2,575 matches
-
bine. Nu m-a atras prima oară că era mai mică cu 2-3 ani. Însă cu timpul s-a apropiat de mine și când dădeam petrecerea de sfârșit de săptămână venea regulat la ea și ne vedeam. Reușisem să cumpăr garsoniera bunicii și stăteam acolo, iar ea stătea la maică-mea, ca să aibă ea grijă de bunica. Am stat singur în garsonieră și nu a lipsit petrecerea din viața mea. Cu cristina am avut cea mai lungă relație, doi ani. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mine și când dădeam petrecerea de sfârșit de săptămână venea regulat la ea și ne vedeam. Reușisem să cumpăr garsoniera bunicii și stăteam acolo, iar ea stătea la maică-mea, ca să aibă ea grijă de bunica. Am stat singur în garsonieră și nu a lipsit petrecerea din viața mea. Cu cristina am avut cea mai lungă relație, doi ani. Chiar după condamnare ea a mai venit să mă vadă. Cristina e o fată minunată, frumoasă, liniștită și deșteaptă. Legătura cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de-al treizecilea an e gândul care o deranjează. Pentru o femeie e un moment delicat, pentru bărbați Înseamnă cel mult o redimensionare a prestanței lor. Cândva totul era atât de excitant cu ea, prima dată se Întâmplase Într-o garsonieră din strada Cortina d’Ampezzo. El Încă era căsătorit, iar Maja nu avusese Înaintea lui decât vreun student efemer. O, Elio, Îi spunea Încolăcindu-se uimită și Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
excitant cu ea, prima dată se Întâmplase Într-o garsonieră din strada Cortina d’Ampezzo. El Încă era căsătorit, iar Maja nu avusese Înaintea lui decât vreun student efemer. O, Elio, Îi spunea Încolăcindu-se uimită și Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa. Maja era pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase. Acum Însă e uscată, aproape abrazivă. Elio se ridică În șezut, Își puse picioarele desculțe pe covoraș, Își aranjă smocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să toarcă de plăcere. Pe mica terasă a garsonierei sale se simțea un parfum Înălțător de dalii și liliac În floare. Înăuntru, orhidee fericite și gladiole roșii râdeau dintre rafturile bibliotecii - erau ghirlande și flori, peste tot, ca Într-o seră. Iar iubitul nu uitase de aniversare. Cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-o Împiedice să se piardă. Trebuia s-o protejeze. Să-i stea alături - atent, cu sângele fierbând, gata s-o apere. Căci Emma - fosta, actuala și viitoarea - acum Îi aparținea. Emma rămânea adesea să doarmă la el, Într-o garsonieră cu ferestre spre calea ferată, la al șaptelea etaj, Într-un bloc de zece, În cartierul Alberone, la al cărui comisariat Antonio tocmai fusese repartizat. Emma spuse că Înainte de a se căsători Își dorea să Înceapă să câștige din discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din discuri, așa aveau să aibă mai mulți bani. Crescuse Într-o casă În care banii nu ajungeau niciodată, iar ea voia să aibă o altă viață. Și, nepăsându-i de ceea ce puteam crede colegii lui Antonio, Îl aștepta În garsonieră când se Întorcea el din tura de noapte, frânt de oboseală. Deja muncești mult, Îi spunea, legănându-l, umbli printre criminali și delincvenți, dacă după o astfel de zi nici măcar nu mergem În pat, ce fel de viață mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se intersectau pentru câte o cină sau o noapte furată rutinei unei căsnicii, pe care Dario se Încăpățâna să o considere fericită. Uneori avea cu el o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus zbârlindu-și părul și mieunând disprețuitor, pentru ca apoi să dispară jignit, până al plecarea lui. Dario Își Împrăștia pantalonii și cămășile pe fotolii, Își punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toate celelalte. Fioravanti făcea bine că Îi punea coarne cu un soi de subretă de televiziune - n-ar fi știut cum altfel să-i spună - dotată ca o păpușă gonflabilă, care Îi oferea niște partide de sex fantastice Într-o garsonieră de pe bulevardul Camilluccia. Avea chef să i-o spună. Acum. În fața acestor doamne aranjate și atât de bine educate. Doamna Fioravanti o merita. Ce mutră ar fi făcut. Ce umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar fi pierdut doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
locuri, prin Obor, prin piețe, pe la chioșcuri și dădea marfa unor vânzători. Apoi avea întâlniri, în restaurante și pe la cafenele, unde schimba bijuterii, bani, marfă fină, de furat. Seara mergeau pe la petreceri, la prieteni de-ai lui, ori într-o garsonieră de la Piața Alba-Iulia, unde s-au și iubit prima oară. Era o încăpere mică, vopsită în alb, pe care Cristi și-o cumpărase pe numele lui, cu banii aduși de prin străinătate. Nu le spusese nici fraților lui, știau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și iubit prima oară. Era o încăpere mică, vopsită în alb, pe care Cristi și-o cumpărase pe numele lui, cu banii aduși de prin străinătate. Nu le spusese nici fraților lui, știau doar el, maică-sa și Giulia. În garsoniera asta albă era un pat mare, ce ocupa toată camera, de pe care Giulia a privit tavanul fără bec, după ce s-a iubit întâia oară. Se simțea vinovată și totodată datoare să-i îndeplinească lui Cristi toate dorințele. Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu mantourile de blană și cu toate acele tinichele erotice de prost-gust pe care el, Îmbătrânind, le suporta din ce În ce mai greu. La sfârșitul lui ’74, fu nevoit să vândă vila din Sainte-Maxime. Câteva luni mai târziu, Îi cumpără lui Bruno o garsonieră lângă grădina Observatorului: o garsonieră superbă, luminoasă, liniștită, cu o vedere degajată asupra orașului. Chemându-l pe Bruno ca să i-o arate, nu avea deloc sentimentul că-i face un dar excepțional, mai curând că Încearcă, pe cât posibil, să repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu toate acele tinichele erotice de prost-gust pe care el, Îmbătrânind, le suporta din ce În ce mai greu. La sfârșitul lui ’74, fu nevoit să vândă vila din Sainte-Maxime. Câteva luni mai târziu, Îi cumpără lui Bruno o garsonieră lângă grădina Observatorului: o garsonieră superbă, luminoasă, liniștită, cu o vedere degajată asupra orașului. Chemându-l pe Bruno ca să i-o arate, nu avea deloc sentimentul că-i face un dar excepțional, mai curând că Încearcă, pe cât posibil, să repare ceva; și oricum, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic: canalul se scurgea Încet Înspre sud. Nu se zărea nici o broască. În octombrie 1975, chiar Înainte de a intra la facultate, Bruno s-a mutat În garsoniera cumpărată de tatăl său; a crezut atunci că o nouă viață va Începe pentru el. S-a trezit rapid la realitate. Sigur, erau fete, chiar multe fete Înscrise la facultatea de Litere, la Censier; dar toate păreau ocupate, sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o zi superbă; trenul sosi la 11 și 37. Christiane purta o rochie lungă cu floricele, și cu manșete din dantelă. Bruno o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și miroseau frumos. Izbuti s-o penetreze Îndelung, așteptând până ce ea avu orgasm; soarele, intrând prin spațiile dintre perdele, făcea să-i strălucească părul negru - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
biografie; era o muncă de documentare imensă. Imediat după moartea tatălui său, În septembrie 1976, David a vândut proprietatea și cele treizeci de hectare de teren, cumpărând apoi apartamente În imobile vechi, la Paris; și-a păstrat pentru el o garsonieră pe strada Visconti, a transformat restul În camere de Închiriat. Apartamentele vechi au fost separate, camerele de serviciu au fost uneori unite; s-au instalat chicinete și dușuri. La sfârșit, David obținuse vreo douăzeci de garsoniere, destul ca să-i asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
păstrat pentru el o garsonieră pe strada Visconti, a transformat restul În camere de Închiriat. Apartamentele vechi au fost separate, camerele de serviciu au fost uneori unite; s-au instalat chicinete și dușuri. La sfârșit, David obținuse vreo douăzeci de garsoniere, destul ca să-i asigure un venit confortabil. Încă nu renunțase să-și facă un nume În muzica rock și Își spunea că poate are o șansă la Paris; avea Însă deja douăzeci și șase de ani. Înainte de a face turul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca să i-o sugă. La Începutul lui 1981, un californian În trecere prin Paris i-a spus că se căutau formații pentru a realiza un CD heavy-metal, omagiu lui Charles Manson. Hotărî să-și mai Încerce o dată norocul. Își vându garsonierele ( Între timp prețul le crescuse de aproape patru ori) și plecă la Los Angeles. Acum avea treizeci și unu de ani reali, douăzeci și nouă declarați oficial; Încă erau prea mulți. Înainte de a se prezenta În fața producătorilor americani, hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
același punct, zise Annabelle. La aceeași distanță de moarte. Chiar Înainte de plecarea trenului, se sui pe scară și-l sărută pe obraji. Ne mai vedem, spuse el. Ea răspunse: — Da. Sâmbăta următoare, Annabelle Îl invită la cină. Locuia Într-o garsonieră pe strada Legendre. Spațiul era foarte strâmt, dar ambianța era primitoare - tavanul și pereții erau acoperiți cu lambriu din lemn de culoare Închisă, ca Într-o cabină de vapor. — Locuiesc aici de opt ani, spuse ea. M-am mutat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe Pont des Arts, luminați brusc de farurile unui vaporaș turistic). Cunoscură de asemeni acele semi-certuri de duminică după-amiază, acele momente de tăcere când trupul se ghemuiește În cearșafuri, acele răstimpuri de tăcere și plictiseală În care viața se destramă. Garsoniera Annabellei era Întunecată, după ora patru după-amiază trebuia să aprindă lumina. Erau triști uneori, dar cel mai adesea erau gravi. Amândoi știau că-și trăiesc ultima legătură umană adevărată, iar această senzație dădea un ce sfâșietor fiecăreia din clipele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ADN, să privească ființa vie În generalitatea sa, ca sistem autoreproductibil. Mai Întâi, Annabelle nu răspunse nimic; nu-și putea stăpâni o ușoară crispare a gurii. Apoi Îi turnă din nou vin; În seara aceea gătise pește, iar mica ei garsonieră evoca mai mult ca oricând cabina unui vapor. — Nu te-ai gândit să mă iei cu tine... Cuvintele ei răsunară În tăcere; tăcerea se prelungi. — Nici măcar nu te-ai gândit..., spuse ea cu un amestec de ciudă copilărească și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asupra foc de geloasă. Tocmai bună de trimis într-o vacanță de vreo doi ani la sanatoriul ălora cu trei roate la car, deschis nu demult la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Mai făcuse și scena aia penibilă din garsoniera croitoresei. Ditamai intelectuala, s-o omoare și nu alta, ca o asasină ordinară, pe amărâta aia. Să-l creadă, tocmai pe el, în stare să trăiască cu o croitoreasă... Și azi-dimineață năvălise să-i mai spună, ca pe o veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
țuiculiță la o zahana de lângă cinematograf, unde mai târziu părintele Ioachim (printr-un nepot) și-a tras restaurantul „Clodie’s dandy“, cu club de zi privat Chiar ușă în ușă cu odaia lui Obănceanu, Goncea își amenajase un fel de garsonieră. Fusese cândva un balcon-terasă acolo. L-a închis, l-a tapetat și îl folosea pentru întâlnirile sale discrete. Cei care l-ar fi văzut întrând în clădire nu puteau să creadă decât că se ducea la o nouă discuție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ferestrei, acela ridicat în picioare, aplaudă de câteva ori. Făcu apoi o adâncă reverență și se retrase în sticla negricioasă a geamului. Sărată telemeaua olandeză... După primele zilele eroice ale Revoluției de la Județeană, Goncea stătu ascuns aproape o lună în garsoniera ce și-o amenajase pe Afinului zece, ușă-n ușă cu Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu. Nu chiar zi de zi, mai dispărea câte două-trei zile. În mod obișnuit, pleca în zori, deghizat în măturător, purtând în coada târnului o flamură tricoloră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nemijlocită a voinței și forței maselor conștiente de noul mers, al istoriei, inevitabil după câte se mai întâmplau în lume. Acolo, la Băcănel-Obănceanu, Goncea însă își făcuse un fel de cartier general. Pregătise terenul mai demult. Cunoștea prea bine zona. Garsoniera încă o mai avea, deși nu o mai folosise decât în situații extrem de urgente. Cu Băcănel nu mai ținuse de ani buni legătura. De când fusese promovat, nu mai socotise necesar să piardă timpul și cu vechiul „istoric.“ Îi trimitea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]