16,377 matches
-
aduce înapoi pe Patrick, n-ar vrea să-i distrugă viața împărtășindu-i descântecul. Chiar dacă asta ar însemna să fie singură din nou, nu ar vrea ca Patrick să aibă vreodată puterea aceasta. — Uită-te la el, zice, și atinge geamul cenușiu cu unghiile ei roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la el, zice, și atinge geamul cenușiu cu unghiile ei roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un ruj. Își dă cu el pe buze și-l mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te rog, zice. Dincolo de geamul cenușiu, bebelușul desăvârșit stă pe o pernă de plastic alb, ghemuit pe-o parte, cu degetul în gură. Desăvârșit și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și străveziu ca gheața albăstruie. O iau pe Helen în brațe, și ea tresaltă. Genunchii încep să i se moaie, și o așez pe podea. Helen Hoover Boyle închide ochii. Zice: — Mulțumesc, domnule Streator. Cu piatra cenușie în pumn sparg geamul cenușiu. Cu mâna sângerând, îl ridic pe Patrick, rece și străveziu. Îl așez în brațele lui Helen, plin de sângele meu. O iau pe Helen în brațe. Sângele meu și sângele ei s-au amestecat. Zăcând în brațele mele, Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut! mormăie acesta absent, cufundat în lectură. Dorine! lovește cu degetul în geam cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna pe ochiul de fereastră deschis și-i arată către masa cu scrisori. Dorin rămîne cîteva clipe locului, sprijinit de balustradă, coboară apoi treptele urcate, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele externe, sfidîndu-le pe suratele lor locale, sau nerapide, înțesate de lume, cu băncile ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte mici de apă ce se preling încet. Aura trage furioasă portiera: De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plin cu de toate, peste care tronează o sticlă de vin roșu, cum numai rar de tot se găsește în magazin, și nu în toate magazinele, ci doar în cele centrale, din Capitală. Alo, ai adormit?! bate cu moneda în geam un bărbat. Aura pune receptorul în furcă și iese. Își cumpără un bilet a-ntîia pînă la Valea Brândușelor, cumpără de la un chioșc trei brînzoaice pe care și le pune în geantă, că va ajunge acasă abia spre miezul nopții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și întrerupă goana creionului pe pagina albă. "Și cai mascați" completează Lazăr, ducîndu-și arătătorul la buze, semn că va păstra liniște. Mircea Emil doarme dus sub pălăria mucegăită în magazia închisorii, gemenii stau pe genunchiul tatălui, cu nasurile lipite de geam, mama lor se sprijină cu tîmpla de umărul soțului, fata în minijupe își mișcă genunchii goi în ritmul mizicii, o bătrînă cu ochelari, care împletește de zor, face cînd și cînd o pauză, așternînd pe pieptul bătrînului bucata împletită, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aer de prințesă. Degetele actorului împăturesc febril ziarul, să-l poată ține mai comod, în timp ce se îndeasă cu umărul în fereastră, ferind pagina de privirea vecinei. Ei nu, au înnebunit! murmură, ridicîndu-și gulerul hainei de blană, să nu simtă răceala geamului. Altă lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mama, în timp ce Mihai, lovit zdravăn, a mai găsit totuși o fărîmă de putere să fie din nou obraznic, învăluind-o pe femeie într-o privire scurtă, parcă dezbrăcînd-o, pînă-i întîlnește ochii: goi și neclintiți, aruncați prin el ca printr-un geam limpede. Vă rog să ne scuzați, mergem să ne ocupăm locurile a spus femeia retrăgîndu-se, biciuindu-l pe Mihai cu un zîmbet ironic, să-i taie pofta pe toată viața de-a se mai lua de femei necunoscute. Auzi, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se termină, apar cîteva borne din ciment, marcînd o parcare auto, iar la capătul celălalt al luminișului, străjuită în părți de o salcie și un stejar, se zărește prin calmul de-o clipă al ninsorii o clădire impunătoare, semirotundă, cu geamuri mari, din sticlă pe tot semirotundul ce pornește dinspre șosea pînă în partea opusă, unde ninsoarea cade ca într-o prăpastie. Prin acoperișul din șindrilă albă răzbate un frumos horn lucrat în cărămidă roșie, asemeni porțiunilor de zid dintre ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în cornul casei. Ochii speriați ai pasagerilor au prilejul să vadă cum în parbriz, asemenea unui jet puternic, viscolul lovește în plin, spărgîndu-se rotund, ca o explozie de schije albe, ce lunecă pe botul cursei și se preling pe lîngă geamuri, adunîndu-se la spate, precum liniile de forță pe lîngă modelul unui avion, într-un tunel aerodinamic. Să rămînem aici spune arhitectul cînd vede că șoferul pornește motorul. Măcar ne sprijinim de capătul podului. Așteptăm pînă se mai potolește vîntul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ofeream.... E drept, știindu-se că-s pacienta profesorului, toți... Totuși, puteam să am foaia completată imediat după vizită, să pot ajunge mai repede la autogară... Acum aș fi fost acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna de mînă. Am ajuns la restaurantul Sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit din față, tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de locomotivă; stau și tremur de frică iar dacă nu pornește curînd, voi dîrdîi de frig; deja geamurile au înghețat" gîndește Aura, strîngîndu-și picioarele sub ea, să și le poată acoperi mai bine cu blana. Ar vrea să scoată din geantă pachețelul cu cele două plăcinte, că-și simte foamea tot mai puternic, dar îi vine greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în scaune, cu bărbia în piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie să te cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a lăsat urme adînci pe chipurile tuturor. De pe la șapte, șapte și ceva, cînd geamurile au început să se lumineze, pasagerii întorc mereu privirea spre ușă la fiecare sunet mai puternic, ori ciulesc în permanență urechile, doar-doar vor prinde zgomot de motor. Dorin s-a ridicat de lîngă sobă, unde a dormit pînă spre ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de sub genunchi, în vreme ce mintea, puțin încețoșată, e lovită mereu de același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului, simte cum începe să tremure iarăși de furie și nu-și dorește decît să ajungă acasă, unde, fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
temîndu-se de scandal. Vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă. Sper să ajung la timp. O rafală puternică de vînt lovește geamul din plin, făcîndu-l să scoată un sunet de contrabas. Bătrîna se rotește cu scaunul, să se sprijine mai bine de masă. Privindu-l în treacăt pe profesor, bărbat robust, în plină maturitate, cu oarecare blazare în privire și în gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu cuțitul. Mulți dintre cei aflați pe scaune în apropiere fug de teamă să nu li se spargă sticla în cap. În clipa următoare, cînd lumea s-a retras cît mai departe, șoferul, cu gulerul ridicat, se repede pînă lîngă geam, se întoarce și se îndeasă cu spatele, oprind vibrația sticlei. Lazăr aduce un cuțit și, ajutat de studentă, îndeasă la loc hîrtia. Matematicianul s-a trezit de-a binelea și se uită la copii, care, așezați călări pe cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
învețe, schimbată dintr-o dată, cu ochi răi, de dușmancă. Ea, în aceeași stare de fericire nelămurită, a continuat să se învîrtă prin casă, cu urechea ciulită mereu, în speranța că va auzi țîrîitul soneriei (telefonul le fusese ridicat), sau că geamul camerei sale va fi lovit de vîrful degetului. "Mîine îl caut!" și-a zis, dar a doua zi o așteptau necazurile, interogatoriul formal, în timpul căruia unul, fost elev al ei, la cea mai neînsemnată ridicare a tonului a pălmuit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și soarbe încet, cu plăcere, cafeaua, pierzîndu-și privirea peste pozele de sub sticlă, trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în două pahare cîte un deget de whisky, din sticla doctorului, scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de băutură, conștient că a făcut o gafă divulgînd cine l-a turnat pe Lazăr, profesorul, rămas numai în chiloții tip sport, soarbe paharul fără nici o tragere de inimă, mai mult din dorința de-a se încălzi, că frigul de la geam îl face să tremure tot mai tare. Îmbrăcat în întregime, cu toate hainele profesorului aranjate pe scaunul de alături, Lazăr exploatează fiecare posibilitate de a-l ține pe profesor dezbrăcat cît mai mult. Faină băutura asta! arată el spre paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zăpadă, timp în care el o cuprinde pe fată în brațe, apropiind-o. Stai! tresare Paula, tocmai cînd începuse să-și atingă buzele de-ale lui Vlad, într-un joc lung, de reală plăcere. Uite arată ea cu privirea prin geamul din stînga, spre colina din depărtare, unde un schior coboară în viteză către oraș. Vlad se retrage brusc din îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prea mult. Iese afară, admiră calmul cerului și absența vîntului, se înfioară la amintirea iernilor copilăriei, ia un pumn de zăpadă pe care o transformă într-un bulgăre îndesat, pășind încet, rar, către blocul din față, o clădire sumbră, cu geamuri mici, multe și dese, amintindu-și că nici prim-vicelui nu-i place cum cel mai pitoresc loc din oraș a fost umplut cu blocuri de confort trei, patru și cinci, dar acum, Mihai se înfurie că toți cei cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]