2,211 matches
-
din nou obligat să mă descurc de unul singur. Ca să înțeleagă mai bine o să-i mai descrie o dată întreaga situație, dacă avea și Tușica răbdare - numai așa putea să-și dea seama prin ce trecuse, mai ales ea, care avusese ghinionul cel mai mare pricopsindu-se cu Părințelul. Cînd ajungea în fața blocului în care locuia se oprea de fiecare dată să-și tragă sufletul copleșită de greutatea bagajelor ticsite cu marfă. O dureau genunchii, gleznele, îi venea să-și arunce cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
folosim. Scutul și bara de protecție, tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini! țipă Tîrnăcop dîndu-se un pas în spate, scoțîndu-și cu repeziciune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Șeful era geolog de meserie și nu i s-a Întâmplat să se rătăcească. În pustă, nici nu te poți rătăci. Toate drumurile duc la Budapesta, la Balaton ori la Viena. Ca să ajungi la Episcopia Bihorului, trebuie să ai un ghinion nemaipomenit. În caz că vrei asta cu tot dinadinsul poți, căci a greși e omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Zilpa a spus că asta e o pedeapsă și că aveau să urmeze multe alte rele. Lea nu era așa de îngrijorată din cauza terafim-ului: - Au stat ascunși într-un coș ani de zile și asta nu ne-a adus nici un ghinion. Problema e cu nevestele fiilor mei, care nu se țin de tradiția noastră. Ar trebui să avem mai multă grijă de ele. Trebuie să le facem cu adevărat fiicele noastre. Așa că mama a luat-o pe Ahava la inima ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ceea ce ține de educația fiului nostru, o să-l pierzi. Trebuie să înțelegi perfect asta. Apoi s-a întors și am văzut că avea obrajii umezi. - Singura mea viață e aici, lângă fluviu, a spus ea cu vocea plină de lacrimi. Ghinionul, lucrul acela rău care mi-a furat ka și m-a aruncat între bestii în sălbăticia din vest, s-au dus, în sfârșit. M-am întors la familia mea, la civilizație, sunt salvată în numele lui Ra. M-am consultat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu a pierdut sarcina de două ori și a fost pe moarte din cauza unui copil născut mort. Medicii și vracii nu i-au putut face nimic, iar acum moașele se tem să vină la o prințesă care a avut atâta ghinion la nașteri. Mama ei a murit și ei îi e foarte frică. Stăpânul meu o iubește mult pe soția lui și nu-și dorește nimic mai mult decât să aibă fii cu ea. As-naat a auzit de tine de la servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o pe mama ta care vine să-și ia rămas-bun. Nu-ți cer să-i ierți pe frații mei. Nici eu n-am făcut-o. Și n-o s-o fac niciodată. Îți cer doar să mă ierți pe mine pentru ghinionul de-a fi fost sora lor. Iartă-mă pentru că nu ți-am vorbit niciodată despre tatăl tău. Așa a hotărât bunica ta, pentru că ea a crezut că doar păstrarea secretului te poate scuti de agonia care te sfâșie acum. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. Îi vorbea despre mine, implorându-l să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. „Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi”. Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pian, și-a folosit degetele ca să mângâie femeile. Era mai plăcut și mai simplu decât la pian. Când și-a dat seama cât timp a pierdut astfel, era prea târziu. Avea douăzeci și opt de ani și chiar în ziua respectivă, curat ghinion! sau semn al destinului! i-a căzut sub ochi o frază fatală. Fraza suna astfel: „Dacă n-ai reușit să devii celebru până la douăzeci și opt de ani trebuie să renunți la glorie”. Bietul Dodo s-a consolat să rămână cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ducă el, dar portarul s-a încăpățânat, n-a vrut să-i cedeze această favoare. „Eu am prins-o, eu o duc”. Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeul lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici; întâmplător, fiindcă și eu eram convins că bufnița fusese prinsă în cătun, în noaptea următoare cântecul sinistru nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
patru de-acum înainte. Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara, domnule scluptor”. Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât aș fi îndrăznit să greșesc din proprie inițiativă. Dar acesta n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mormăi un „O să văd eu” și am plecat să iau puțin aer, să mă liniștesc. Când am ajuns la ghereta portarului m-am hotărât, m-am întors și am vrut s-o pornesc pe coridorul ce ducea la administrație. Dar ghinion. Arhivarul stătea ca o momâie în dreptul unei ferestre așteptând parcă pe cineva. Nu puteam trece fără să mă vadă. Se găsise, idiotul, să-și roadă unghiile, tocmai acolo sau poate o făcea intenționat. În orice caz, din pricina lui, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în ochii mei, Bătrânul mi-a întins cărțile cerute. Le-am luat și le-am așezat lângă celelalte. Nu-mi era gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plângându-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu compasiune, apucându-l pe Du Maurier de braț și Îndreptându-l spre cea mai apropiată bancă, fiindcă subiectul părea prea grav pentru o conversație purtată din mers. Cred că știu la ce te referi. Mi-a vorbit cineva despre ghinionul tău Îngrozitor, atât de crud. Du Maurier Înclină mohorât din cap. O umbră urâtă i se așternuse pe chip În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care au urmat, când am simțit un fel de... teamă superstițioasă. Cum o să mă simt, mă Întrebam, dacă-mi pierd vederea și la celălalt ochi? După multă meditație, am ajuns la concluzia că nu ar fi putut fi decât un ghinion. Cauzele vederii mele slabe erau pur fizice și nimeni nu era vinovat. Lucrurile sunt așa cum sunt din motive absolut naturale, pe care, mai devreme sau mai târziu, știința le va explica, pentru că deja a făcut-o Într-o mare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin curier la intrarea actorilor de la St James, unde ea o va găsi la sosire, mai târziu În după-amiaza aceea. Cu toate că ar fi putut foarte bine să o ducă el Însuși, În drum spre casă, așa cum se spunea că aduce ghinion ca mirele să Își vadă mireasa În rochia albă Înainte ca ea să pătrundă pe ușa bisericii, ar fi fost și pentru el un semn rău să dea ochii cu Teatrul St James, Împodobit cu afișe și pancarte pentru premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine, Alec? Întrebă ea. Figura de pe verandă? — A ieșit perfect, Îi răspunse el. Și ei, și restul membrilor distribuției se Împrăștiară la cabine, schimbând zâmbete mulțumite, dar nici un alt cuvânt. Toți știau că actul mersese bine, dar Însemna să atragi ghinionul dacă te lăudai prea mult. În plus, reflectă Alexander, actul al doilea era o chestiune mult mai complicată. — Ei bine, a fost Încântător, Îi spuse George Du Maurier Emmei, În vreme ce luminile din sală creșteau până la strălucirea deplină și aplauzele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recunoscu cu sportivitate șoferul. Își aprinse de la bricheta de pe bord o Carpală, măcar pentru a mai atenua din mirosul de intestin. - Afost o perioadă în care diminețile îmi strâmba aripile. La prânz, îmi paradea farurile... Iar serile, dacă n-aveam ghinion, îmi fleșcăia doar amortizoarele... Anul trecut, toți taximetriștii din sector am organizat chiar un campionat de călcat câinele ăsta... După trei etape - trase-n piept, îngîndurat, Genel - cinci dintre noi luam virajele direct din spital... Doi dezmorțiseră Crematoriul, pe motiv
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coordonatele celor două babete. - Doamne, Rolly, n-am putea s-o lăsăm totuși pe mîine? Țac, adică nu. Rolly, adică Rolling Stones. Și ăsta! După liceu răsăriseră ca ciupercile. 210 DANIEL BĂNULESCU soană cu o chelie prea avansată. Cum avea ghinionul de a fi domnul Ulianov. - Nu vă supărați, Pink Robin Floyd vi se adresa dumneavoastră cu numele de Cocondy? - Pe vremea aceea, nu mă numean încă Patricia. Pe vremea aceea, mă numeam încă Cocondy... După cum spuneam, era prin 1921. De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai speciei sale. Era și mult prea arătos, arză-l-ar focul! N-a existat vreo femeie care, observând o singură dată înzestrarea excepțională a lui Robin, din acel moment, să nu-și privească soțul legiuit ca pe un urangutan. Ghinionul cu el era că, având un comportament grețos de discret, mania sa era aceea de a rămâne, tot timpul, în umbră... 220 DANIEL BĂNULESCU E, dacă nu e gata, atunci mai așteptăm! hotărî, brusc temperat de eventualitatea, ca, prematur, ușa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
afecțiune a minții, dar te vei face bine, deși ar putea avea un efect profund asupra destinului tău. Nu te vei căsători și nu vei avea copii. Nu vei avea nici o profesie și nici n-ai vreun talent deosebit. Ai ghinion. Destinul tău e să fii condus de alții și într-un final vei accepta lucrul acesta. Dar, mai presus de toate, ești periculos. Vei aduce necaz, suferință și durere celor pe care-i cunoști. Nu intenționat - nu ești rău. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Virgil Jones, își putea așeza mâna dreaptă pe cărbuni încinși și cea dreaptă pe sânul rece al unei fete fără să simtă nici durere la arsura focului, nici plăcere la atingerea pielii ei. întreabă-te dacă e noroc sau ghinion să le simți pe amândouă. Și acum, că focul te-a pârjolit, lasă femeia să te vindece. S-a așezat lângă el. Din gâtul ei ieșeau niște sunete aidoma unor cloncănituri ușoare. Și-a pus mâinile la ochi, ca să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]