2,190 matches
-
practică favoritismul (Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat), folosește metode anacronice, de tot râsul. Prost crescuți, copiii sunt răzgâiați și obraznici (D-l Goe, Vizită). Avocați malonești, magistrați influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că intensitatea grotescului îi proiectează, uneori, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
făcut parte dintr-o echipă de boemi cu lavalieră, care l-a avut membru, la un moment dat, și pe Urmuz. O bună parte din amintirile sale radiografiază o jumătate de veac de viață bucureșteană, pe categorii socio-profesionale: scriitori, filosofi, gazetari (se reține portretul venalului Dem. Theodorescu, poreclit „șacalul”), profesori, ingineri, magistrați, medici, diplomați, clerici. Imaginile despre Tudor Arghezi, de exemplu, nu sunt întru totul confortabile, un portret scris cu aciditate fiind și acela al lui Nae Ionescu. Perpessicius și Șerban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
OLTEANU, Ioanichie (13.IX.1923, Vaideiu, j. Mureș - 29.III.1997, București), poet, traducător și gazetar. Este fiul Zamfirei (n. Horgoș) și al lui Ioan Olteanu, țărani. Urmează liceul la Târgu Mureș (1933-1940) și Aiud, absolvind în 1941. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj - aflată în refugiu la Sibiu -, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
ca poeți evreii A. Steuerman-Rodion și Giordano (B. Goldner), cel din urmă, autor de epigrame. A. VLAHUȚĂ Epigon al lui Eminescu, A. Vlahuță (1858-1918) s-a bucurat de o reputație aproape de neînțeles, superioară modestelor lui merite. Era mai degrabă un gazetar care răspundea nevoii de atitudine a publicului. Naționaliștii admirau campania lui în favoarea țărănimii, antisemitismul său, în vreme ce evreii, trecând peste amănuntul că I. Nădejde era numit Perciunus internaționalis, constatau cu satisfacție că poetul se preocupă de "vieață" (e titlul unei reviste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a parte teatral, fiecare comentând cu ochiul către cititor faptul și dovedind disparitatea punctelor de vedere. Iar din toate aceste glasuri (glasul din scrisoare, comentariul lui Fred, comentariul Emiliei) se desprinde pe încetul o turburătoare dramă, aceea a lui Ladima, gazetar onest și fără noroc în dragoste, iubind o femeie plată și rămânând neînțeles. Astfel Ladima se zbate, în scrisoare, să facă bună atmosferă în presă Emiliei ca actriță, Emilia amintește tare de "creația" ei și de invidia colegilor, iar Fred
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
altele dintre articole pot constitui o dezamăgire, prin tonul virulent și patosul care excede cadrele unui limbaj obiectiv, dar publicistica eminesciană în ansamblul ei copleșește prin amploarea problematicii abordate și prin varietatea mijloacelor de expresie utilizate. Totul intră în atenția gazetarului, de la evenimentele de politică internă la aspectele politicii externe, de la studiile demografice la analizele economice, de la faptele de istorie la civilizație și cultură, de la probleme de matematică la interogații filosofice. Pornind de la premisa că "întregul e mai adevărat decât partea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la bază criterii riguroase de selecție. Coleg de redacție cu Eminescu la Timpul și pentru o vreme director al publicației conservatoare, Păucescu reproduce tendențios o serie de articole cu tentă anti-liberală, din dorința de a demonstra atitudinea politică conservatoare a gazetarului. Editorul intervine de altfel în corpul textelor și modifică titlul unora dintre articole. După 14 ani de la ediția Păucescu, în 1905, I. Scurtu adună sub titlul Scrieri politice și literare, vol. I, două dintre articolele publicate de Eminescu în Federațiunea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referitoare la problemele economice, istorice, culturale și monarhice, iar cel de-al treilea include paginile despre religie, parlament, guvern și învățământ. Organizarea tematică a materialului permite urmărirea în diacronie a concepțiilor politice eminesciene, a nuanțelor pe care le înregistrează scrisul gazetarului pe parcursul carierei jurnalistice, dar exclude textele care nu se încadrează în temele stabilite sau forțează intrarea unora dintre dintre ele în categoriile tematice fixate de editor. În ciuda acestor versiuni, se subliniază necesitatea regândirii publicisticii eminesciene, printr-o nouă ediție a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
apropieri adecvate de creația poetului. O altă tendință, manifestă la nivelul exegezei jurnalisticii eminesciene, are în vedere excerptarea tendențioasă a unor fragmente din corpul articolelor și formularea, pe baza acestora, a unor judecăți de valoare mistificatoare privind gândirea politică a gazetarului. Aprecierea de reacționarism, formulată de critici precum Dobrogeanu Gherea și Eugen Lovinescu, funcționează ca un element inhibitor la nivelul interpretării, împiedicând înțelegerea adecvată a atitudinilor și opiniilor politice ale gazetarului. Ignorarea contextului istoric care generează textele conduce și astăzi la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a unor judecăți de valoare mistificatoare privind gândirea politică a gazetarului. Aprecierea de reacționarism, formulată de critici precum Dobrogeanu Gherea și Eugen Lovinescu, funcționează ca un element inhibitor la nivelul interpretării, împiedicând înțelegerea adecvată a atitudinilor și opiniilor politice ale gazetarului. Ignorarea contextului istoric care generează textele conduce și astăzi la aprecieri eronate asupra publicisticii eminesciene, prin supunerea acesteia unor grile de lectură ideologizante. În acest sens, Eugen Lovinescu remarca în 1900 că nu există doctrină care, extrapolând fragmente din publicistica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epoca sa au devenit inactuale, fără obiect, în urma transformărilor structurale care au marcat evoluția societății române, în ultima jumătate de veac"171, se impune un demers de re-contextualizare a textelor jurnalistice, pentru a preîntâmpina judecăți neîntemeiate privind concepțiile politice ale gazetarului. Exaltarea publicisticii, supralicitarea caracterului ei politic, este contrabalansată de scepticismul unor interpreți care, pornind de la prejudecata că un scriitor nu se poate manifesta pe deplin în mai multe domenii, apreciază că Eminescu rămâne poet, celelalte activități ale sale fiind inferioare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la supralicitarea publicisticii eminesciene, în variate formule: "oricât l-am admira pe Eminescu ca poet, și mai multă admirație merită ca gânditor politic"173; "Eminescu, de nimeni contestat ca poetul cel mai mare al românilor, este și cel mai important gazetar al nostru"174; Proza politică eminesciană ni-l dezvăluie pe unul dintre reprezentanții de excepție ai jurnalisticii românești și, îndrăznim a spune, între marii gazetari ai Europei..."175; "Eminescu se constituie, indiscutabil, în marele model al ziaristicii românești, prin înaltul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de nimeni contestat ca poetul cel mai mare al românilor, este și cel mai important gazetar al nostru"174; Proza politică eminesciană ni-l dezvăluie pe unul dintre reprezentanții de excepție ai jurnalisticii românești și, îndrăznim a spune, între marii gazetari ai Europei..."175; "Eminescu se constituie, indiscutabil, în marele model al ziaristicii românești, prin înaltul său profesionalism, vastul orizont de cultură, patriotismul ardent, ținuta etică ireproșabilă, la care se adaugă talentul literar și, nu în ultimul rând, instinctul politic neobișnuit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
remarci se înscriu în tendința generală de supralicitare a creației eminesciene. Operarea unei ierarhizări între opera literară și cea publicistică este lipsită de temei, în măsura în care ambele domenii definesc, în egală măsură, personalitatea creatoare și geniul eminescian. În ceea ce privește gândirea politică a gazetarului, două sunt în principal atitudinile interpreților: pe de o parte, remarcăm susținătorii conservatorismului, care, pornind de la natura principalei publicații la care colaborează poetul, încearcă să demonstreze adeziunea gazetarului la ideologia conservatoare; de cealaltă parte, se află cei care vor să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în egală măsură, personalitatea creatoare și geniul eminescian. În ceea ce privește gândirea politică a gazetarului, două sunt în principal atitudinile interpreților: pe de o parte, remarcăm susținătorii conservatorismului, care, pornind de la natura principalei publicații la care colaborează poetul, încearcă să demonstreze adeziunea gazetarului la ideologia conservatoare; de cealaltă parte, se află cei care vor să acrediteze ideea atitudinii liberale a lui Eminescu. Dincolo de opțiunile politice ale jurnalistului, publicistica eminesciană se constituie în expresie a luptei pentru apărarea drepturilor românilor, pentru păstrarea identității naționale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se află cei care vor să acrediteze ideea atitudinii liberale a lui Eminescu. Dincolo de opțiunile politice ale jurnalistului, publicistica eminesciană se constituie în expresie a luptei pentru apărarea drepturilor românilor, pentru păstrarea identității naționale, pentru conservarea valorilor culturale, relevând preocuparea gazetarului pentru soarta poporului român. Naționalismul, reacționarismul, paseismul, acuze formulate de critică, sunt atitudini care traduc în fond dragostea și respectul jurnalistului față de specificul și valorile neamului românesc. Primul exeget al creației eminesciene rămâne, fără îndoială, Titu Maiorescu, cel care, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să se liniștească și să se odihnească în ea. Marii creatori au funcția aceasta de a vorbi pentru mai mulți, scutindu-i pe aceștia de căutare"184. Părăsind registrul expresiei verbale în favoarea conținuturilor publicisticii eminesciene, Eugen Lovinescu insistă pe naționalismul gazetarului "amestec de criticism junimist și de misticism național", într-o viziune contrastivă cu școala junimistă: "Problema neamului nostru, care nu trezise în junimiști decât un interes mai mult rațional, găsise în Eminescu o rezonanță mult mai adâncă; spărgând cadrele teoriei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la citate din articolele eminesciene, în prezentarea evenimentelor politice, sociale, economice din această perioadă și în ilustrarea rolului pe care îl joacă presa politică în formarea opiniei publice, în epocă 187. Valul contestatar, denigrator, resimțit încă din timpul vieții de gazetar, prin articolele lui Dimitrie Petrino, Alexandru Grama sau Macedonski, face adepți și în rândul generațiilor mai tinere, îndeosebi în postmodernism. Un element de referință în fenomenul de contestare a lui Eminescu îl constituie numărul 265, din 1998, al revistei Dilema
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la caracterizări cu o extraordinară capacitate de generalizare. Nicăieri nu se vede mai bine ca aici independența sa de gândire peste doctrinele politice"189. Criticul se oprește asupra campaniilor de presă desfășurate de Eminescu, punând în evidență concepțiile politice ale gazetarului, verbul tăios al celui care nu este dispus să facă compromisuri de conjunctură și nici să apere interesele uneia sau alteia dintre grupările politice. D. Vatamaniuc își încheie excursul analitic cu un capitol intitulat Poetica publicisticii eminesciene, în care surprinde
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
contemporan. Într-o perioadă în care valorile și ființa națională sunt supuse disoluției sub impactul tendinței de globalizare, atât la nivel economic, cât și la nivel cultural, lectura articolelor eminesciene relevă probleme de actualitate și oferă imaginea spirituală a unui gazetar care își subordonează gândirea detentelor temporale ample: "Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român"193
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perioada ieșeană, cuprinzând activitatea desfășurată la Curierul de Iași și, în sfârșit, cea de a treia etapă integrând activitatea lui Eminescu la Timpul, între 1877 și 1883. Nu vorbim în cazul acestei etapizări de diferențe de fond, de structură, ale gazetarului Eminescu, ci mai degrabă de tonuri, nuanțe, îngroșări sau estompări ale ideilor sale politice. Tot de trei etape ale activității gazetărești eminesciene, organizată cronologic, vorbește și D. Vatamaniuc. Plecând de la schimbările care intervin în statutul personal al jurnalistului, Vatamaniuc distinge
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doar două etape distincte: colaborarea la Curierul de Iași și apoi la Timpul"196. Deplasând analiza în spațiul ideologic, Ibrăileanu vorbește despre trei faze ale concepției lui Eminescu în privința problemelor sociale: dacă primele două se caracterizează prin atitudinea independentă a gazetarului față de grupările politice ale timpului, "faza a treia se caracterizează prin înregimentarea sa în partidul conservator, în care devine militant, și prin faimoasa teorie a păturilor suprapuse. Caracteristic acestei faze e și faptul că Eminescu, fiind acum gazetar, nu-și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
independentă a gazetarului față de grupările politice ale timpului, "faza a treia se caracterizează prin înregimentarea sa în partidul conservator, în care devine militant, și prin faimoasa teorie a păturilor suprapuse. Caracteristic acestei faze e și faptul că Eminescu, fiind acum gazetar, nu-și mai poate exprima convingerile cu toată libertatea ca mai înainte"197. O perspectivă diacronică asupra publicisticii eminesciene, așa cum o relevă și volumele ediției Perpessicius, permite identificarea a patru etape în activitatea de ziarist a lui Eminescu, fiecare în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
exasperate"198. Dacă problematica articolelor conferă unitate și continuitate publicisticii eminesciene, la nivelul expresiei înregistrăm o serie de modificări, ținând de procesul de maturizare a concepției politice, de construirea unui limbaj politic inconfundabil, adevărată mostră de profesionalism și angajament din partea gazetarului. Prezentarea în diacronie a activității publicistice eminesciene are ca premisă concepția că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează și poartă amprenta contextului semiotic. În delimitarea celor patru etape ale creației publicistice a lui Eminescu, după
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atenți asupra acestor rânduri, ci a vă da a înțelege că numai nescriind încă pân-acum prin jurnale, nu mi-am putut netezi simțământul sub vorbe linse și lucii"202. Aflăm din aceste rânduri prima profesiune de credință pe care gazetarul o face în spațiul publicisticii și conștiința unui discurs original, nepervertit de adeziunea la o grupare politică sau alta și apt să oglindească problematica timpului. Publicistica eminesciană de factură politică este inaugurată însă de articolul "Să facem un congres", text
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]