5,548 matches
-
patologice și se însoțesc de manifestări clinice și metabolice de tip acromegalic. Creșteri fiziologice apar în timpul somnului, mai ales în fazele 3 și 4 de somn profund evidențiate electroencefalografic. Reglarea secreției de hormon de creștere este insuficient cunoscută. Absența unei glande sau organe-țintă face posibilă intervenția mai multor factori reglatori nervoși și umorali. O primă informație autoreglatoare o constituie concentrația plasmatică a STH. Prin reacții de feedback, aceasta determină stimularea sau inhibarea secreției hipofizare a hormonului. Ca factori stimulanți nespecifici intervin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din poziția 3. Formată în nucleul paraventricular din hipotalamusul anterior, oxitocina se găsește depozitată, ca și ADH, în retrohipofiză sub formă liberă sau cuplată cu o neurofizină specifică în materialul neurosecretor. Contrar vasopresinei, efectele oxitocinei se exercită asupra uterului și glandei mamare, acțiunea antidiuretică fiind neglijabilă. Stimularea musculaturii uterine apare evidentă atât in vivo, cât și in vitro și variază în funcție de specie și starea funcțională a mușchiului. Slab în afara gestației, răspunsul contracției crește progresiv în timpul sarcinii, devenind maxim la termen, datorită
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de membrană al fibrei uterine, oxitocina mărește sensibilitatea uterului gravid la stimulii intrinseci. Ca urmare a creșterii excitabilității, automatismul mușchiului uterin și propagarea undei de excitație apar stimulate. Cea de a doua acțiune principală a oxitocinei are loc la nivelul glandei mamare și constă în declanșarea secreției lactate. Contractând elementele mioepiteliale ale canalelor galactofore, preparate în prealabil de hormonii ovarieni și prolactină, oxitocina stimulează ejecția de lapte, sinergismul cu prolactina fiind indispensabil lactației normale. Pentru ca glanda mamară să asigure secreția lactată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
oxitocinei are loc la nivelul glandei mamare și constă în declanșarea secreției lactate. Contractând elementele mioepiteliale ale canalelor galactofore, preparate în prealabil de hormonii ovarieni și prolactină, oxitocina stimulează ejecția de lapte, sinergismul cu prolactina fiind indispensabil lactației normale. Pentru ca glanda mamară să asigure secreția lactată normală în perioada de alăptare, este necesar să se dezvolte corespunzător în timpul sarcinii sub influența hormonilor estrogeni și progestativi, iar ulterior hipofiza să debiteze cantități suficiente de prolactină și oxitocina, în vederea întreținerii activității sale secretorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
specifici la nivelul testiculelor, epididimului și prostatei, a căror stimulare de către oxitocină intensifică troficitatea și mobilitatea tubilor seminiferi, favorizând steroidogeneza și formarea spermei și deplasarea acesteia în timpul ejaculării. II.7.4.3. Reglarea hormonilor corticosuprarenali Ca produși de secreție a glandelor corticosuprarenale, hormonii corticosteroizi sunt compuși sterolici formați din colesterolul circulant cu ajutorul unui echipament enzimatic diferențial celor trei categorii de corticoizi (glucocorticoizi, mineralocorticoizi și sexoizi). Asocierea topografică a zonei corticale cu cea medulară are la bază sinergismul existent între hormonii glucocorticoizi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
masculinizante ale hormonilor testiculari. Secreția de estrogeni este neînsemnată la bărbați în condiții normale. Ambele categorii de hormoni sexoizi sunt implicate mai mult în disfuncțiile corticosuprarenaliene de tipul sindromului adrenogenital decât în reglările normale, fiziologice. II.7.4.4. Reglarea glandei medulosuprarenale Glanda medulosuprarenală ca principal component atât al sistemului endocrin cât și al sistemului nervos vegetativ deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-metabolice. Celulele cromafine ale țesutului glandular medulosuprarenal posedă capacitatea de a sintetiza și elibera în sângele circulant trei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hormonilor testiculari. Secreția de estrogeni este neînsemnată la bărbați în condiții normale. Ambele categorii de hormoni sexoizi sunt implicate mai mult în disfuncțiile corticosuprarenaliene de tipul sindromului adrenogenital decât în reglările normale, fiziologice. II.7.4.4. Reglarea glandei medulosuprarenale Glanda medulosuprarenală ca principal component atât al sistemului endocrin cât și al sistemului nervos vegetativ deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-metabolice. Celulele cromafine ale țesutului glandular medulosuprarenal posedă capacitatea de a sintetiza și elibera în sângele circulant trei hormoni: adrenalină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
complexului hipotalamo-hipofizar, pe de o parte, și a hormonilor tiroidieni circulanți, pe de alta. Rolul principal revine hormonului tireotrop adenohipofizar, denumit tireotrofină (TSH), de natură glicoproteică și cu greutate moleculară de 28.000 daltoni. În timp ce hipofizectomia este urmată de atrofierea glandei tiroide și aplatizarea epiteliului folicular, administrarea TSH intensifică producerea și secreția hormonilor tiroidieni. Tireotrofina hipofizară activează captarea iodului în celulele glandulare și sinteza iodtironinelor, intervenind în toate etapele biosintezei, și, totodată, stimulează proteoliza tiroglobulinei și lansarea T3 și T4 în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plasmă sub două forme de fosfat anorganic (HPO4 și H2PO4), a căror concentrație normală variază între 3 - 4,5 mg/dl (1,7-2,6 mEq/l). Echilibrul fosfo-calcic este asigurat de PTH și CT secretați de cele două perechi de glande paratiroide situate pe fața postero-laterală a lobilor tiroidieni. Principalul efect biologic al PTH este reprezentat de creșterea ionilor de calciu dublată de scăderea fosfaților în lichidele extracelulare (fig. 142). Afectarea metabolismului fosfo-calcic de către PTH este consecința activării proceselor de resorbție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
insulinic este mai important decât cel al glucagonului, acesta din urmă devine dominant în cazurile de consum exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului nervos simpatic, prin intermediul centrilor glicoreglatori hipotalamici. Adrenalina eliberată din glandele medulosuprarenale, activând glicogenoliza hepatică, va contribui la îndepărtarea hipoglicemiei severe. La efectul hiperglicemiant al glucagonului și adrenalinei se adaugă, în orele și zilele următoare, hormonul de creștere și cortizolul, secretați în exces ca răspuns la hipoglicemia prelungită. O mare parte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rămâne deficitul sau lipsa secreției de insulină. În lipsa acesteia, scăzând utilizarea glucozei și crescând atât mobilizarea, cât și consumul de lipide și proteine, apar dezechilibrele metabolice și funcționale caracteristice diabetului zaharat. II.7.8. GONADELE ȘI REGLAREA LOR Gonadele sunt glandele mixte cu structură și funcții diferite la bărbat și la femeie indispensabile dezvoltării organelor genitale, gametogenezei și reproducerii. Reprezentate de testicule la bărbat și de ovare la femeie, gonadele îndeplinesc ca și pancreasul o dublă funcțiune: exocrină și endocrină. Sexul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul organelor sexuale și a țesuturilor implicate în reproducere. La rândul său, progesteronul își exercită efectele biologice mai ales la nivelul endometrului uterin, determinând modificări secretorii și scăderea frecvenței contracțiilor uterine, în vederea nidării ovulului fertilizat. La nivelul sânilor, progesteronul pregătește glanda mamară pentru secreția lactată. Datorită efectelor diferite ale hormonilor estrogeni și progestativi asupra sferei genitale se produc o serie de modificări specifice ciclului ovarian endometrial ce urmează celui ovarian cu durată medie de 28 zile. Spre deosebire de ciclul ovarian dominat de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
golirea și compresia venelor de către corpii cavernoși rigizi. Întregul proces de dilatație vasculară și erecție peniană este realizat de nervii erectori parasimpatici, a căror stimulare provoacă, pe de o parte vasodilatație, iar pe de alta, activarea secreției de mucus de către glandele bulbouretrale, în vederea lubrefierii spermei și facilitării actului de ejaculare. Paralel excitării căilor eferente parasimpatice, se produce inhibarea nervilor simpatici ai corpilor cavernoși. Aceștia stimulează doar veziculele seminale secretoare de lichid seminal. Este unul din puținele cazuri în care parasimpaticul asigură
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
particularitățile morfo-funcționale diferite ale aparatului genital masculin și feminin, reglarea neurohormonală a activității lor secretorii și sexuale întregite de reacțiile complexe somato-vegetative, ale comportamentului sexual, bazele biologice ale reproducerii la bărbat și femeie depășesc cadrul subiectului abordat. II.7.9. GLANDA PINEALĂ Glanda pineală sau epifiza este o mică glandă endocrină de mărimea unui bob de mazăre la om, situată central între emisferele cerebrale pe peretele postero-superior al ventriculului III. Transformată în timpul dezvoltării filogenetice din organ fotoreceptor (al treilea ochi) în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diferite ale aparatului genital masculin și feminin, reglarea neurohormonală a activității lor secretorii și sexuale întregite de reacțiile complexe somato-vegetative, ale comportamentului sexual, bazele biologice ale reproducerii la bărbat și femeie depășesc cadrul subiectului abordat. II.7.9. GLANDA PINEALĂ Glanda pineală sau epifiza este o mică glandă endocrină de mărimea unui bob de mazăre la om, situată central între emisferele cerebrale pe peretele postero-superior al ventriculului III. Transformată în timpul dezvoltării filogenetice din organ fotoreceptor (al treilea ochi) în formațiune neurosecretoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reglarea neurohormonală a activității lor secretorii și sexuale întregite de reacțiile complexe somato-vegetative, ale comportamentului sexual, bazele biologice ale reproducerii la bărbat și femeie depășesc cadrul subiectului abordat. II.7.9. GLANDA PINEALĂ Glanda pineală sau epifiza este o mică glandă endocrină de mărimea unui bob de mazăre la om, situată central între emisferele cerebrale pe peretele postero-superior al ventriculului III. Transformată în timpul dezvoltării filogenetice din organ fotoreceptor (al treilea ochi) în formațiune neurosecretoare, pineala este inervată în mod predominent de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Transformată în timpul dezvoltării filogenetice din organ fotoreceptor (al treilea ochi) în formațiune neurosecretoare, pineala este inervată în mod predominent de fibrele simpatice ale ganglionului cervical superior. O inervație parasimpatică derivată de la ganglionii otic și sfenopalatin este. de asemenea, prezentă. Inervația glandei pineale deși pare a fi exclusiv vegetativă, prezintă conexiuni nervoase cu formațiunile diencefalice, rinencefalice și mezencefalice învecinate (fig. 148). Acestea fac posibilă participarea pinealei la reacțiile neuroendocrine determinate de complexul hipotalamo-hipofizar pe de o parte și rinencefal pe de alta
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
somn și a fotoperiodicității. Secreția de melatonină este stimulată de întuneric și inhibată de lumină. Ea crește de până la 10 ori în timpul nopții pentru a reveni la valorile bazale în cursul zilei. Melatonina este considerată hormon al întunericului. Ochii informează glanda pineală asupra absenței sau prezenței luminii pe calea nervoasă care trece prin nucleul suprachiasmatic. Fotoreceptorii retinieni preiau semnalele luminoase și le transmit la pineală pe căi diferite de cele care realizează percepția vizuală. Fluctuațiile secreției de melatonină contribuie la adaptarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
În afara efectelor inhibitorii ale hormonilor implicați în reproducere inhibarea secreției de ACTH, hormoni tiroidieni și corticosuprarenali melatonina exercită o serie de alte roluri începând cu cel de veritabil ceas biologic reglator al ritmului veghe-somn, prevăzut cu proprietăți hipnogene. Spre deosebire de hipofiză, glanda pineală se comportă mai mult ca „reglator al reglatorilor” decât ca organ de comandă și control direct al unor teritorii efectoare periferice. II.7.9.1. Reglarea secreției hormonale pineale Se efectuează pe cale predominant nervoasă, cu participarea sistemului simpatico-adrenergic. Variațiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Spre deosebire de receptorii histaminici de tipul H1 care stau la baza efectelor bronhoconstrictoare, uterine, intestinale și vasodilatatoare periferice, receptorii H2 sunt implicați în acțiunile gastrosecretorii. Acestea sunt utilizate în explorarea funcției secretorii a stomacului. Efecte secretagoge exercită histamina și la nivelul glandelor salivare și lacrimale, pancreasului, bronhiilor, intestinului și medulosuprarenalei. Ca mediator chimic potențial al fibrelor senzitive histaminergice, histamina endogenă participă la producerea reacțiilor reflexe de axon și la apariția senzației de durere. În calitate de hormon local, histamina mastocitară și nemastocitară contribuie la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subfornical periventricular și a centrului hipotalamic al setei. SRA, deși este bine reprezentat la nivelul țesutului renal, asigurând suficiente cantități de angiotensină II circulantă în organism, acest sistem se află răspândit și în alte țesuturi și organe ca: vase, cord, glandă suprarenală, creier și glande anexe (hipofiză și epifiză), glandă submaxilară, uter, placentă, lichid amniotic etc. Acestea conțin toți factorii necesari sintezei locale de angiotensină (Ang) II activă. Îndeplinind toate criteriile de reprezentare (biologice, chimice și radioimunologice) ale unui sistem hormonal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
centrului hipotalamic al setei. SRA, deși este bine reprezentat la nivelul țesutului renal, asigurând suficiente cantități de angiotensină II circulantă în organism, acest sistem se află răspândit și în alte țesuturi și organe ca: vase, cord, glandă suprarenală, creier și glande anexe (hipofiză și epifiză), glandă submaxilară, uter, placentă, lichid amniotic etc. Acestea conțin toți factorii necesari sintezei locale de angiotensină (Ang) II activă. Îndeplinind toate criteriile de reprezentare (biologice, chimice și radioimunologice) ale unui sistem hormonal local, sistemul intrinsec renină-angiotensină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
deși este bine reprezentat la nivelul țesutului renal, asigurând suficiente cantități de angiotensină II circulantă în organism, acest sistem se află răspândit și în alte țesuturi și organe ca: vase, cord, glandă suprarenală, creier și glande anexe (hipofiză și epifiză), glandă submaxilară, uter, placentă, lichid amniotic etc. Acestea conțin toți factorii necesari sintezei locale de angiotensină (Ang) II activă. Îndeplinind toate criteriile de reprezentare (biologice, chimice și radioimunologice) ale unui sistem hormonal local, sistemul intrinsec renină-angiotensină a fost recunoscut ca o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptori specifici. Aceștia sunt de cel puțin două tipuri: B1, prezenți în vase, și B2, în musculatura netedă a tubului digestiv. Prin acțiunile dilatatoare de la nivelul teritoriului arteriolo-capilar, plasmakinele participă la realizarea hiperemiei funcționale a organelor în stare de activitate (glande exocrine, inclusiv cele sudorale, musculatura scheletică, miocard etc.). Există o adevărată competiție între polipeptidele vasoactive dilatatoare de tipul bradikininei, pe de o parte, și cele constrictoare de tip angiotensinic, pe de alta, cu rol determinant în autoreglarea tonusului arteriolo-capilar (fig
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
8.3.6. Somatostatinul Extras la început din hipotalamusul de oaie și de porc, a fost izolat în 1976 de către Schally și pus apoi în evidență și la nivelul regiunii fundice și al celei antrale a stomacului, în duoden, în glandele salivare și pancreas, în tiroidă etc. Polipeptidului i s-au descris două fracții, una formată din 28 de aminoacizi (SS28), numit și somatostatin intestinal, și alta de 14 aminoacizi, denumit somatostatin hipotalamic. Principiul activ are secvența de aminoacizi 10-13 comună
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]