31,702 matches
-
toată ziua, dar la ora cinci părea mai însuflețită ca oricând. Cât despre fratele meu, nu era în stare să îndure acalmia. Îndată ce-am primit ordinul să începem, împinse la o parte farfuria cu supa de tăiței, într-un gest provocator. - Sunt sătul până în gât de apa asta cu viermi - spuse. A fost ca și cum ar fi aruncat pe masă o grenadă. Doamna Forbes păli, buzele ei se crispară până prinse a se împrăștia fumul exploziei, și lentilele ochelarilor i se
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
din București și din alte orașe este infestat cu piese evreiești. Am scos fișele acestea, i le-am comunicat lui Culianu"; "Eliade a negat paternitatea acestui articol, De ce cred în biruința Mișcării Legionare?. Cred însă că nu a fost un gest de prea mare curaj din partea sa"; Am povestit deja despre savanții francezi care au desființat volumul I din Histoire des croyances et des idees religieuses. Între timp, au apărut și alte studii contra"), spre a se conchide: " Da, la ora
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
originare, funcționale și estetice deopotrivă, și se supune cu docilitate unei priviri pe jumătate grave, pe jumătate ludice și ironice. în funcție de interesele lui de explorator și de motivațiile adînci ale unei cerebralități mereu disponibile, Alexandru Trifu poate acoperi, cu același gest relaxat și sigur, și perspectiva minimalistă, și pe aceea a geometriei și a derivatului constructivist, și pe aceea a codificării figurative ca simplu pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
prețuiți, mai respectați, mai admirați, mai ocrotiți, mai înțeleși. Că redevin pioni majori ai societății. Orice artist are nevoie de asta. Pentru el, pentru ideea de teatru, de artă, de cultură. E minunat cînd cineva își propune să facă acest gest astăzi cînd salvarea din mizerie și promiscuitate, din magma imoralității, și chiar amoralității, pare a fi aceea individuală, pe cont propriu. Din păcate însă, vîlva și fastul s-au concentrat pe un singur spectacol din tot debutul de stagiune atît
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
vede, în primul rînd, o opțiune. "Caragialismul" optzeciștilor este iarăși o problemă foarte bine circumscrisă, dar nediscutată (altfel spus, indiscutabilă). Cel puțin o nuanță se impune. Șaizeciștii se întorceau la Maiorescu, optzeciștii spun că se întorc la Caragiale. Este un gest polemic, dar poate și un mimetism tineresc. Să fie Caragiale "mai" actual decît Maiorescu? Nu se poate pune problema așa. Și nici nu se poate judeca întoarcerea la real a generației '80, ca pe o întoarcere la realul caragialesc. "Caragialismul
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
și convorbitor la ascultata ei emisiune �Teze și antiteze la Paris�. Îi evocă, apoi, pe sinucigașii Stere Popescu, Paul Celan, Gherasim Luca. Să transcriu un paragraf demn de toată stima pentru calitatea scriiturii: �Atroce mi s-a părut, în schimb, gestul lui Celan de a se arunca în Sena și m-am dezbărat cu greu de el, deși nu-l cunoscusem pe poet decît o singură dată, în treacăt. Mai zdruncinată am fost la sinuciderea lui Gherasim Luca, tot în Sena
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
o urmărește pe eroină. Căci Luc și Jean-Pierre Dardenne ("O singură persoană, dar cu patru ochi" - așa cum obișnuiesc ei să se definească) nu o filmează pe Rosetta, ci - cu camera pe umăr - ei îi vânează fiecare mișcare, cel mai mic gest, expresia pe cale de a se naște pe chip. Această fată, abia ieșită din adolescență, ce locuiește împreună cu o mamă alcolică, într-o rulotă de la periferia unui oraș belgian, știe, deja, că a avea o slujbă înseamnă a câștiga un război
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
decât țărăniștii, sau măcar să se refugieze într-o tăcere orgolioasă, s-a mutat la PDSR. La PDSR! Chiar și într-o lume politică frivolă ca a noastră, în care politicienii se transferă de la un partid la altul în mod curent, gestul a produs stupefacție, fiind considerat fie o trădare, fie un fel de număr de circ, cu totul compromițător. Practic, George Pruteanu s-a dat peste cap și a devenit altul, mai exact opusul celui dinainte. În momentul de față, din
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
și rama au o valoare egală, ca în viața de zi cu zi, trăită cotidian în adîncul banalității ei, cu clipe însă de bucurii, de revelații, de mici cutremure și reașezări. Un fanstastic existențial compus din suișuri și coborîșuri, din gesturi și cutume, dintr-o liniște neliniștitoare, din acumulări și devieri, din piste false pe care o apuci cu voioșie pentru a da apoi nas în nas cu frustrările și complexele închise cu lacăte în pachete și pachețele. Visceralitatea pătimașă și
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Și cum miroase! A tămîie, a lemn, a cărbune, a brad, a aburi de ploaie... Regizorul acesta, Yuri Kordonski, nu obosește pe durata construirii spectacolului. Imaginația nu se epuizează după o jumătate de oră. Descoperă tot timpul ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu se îndepărtează de Cehov nici o secundă. Te face, însă, să-l simți acut, pe tot parcursul șederii în sală. În mecanismul montării, actorii din distribuție se înșurubează total
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
decît cînd e vorba despre bunătate, toleranță, iertare. Are ceva din Varia din Livada de vișini, ea este un fac totum fără să spere că va fi altfel. Și cînd speranța se ivește, Astrov, aripile i se retează brusc. Fiecare gest o consumă pe Andreea Bibiri și lasă urme în jocul ei, în zîmbet, pe figură. Sensibilitatea și vulnerabilitatea îi sînt buni companioni. Deși încearcă, în același rol, Anca Sigartău nu reușește nici măcar să o concureze, fie doar plecînd de la vitalitatea
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Mihuț acest personaj care, astfel, leagă și dezleagă fire, coboară sau înalță temperaturi spunînd, în fond, doar cîteva replici. Cu variații de la o reprezentație la alta apare Ionel Mihăilescu în Teleghin, un proprietar scăpătat, umil și laș, în atitudine, în gesturile servile executate cu capul plecat. Irina Petrescu găsește un chip "prețios" și franțuzit văduvei Voinițkaia, un mers precipitat și aferat potrivit atitudinii sale. Cu măsură și precauție, fără să-l îngroașe deloc prin nimic, pe argatul veșnic beat și leneș
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Bacovia), care n-au nici o relație de cauză-efect, nici un aspect de constrîngătoare "joncțiune", ultima oglindind pur și simplu un proces psihic, de deplețiune, și unul estetic, de impas. A trage perdeaua dezagregării discursului peste panorama dezagregării cosmice poate fi un gest metaforic, dar mai puțin unul explicativ. Trupul atribuit discursului "care din pricina slăbirii s-a transformat în schelet" e mai curînd al...poetului decît al operei sale, a cărei semnificație decurge din întregul ei textual și estetic. În schimb, putem accepta
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
vieții", care mătură cu "măturica durerilor semnele bucuriilor prezentului pentru unii...". De asemenea, s-a văzut un iubitor de poezie care a devenit poet pentru ca să moară: "Eu sînt poet... să pier". Într-adevăr, redactarea textelor poate fi asemuită cu un gest de sinucidere lentă, odată ce se consumă cuvinte, se consumă și viața. Prin apropierea de tăcere a vrut să dovedească și faptul că, asemenea lumii în care trăiește, se apropie de vidul morții". După cum nu i se poate atribui limbajului poetic
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
și el genial, ceva între cocaseria existenței imediate și gluma țărănească de dincolo de Olt, orișice ar fi. O artă avînd tăietura esențială a meșterului de la Hobița, precum și precizia geometrică a oltencelor țesînd covoare. O dată îl văzusem pe Nichita făcînd un gest nebun-nebun... Ne aflam mai mulți inși împreună la Șosea, cînd declarase din senin regină pe bătrîna femeie de serviciu a localului, pupîndu-i mîna îndelung și cerînd balaoacheșilor din orchestră să execute marșul de încoronare... Fusese ceva mai ......și decît pagina
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
altceva decît o submediocritate locvace, nutrită la iluzia că observațiile sale modeste i-ar fi într-adevăr de folos genialei sale soții. Iar cînd Hannah Arendt chiar îi recunoaște public ajutorul, Kazin pufnește disprețuitor, convins că asistă la un simplu gest de tandrețe maritală. El însuși nu pare să fi beneficiat de asemenea gesturi. Cele trei soții, de la care a avut doi copii, l-au părăsit după relativ scurte și pasionale căsnicii, fără a-l fi apreciat cu adevărat nici ca
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
ar fi într-adevăr de folos genialei sale soții. Iar cînd Hannah Arendt chiar îi recunoaște public ajutorul, Kazin pufnește disprețuitor, convins că asistă la un simplu gest de tandrețe maritală. El însuși nu pare să fi beneficiat de asemenea gesturi. Cele trei soții, de la care a avut doi copii, l-au părăsit după relativ scurte și pasionale căsnicii, fără a-l fi apreciat cu adevărat nici ca om, nici ca scriitor. De altminteri, există în tonul lui Kazin, foarte subtil
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
lui Zarifopol, nici lui Ralea, ideea înrudirii dintre Minulescu și Caragiale a dezvoltat-o G. Călinescu în Istorie, unde a văzut în Minulescu pe Mitică, pe Lache, pe Eleutheriu Popescu și pe ceilalți în ipostază lirică. Grigurcu la aniversară Notabil gestul CONVORBIRILOR LITERARE (aprilie) de la Iași de a acorda cîteva pagini poetului și criticului Gh. Grigurcu (n. 16 aprilie 1936). Cassian Maria Spiridon îi schițează un portret amplu și înțelegător, iar Adrian Dinu Rachieru se ocupă de critica de poezie a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
e siluită și apoi ucisă, iar E. se sinucide lăsînd în prealabil un bilet prin care își cere iertare pentru furturi. Povestea lui E. e mai greu de suportat decît chiar și descrierile ororilor din "Încăperea femeilor", pentru că un asemenea gest aproape sfînt în moralitatea lui - a cere iertare pentru săvîrșirea de furt - accentuează, prin contrast, inumanitatea soldaților. Există cercetări psihologice care arată că la prea mult rău psihicul uman reacționează defensiv, blocînd perceperea răului. Dacă acest roman ar fi conținut
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
pasaj dă seama despre scena pe care tocmai o provocase. Mite se întreba, măgulită, dacă Eminescu o iubește cu adevărat, deși nu i-o spusese niciodată, cu toate că unele atitudini o confirmaseră. Apoi, mai tîrziu, Eminescu se trezește la realitate, regretînd gestul. Amîndoi realizează faptul că se iubesc. Poetul îi dărui de ziua ei de naștere un caiet mic cu poezii (din care nu lipseau Cu mine zilele-ți adaogi, Despărțire, Foaie veștedă și amintita mai înainte Atît de fragedă) în manuscris
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
care am prezentat, fără nici un parti-pris, ce s-a întîmplat și în care am încercat să corectez unele relatări din presă care țineau cu orice chip să transforme Conferința într-un "circ" ori într-un "spectacol penibil". Dat fiind însă gestul d-lui Eugen Uricaru de luni 23 aprilie de a se autoproclama președinte, nesocotind hotărîrea Consiliului și încălcînd statutul, a trebuit să renunț la editorialul meu și să revin, în cel de față, cu alte aprecieri ale situației. Trebuie să
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
legalitatea, și să revin, dacă s-a reintrat în normal. Ceea ce dl Uricaru refuză să admită este că și dacă eu rămîneam retras din joc, turul al doilea de scrutin tot trebuia organizat, între d-sa și dl Breban. Prin gestul său, dl Uricaru nu doar ne expune pe toți ridicolului, dar se descalifică moral. E în firea lucrurilor să ne întrebăm ce fel de președinte va fi, dacă va fi ales, un om care nu respectă principiile și litera statutului
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
înseși dovedesc adesea o anumită aplecare spre pornografie. Să ne înțelegem: pornografia nu se limitează la fotografiile cu femei care se masturbează folosind tehnologii moderne din Hustler. Există pornografie în gîndire și în exprimare, în comportamentul privat sau public, în gesturi. Faptul că un adjunct al ministrului Culturii s-a dus la lansarea revistei lui Flynt constituie deja un prim indiciu. Dl Ion Antonescu n-a simțit, bunăoară, impulsul să fie prezent la Conferința Uniunii Scriitorilor și nici ministrul său nu
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
s-ar putea justifica un asemenea complot -, fie obiectul eternei nerecunoștințe și al ignoranței cinice ale unei posterități mereu ingrate sau, la rigoare, chiar propria sa victimă, din pricina incapacității de a delega și viitorului cîte ceva din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și ele nu pot fi traduse în termenii comozi ai identificării unui vinovat. Nici contemporaneitatea lui Stoenescu nu este vinovată de participarea aproape necondiționată la triumful artistic al pictorului, după cum nici
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. 1 Tatăl său, Grigore Stoenescu, este un mare proprietar funciar și un cunoscut om politic (senator), iar bunicul său, Statie Stoenescu, al cărui nume pictorul îl duce mai departe, a fost primar al Craiovei. Mama artistului
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]