3,959 matches
-
să fie declarați faliți, iar dacă nu-și achită datoriile în răstimp de un an, vor suporta defavoarea publică ce va fi anunțată pretutindeni în Catalania de un crainic al orașului. Imediat după aceasta bancherul va fi decapitat exact în fața ghișeului său, iar proprietatea va fi vândută în oraș pentru a fi despăgubiți creditorii". Jesús Huerto de Soto, Moneda, creditul bancar și ciclurile economice, www.mises.ro, p. 64. 562 Momentul demonetizării definitive a aurului l-a constituit Conferința Monetară și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
general, țin în depozitele lor o mică cantitate din banii deponenților, iar în momentul în care se solicită o retragere mare de bani lichizi, banca nu mai are disponibilități să onoreze solicitările de bani și este forțată să-și închidă ghișeele de plăți sau cere sprijinul altor instituții. politica de consolidare fiscală: Politica guvernamentală de reducere a deficitului bugetar și a acumulării datoriei naționale și a celei obținute din împrumuturi externe. politici competiționale: Politica antitrust și unele politici anexe (de exemplu
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
tot timpul. Odată am lucrat la un proiect pentru o bancă, unde se dorea introducerea unei promoții de genul că toți clienții care erau nevoiți să aștepte mai mult de cinci minute primeau cinci dolari. După ce am studiat rândurile de la ghișee timp de două zile, ne-am informat clientul că îi va costa de trei ori mai mult decât puseseră deoparte pentru această investiție. Au abandonat planul și au început să caute soluții pentru a scurta timpul de așteptare. Acest aspect
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
mașini, aflate în compania unui televizor care odată avusese probabil rolul de a difuza clipuri promoționale, dar care era nefolosit și acoperit de un strat gros de praf. Masa era înghesuită într-un colț al sucursalei, la câțiva metri de ghișeu. Este atât de jalnic, încât te și distrează. Și sunt multe bănci care se disting prin astfel de scene statice. Un client de-al nostru din California a hotărât - în mod inspirat - că ar fi o idee inteligentă să-și
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
strategii distincte de promovare - una pentru cei care intră și alta pentru cei care ies din magazin. La o sucursală a unei bănci pentru care am lucrat era un suport cu broșuri în apropierea locului unde se formează rândul la ghișeu. Dar era puțin cam departe: clienții care stăteau de partea cealaltă a benzilor despărțitoare abia dacă puteau zări ce scria pe broșuri, ce să mai vorbim de posibilitatea de a le lua. „Cine se ocupă de amplasarea benzilor despărțitoare și
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
celelalte culori. De exemplu, am făcut niște teste pe materialele promoționale ale unei mari bănci din California cu oferte tentante de economisire și, când i-am chestionat pe clienții care ieșeau, am observat că un afiș mare de pe peretele din spatele ghișeelor nu fusese observat de clienții mai în vârstă. Posterul, care promova cardul Visa Gold din oferta băncii, înfățișa o carte de credit de dimensiuni mari pe o cărămidă aurie. Pentru noi imaginea era foarte clară. Însă ochii mai bătrâni nu
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
care testează un număr de prototipuri pentru un oficiu poștal nou și (mult) îmbunătățit. Într-un astfel de magazin, secțiunea de autoservire - unde cumperi timbre și plicuri de la un stand, îți cântărești singur coletele și lipești timbrele - era amplasată dincolo de ghișeele tradiționale, unde te servește un angajat. Într-o altă locație, secțiunea de autoservire era chiar la intrare, cu ghișeele în partea din spate. Primul oficiu poștal nu prea avea succes la această secțiune; oamenii care erau obișnuiți să fie serviți
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
secțiunea de autoservire - unde cumperi timbre și plicuri de la un stand, îți cântărești singur coletele și lipești timbrele - era amplasată dincolo de ghișeele tradiționale, unde te servește un angajat. Într-o altă locație, secțiunea de autoservire era chiar la intrare, cu ghișeele în partea din spate. Primul oficiu poștal nu prea avea succes la această secțiune; oamenii care erau obișnuiți să fie serviți de angajați se așezau la rând și nici nu vedeau automatele din spate. În cazul celui de-al doilea
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
a influența timpul este acela de a spune cumpărătorilor că așteptarea lor este limitată și sub control, nu supusă capriciilor soartei și norocului. Unele bănci rezolvă această problemă postând un dispozitiv electronic care anunță câte minute mai durează așteptarea la ghișeu. Desigur, acestea sunt trucuri, dar nu are importanță. Faptul că ți se spune că trebuie să mai ai răbdare două minute face ca cele patru minute să treacă mai ușor. De curând am sunat la serviciul tehnic al unei companii
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
va spune cuvântul. Am studiat două tipuri de afaceri în paralel: o bancă europeană și un magazin de electronice american - care, din motive de securitate, avea doar o casă de marcat. La banca europeană casierii erau nevoiți să alerge de la ghișeu la sertarul cu bani pentru cele mai simple tranzacții. La magazin, cumpărătorii se „delectau” cu spectacolul de a-i vedea pe angajați croindu-și drum în întrecerea de a ajunge la casă. Nici unul din modurile de lucru nu inspira încredere
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
să vă fac? Nu pot garanta că nu voi comite și alte gafe, erori, prostii, tâmpenii. Dar de un lucru sunt sigur: în viața mea n-o să mai depășesc un deadline pe care l-am convenit. SECRETUL ADRIANEI Odă la ghișeu Adriana BABEȚI Dacă ar fi să mă iau după ce am citit, ca să ne fie bine, dar bine-bine de tot, creierele noastre ar trebui să funcționeze ca niște fabrici care-și fac planul cincinal în patru ani și jumătate. Doar că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
extract de sunătoare, nici nu m-am ghiftuit cu ciocolată neagră sau cu ardei iute, deși bucuriologii dau undă verde la toate în lupta cu stresul, depresia, insomniile. Am ales să mă smulg din blegeală luând la rând vreo zece ghișee, ca să plătesc impozite, asigurări, încălzire, apă, curent, rate și ca să scot două adeverințe, plus două contracte. Veți spune că mi-am pierdut mințile sau că sunt pur și simplu masochistă. Nici vorbă. O parte din drumuri le-am făcut pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și-am ascultat cu gura căscată ce face fiică-sa la 8 ani, cum lucrează la calculator ca o zmeoaică și cum e vârâtă până peste cap în tot soiul de proiecte cu clasa. Gata întremată, am luat la rând ghișeele. N-o să vă vină a crede, dar pe unde am bântuit eu, cu o singură excepție, totul arăta bine, chiar foarte bine. Spații ca lumea, civilizate, în care se aștepta decent, ba într-unul chiar boierește (afișaj electronic, scaune comode
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
rapide, zâmbitoare. Incredibil, dar adevărat: n-am stat niciunde mai mult de 10 minute, uneori nici atât, așa că în doar 4 ore am rezolvat tot, dar absolut tot ce mă împovăra de atâta vreme, pentru că am amânat trambalarea din cauza spaimei de ghișee. Ei bine, iată că am biruit. Dar oare de ce mă bucură atâta ceva care ar trebui să fie normalitatea noastră cea de toate zilele? Nu știu, dar pot zice că 20 februarie a fost o zi bună, așa cum mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
despre ea s-a dovedit fals. Așa. Plecăm deci la București, cu toate formularele acelea mult așteptate. La aeroport, se descoperă că de pe pașaportul meu lipsește o ștampilă. Părinții mei sunt de-acum în avion, iar eu stau dincoace de ghișeu cu grănicerii și fără ștampila aia blestemată. Norocul meu - s-ar putea să te aștepți deja la asta! - e că unchiul meu ne însoțea: a telefonat undeva și, nu știu prea bine cum, am urcat și eu în avion. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
demn de poveste a avut loc la un alt oficiu poștal, unul de cartier. Am vrut să expediez un plic recomandat. Am stat la o coadă vânjoasă și lentă, de vreo treizeci de persoane. Doar că atunci când am ajuns în fața ghișeului, funcționara mi-a spus că plicul meu nu poate fi expediat „recomandat“. „De ce?“ m-am mirat eu, obosit de așteptare. Simplu: pentru că îi întărisem colțurile cu bandă adezivă. Și nu aveam voie! Așa sunt regulile Poștei Române. Un plic lipit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cu scotch se poate trimite oricum, numai recomandat nu! De ce? Nu cerceta aceste legi... Bun, și-atunci ce fac? Puteam să-l expediez cu Prioripost. „OK, puneți-l Prioripost“, am zis eu. Dar nu, nu era așa de simplu. La ghișeul respectiv nu se puteau expedia plicuri prin Prioripost. Dar unde? „Dincolo“, mi-a arătat doamna un alt ghișeu, cu alte douăzeci-treizeci de persoane la coadă. Unde am stat și-am stat. După câteva zile m-am trezit că primesc un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
fac? Puteam să-l expediez cu Prioripost. „OK, puneți-l Prioripost“, am zis eu. Dar nu, nu era așa de simplu. La ghișeul respectiv nu se puteau expedia plicuri prin Prioripost. Dar unde? „Dincolo“, mi-a arătat doamna un alt ghișeu, cu alte douăzeci-treizeci de persoane la coadă. Unde am stat și-am stat. După câteva zile m-am trezit că primesc un plic Prioripost și un mandat cu niște bani. Același oficiu, aceleași cozi. Pentru plic se stătea la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
să mă arunc În brațele unor treburi la care visam de când eram mică și pe care le maimuțăream cum mă pricepeam. Până pe la 10-11 ani am fost convinsă că pentru o femeie raiul pe pământ e să stea În spatele unui ghișeu sau al unui pult, să vândă bunătăți, să taie chitanțe, să linieze borderouri, să vorbească mult cu lumea, să pună părul pe moațe (dacă mai știe cineva ce sunt moațele), să se dea cu lac pe unghii sau să facă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
I-a spus ei Ion Lucian că, dacă îi arde teatrul, n-o să poate veni pompierii, strada e blocată de mașini parcate aiurea, undeva pe lângă Senat. Dna Tatoiu spune lozinci generoase: funcționarul să se aplece către cetățean, nu cetățeanul peste ghișeu, mai bine strategii decât cârpeli etc. Promite puțin: un pic mai multă curățenie, străzi puțin mai bune, ceva mai multe investiții, dacă guvernul schimbă codul fiscal, directorii de regii n-o să mai câștige cât fotbaliștii. Face gafe senine, de pildă
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pe cizme. Tatoiu a intrat în joc, aici s-a îndrăgostit prima oară, aici și-a rupt un toc... Efectul conjugat a fost hilar. Cu tot efortul n-am reținut din programul lui Mircea Geoană decât că va face un ghișeu unic pentru toate dările. Nevoit să forțeze încontinuu, Geoană s-a trezit adesea în ofsaid. De pildă, a promis o administrație locală fără frâna trasă în condițiile în care aceasta a fost trasă de PSD. Iar unii dintre consilierii pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
se loveau de câte o problemă aveau parte de tratament special. Ca prin minune, ușile închise Schimbările spațiului public în era social media 171 li se deschideau. Banii cheltuiți pe produse defecte li se returnau fără multe discuții. Funcționara de la ghișeu devenea mai amabilă. Recepționerul de la hotel găsea o cameră mai bună. Toată această bunăvoință fermecată se datora, în unele cazuri, unui senti ment profund omenesc: frica. În altele, unui alt sentiment, la fel de adânc înrădăcinat în sufletul nostru, al tuturor: speranța
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
vinde jucării defecte, iar asta ar fi fost rău pentru afaceri. Între acești oameni care puteau citi ce scrie jurnalistul se putea afla vreun șef din primărie sau, doamne ferește, chiar primarul, care ar fi putut afla că funcționara de la ghișeu își face unghiile în loc să proceseze cererile oamenilor care stau la coadă, iar asta ar fi fost rău pentru funcționară (mai ales dacă funcționara n-ar fi fost una dintre rudele de gradul doi ale primarului). Ce s-a schimbat între
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
n-ar fi fost una dintre rudele de gradul doi ale primarului). Ce s-a schimbat între timp? Cu toții avem, cel puțin în principiu, puterea pe care odată o aveau doar jurnaliștii. Dacă ne supărăm pe o funcționară de la un ghișeu, putem să scriem despre ea pe blog. Putem să scriem pe Twitter. Putem să postăm pe pagina noastră de Facebook. Putem să postăm pe pagina de Facebook a primăriei sau a primarului, dacă există. La urma urmei, putem să postăm
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
imobiliari și-au văzut amenințată proprietatea individuală pe măsura dezvoltării orașelor). Th. Oblet urmărește și modul în care s-a pus problema locuințelor sociale, când această problemă a devenit preocupantă, iar apoi de maxim interes (atunci când edilii au ieșit de la ghișee, din birouri și au mers pe teren pentru a constata la fața locului condițiile insalubre în care trăiau muncitorii). Și această problemă urbană (ca și alte probleme sociale) a ajuns greu pe agenda publică, fiind promovată în special de reformatorii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]