are! Croh n-a fost scos în drum, ci transferat la Editura Didactică și Pedagogică. Și nu l-au retrogradat, ci l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
patru mîini. Nu ești făcută pentru dragoste și gata". Cînd o să mă trec și eu, mi-a cerut bunica Leonora, încearcă să păstrezi casa și livada". N-am ascultat-o. Iordan îmi spusese să-mi iau mașină: Fără despărțiri în gări, fără strîngeri de mînă și alte de-astea. N-am vreme". Aveam nevoie de-o mașină să ajung la el. Mergeam la volan toată noaptea (stelele spărgeau parbrizul ca niște alice), să ajung la Sibiu, unde concerta, la Satu-Mare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas, ca Nababul, cu capac), sugea picioarele unui munte de crabi. "Încearcă stridii, tataie, sînt afrodisiace". Mătancureala, zdamătii ("poate nu știi peste cine-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
drum inițiatic. Convergente, într-un fel sau altul, cu sensul esențial menționat sunt sensurile mai mult sau mai puțin absconse ale unor compuneri dintre cele mai scurte. Misterioasa fotografie a unei fete necunoscute care îl abordează pe narator, într-o gară, fără să-și trădeze misterul, poate simboliza obiectul iubirii irealizabile pe pământ. Stingerea, în Fereastra, a unui bătrân care nu e câtuși de puțin traumatizat de apropierea vădită a morții poate fi explicată prin fortificarea organismului interior printr-o iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pierdere. În portofelul scuipat din măruntaiele lui, singura rămășită lumească a prietenului meu, am găsit fotografia. Am trăit ani de zile cu o ființă în două dimensiuni ce mi-a dăruit dragostea ei deplină. Atât de deplină, încât într-o gară tristă de provincie a eșuat în dimensiunea a treia. Din păcate o uitasem deja, am înțeles prea târziu darul ghețarului... După ce-am abandonat grupul de femei, m-am așezat la o masă pe o terasă; trei bărbați ce semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unul prin spate la stânga, ca la dansuri populare... Judecătorul, nervos, aruncă căștile din urechi și răcnește cât poate de tare.) Această Curte este suspendată, domnilor! Recursul la apel va fi planificat într-o zi ploioasă! (Se lasă cortina.) Fotografia Trenuri. "Gară mică" De câte ori se oprește trenul în gară, ies pe culoar și deschid cât se poate de mult geamul și privesc la lumea ce forfotește în toate direcțiile. Unii stau înghesuiți pe băncile de așteptare, alții manipulează bagaje, cei mai mulți stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
populare... Judecătorul, nervos, aruncă căștile din urechi și răcnește cât poate de tare.) Această Curte este suspendată, domnilor! Recursul la apel va fi planificat într-o zi ploioasă! (Se lasă cortina.) Fotografia Trenuri. "Gară mică" De câte ori se oprește trenul în gară, ies pe culoar și deschid cât se poate de mult geamul și privesc la lumea ce forfotește în toate direcțiile. Unii stau înghesuiți pe băncile de așteptare, alții manipulează bagaje, cei mai mulți stau pe loc și privesc și ei aiurea, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
manipulează bagaje, cei mai mulți stau pe loc și privesc și ei aiurea, așa ca mine, să le treacă timpul. Am păstrat acest obicei din copilărie, când trenurile erau ticsite de pasageri și mirosuri amestecate și mă repezeam pe culoar în fiecare gară, pentru că doar atunci mi se dădea voie să deschid geamul, când pericolul de curent, eterna boală a românului, era diminuat. Prin urmare, continui să fac același gest mecanic, iar gările și lumea îmi par aproape neschimbate, mai cu seamă gările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și mirosuri amestecate și mă repezeam pe culoar în fiecare gară, pentru că doar atunci mi se dădea voie să deschid geamul, când pericolul de curent, eterna boală a românului, era diminuat. Prin urmare, continui să fac același gest mecanic, iar gările și lumea îmi par aproape neschimbate, mai cu seamă gările mici, cu miros de gudron, pline de navetiști, fumători și multe, multe bezele. Și, de fapt, peronul e plin cu oameni care nu călătoresc, stau și-și așteaptă rudele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gară, pentru că doar atunci mi se dădea voie să deschid geamul, când pericolul de curent, eterna boală a românului, era diminuat. Prin urmare, continui să fac același gest mecanic, iar gările și lumea îmi par aproape neschimbate, mai cu seamă gările mici, cu miros de gudron, pline de navetiști, fumători și multe, multe bezele. Și, de fapt, peronul e plin cu oameni care nu călătoresc, stau și-și așteaptă rudele sau le petrec la gară în același alai zgomotos. Șansa de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
par aproape neschimbate, mai cu seamă gările mici, cu miros de gudron, pline de navetiști, fumători și multe, multe bezele. Și, de fapt, peronul e plin cu oameni care nu călătoresc, stau și-și așteaptă rudele sau le petrec la gară în același alai zgomotos. Șansa de-a fi petrecut într-o gară mică este mai mare. N-aș putea spune de ce. Dar asta e realitatea sau, cel puțin, așa a fost. Mă gândesc că în provincie lumea e mai sentimentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pline de navetiști, fumători și multe, multe bezele. Și, de fapt, peronul e plin cu oameni care nu călătoresc, stau și-și așteaptă rudele sau le petrec la gară în același alai zgomotos. Șansa de-a fi petrecut într-o gară mică este mai mare. N-aș putea spune de ce. Dar asta e realitatea sau, cel puțin, așa a fost. Mă gândesc că în provincie lumea e mai sentimentală sau, astăzi, doar mai convențională. Marny Mi-a zâmbit de pe peron și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
m-a apucat de cot și a început să-mi explice că îi este foarte foame, apoi m-am lăsat purtat de braț către vagonul-restaurant, unde am petrecut următoarele două ore stând de vorbă și pierzând în felul ăsta multe gări, mari și mici, cu al căror nume aș fi vrut să-mi exersez memoria, așa cum făceam în copilărie. Se purta cât se poate de firesc, ca și cum am fi fost înțeleși să ne întâlnim în tren și să luăm masa împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-mi mai rețină atenția. Sfârșitul călătoriei. Marny Mă scol rapid de la masă și ies din vagonul-restaurant pe urmele ei. Mă opresc la geamul de pe hol pe care-l deschid mecanic și tot mecanic citesc pe pancardă numele stației. E "gară mică", îmi spun și gândurile încep să-mi zboare aiurea, când tocmai ea trece prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și se așază pe chelia rezonerului ce-și agită mâinile iritat pe deasupra ei. Atacă precis și năvalnic chelia plată și strălucitoare. Se aude un răcnet nevralgic și sfredelitor ca de burghiu. Se stinge lumina.) Împărătița furnică Furtive sau false iubiri. Gara. Fuga Azi ar trebui să mă simt eliberat. Am condus-o la gară pe ultima dintre prietenele mele. Spun ultima, pentru că anul acesta am trecut prin tot felul de încercări erotice, una mai bizară ca alta și mai nepotrivită naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Atacă precis și năvalnic chelia plată și strălucitoare. Se aude un răcnet nevralgic și sfredelitor ca de burghiu. Se stinge lumina.) Împărătița furnică Furtive sau false iubiri. Gara. Fuga Azi ar trebui să mă simt eliberat. Am condus-o la gară pe ultima dintre prietenele mele. Spun ultima, pentru că anul acesta am trecut prin tot felul de încercări erotice, una mai bizară ca alta și mai nepotrivită naturii mele. Și reluam pe rând aceste relații, sporadic, și cu fiecare iterație deveneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
hotărât că nu mai puteam suporta, ea mi-a dat de știre că avea să plece și eu, de bună seamă, nu m-am opus. Ca într-un consens eliberator, pentru prima dată ne-am potrivit. Am condus-o la gară și am discutat complezent tot drumul, deși știam amândoi că nu era nevoie. Ne-am sărutat steril la plecare, ba ne-am ținut pentru o clipă chiar și mâinile, ce nu erau nici calde, nici reci, nici transpirate. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu erau nici calde, nici reci, nici transpirate. Cum a pornit trenul, am început să alerg ca un nebun, ca o vită scăpată din țarc și nu m-am oprit decât la baza unui deal de unde nu mai puteam vedea gara, ca și cum trenul ar fi luat-o la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul. Ieșirea din labirint M-am oprit să-mi trag sufletul. Am recunoscut poteca pe unde ne-am plimbat de multe ori, între două partide erotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viitoarea Introducere și rondo capriciosso, în La Major pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, iar la acordul final al focului mistuitoarei simfonii, trenul de Arad cu plecare la ora 23:57 se opri obosit la ora 11:13 în gara Bistrița-Năsăud. Murise? Pentru că era nelimitată. Putea să vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]