2,506 matches
-
speranța că asta se va termina într-o zi. Trebuie să ne despărțim! Nu voi divorța imediat, păstrez eu speranța că în singurătatea ta o să te gândești și o să te întorci lângă mine. Poți să stai în casă, nu te gonește nimeni, dar între noi nu mai poate fi nimic." "N-am la ce să mă gândesc, îi spusei, nu uita că înainte chiar să fiu arestat te-ai despărțit de bărbatul tău în clipa în care ai îndrăznit să ridici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timp nedefinit. Îi spuneam că o să găsim alta și mai și, și abia atunci renunța și trupul i se înmuia făcând din voința mea, în mine însumi, o forță supusă acestor dulci mișcări, care îmi topeau amorțeala sufletului și îmi goneau adânca singurătate de al cărei rău mă eliberam. Curând însă toate acestea, mașinile cu farurile și claxonatul lor, care o înveseleau, tu, tu, puternicele camioane, al căror duduit o făceau să se lipească foarte tare de mine, baia mișcătoare de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
soare avusese o anumită lumină care le scăldase chipurile într-un anumit fel, printre copaci, colțuri de clădiri, poetice treceri prin liniște și fermecătoare grădini, poteci de dealuri printre turburătoare păduri! În altă parte! Departe, unde totul e nou și gonește amintirea și aduce uitarea. Revelația mea însă nu mă îndemnase la fugă. Deși adânc turburat, sufletul meu fusese greoi, robit unei puternice reprezentări, cu toate că iubirea mea pentru ea nu era totală, sau poate tocmai de-aceea... încă de la începutul trezirii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o oprii, explicîndu-i că s-ar putea s-o muște din prostie... Se vedea că e un dulău nerod, care nu reușise să se lipească și el de-un stăpân, pesemne nimeni nu-i găsise vreo calitate și toată lumea îl gonise, și atunci se resemnase să trăiască pe străzi, dar având aerul că dacă nu e al nimănui e al tuturor... Era un mister cine îi dădea să mănânce, fiindcă nu era ogârjit. Ia să vedem, mă oprii și îl chemai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la ședință și cu ce scop. Am văzut, cum să nu văd, răspunse el agresiv, am văzut totul, nimic nu mi-a scăpat, mie nu-mi scapă niciodată nimic. Sper că luați cuvântul, îi spusei, e unica șansă să-l gonim pe... și să veniți în fruntea noastră la Uniune. Nu e nimic de făcut, îmi răspunse el cu brutalitate, da, nimic, nu l-ai văzut? Stă și surâde, el știe rezultatul dinainte, își permite să asculte zbaterea noastră cu un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-o să-i pară rău că n-a trăit destul și nu și-a făcut de cap. Mai proști sânt ăia care toată viața..." Dar aici se opri, fiindcă fără voie gândul lui i se dusese la mama. Nu-l gonise ea din patul ei în puterea vârstei, silindu-l să-și găsească altă muiere, care, desigur, o fi avut ea mai multă viață în trupul ei, dar pesemne că el începuse să descopere că nu ajungea numai atît...? "Ei, ce-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se pupe cu ea în fața mea?" "Și tu de ce n-ai divorțat când ai văzut că îți face figura asta?" Mama nu răspunse și îi respectai tăcerea. Știam, că totuși se despărțise de el în acea noapte când îl gonise din pat, poate mai demult, și îmi păru rău că o lăsasem să vorbească. Tăcui și eu, bănuind că n-a fost numai atât, că tatăl meu a mers mai departe cu trădarea lui neglijentă, cu superbia stupidă a masculului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de linie dreaptă în viața majorității oamenilor, cu alte cuvinte căderi, erori prelungite, schimbarea bruscă de bară care naște nesiguranța, imprevizibilul, neliniștea... Negustorul deveni gelos: dar dacă soția lui nu s-a schimbat? Și dacă maiorul acela din București o gonise pentru rele purtări? El și așa era mai bătrân decât ea și în curând va deveni și mai bătrân, în timp ce ea nu dădea deloc semne că o să îmbătrînească foarte curând, arăta tot așa ca înainte, deși îndurase două sarcini. Un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Copiii nu simt sărăcia, se joacă, râd, se bat, se duc la școală, iar la mine se uită nu ca la o străină, dar nici ca la o mamă. Am ajuns să doresc ca tatăl lor să moară, s-o gonesc pe sora lui și să-i aduc aici... Dar n-are de gând să moară, arată bine, deși are acum șaizeci de ani, ba chiar, al dracului, ai zice că a întinerit; copiii îi dau forța asta, îl pun la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să intru înăuntru, dar Sibi tocmai ieșea și îmi șopti: Mergeți acasă și vă culcați, mi-a spus că n-ați dormit deloc toată săptămâna. Veniți mîine!" "Așa a spus?" tresării. "Da, așa mi-a spus, să veniți mâine !" "Mă gonește!?" Nu vă gonește, dar e bine de-aici înainte să stea lângă ea o femeie și nu un barbat." "De ce?" "Plecați chiar acum", repetă ea ca o poruncă, fără să-mi explice mai mult. Credeam că mama mai avea încă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar Sibi tocmai ieșea și îmi șopti: Mergeți acasă și vă culcați, mi-a spus că n-ați dormit deloc toată săptămâna. Veniți mîine!" "Așa a spus?" tresării. "Da, așa mi-a spus, să veniți mâine !" "Mă gonește!?" Nu vă gonește, dar e bine de-aici înainte să stea lângă ea o femeie și nu un barbat." "De ce?" "Plecați chiar acum", repetă ea ca o poruncă, fără să-mi explice mai mult. Credeam că mama mai avea încă de trăit cel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai multă viclenie, cu mai multă răbdare, și cu arme mai puțin vizibile și spectaculoase, dar mai otrăvite, mai bine ascuțite și care rănesc mai adine și mai nevindecabil... Dar nu e oare asta fericirea însăși? Această iluzie după care gonim pe vastitatea unei câmpii pe care lăsăm, moarte, bucăți din sufletul nostru, până când ne pierdem, istoviți, dincolo de orizont?... Săraca mama, ar fi vrut să deschid și eu pentru mine un nou spațiu epic, crezîndu-mă încătușat în celălalt, ca și când astfel ași
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cută pură a obrazului care cu anii se adâncise fără să devie amară, acest păr castaniu niciodată coafat, strâns pe lângă tâmple într-un coc savant pe care nu-l văzusem niciodată desfăcut (cînd o surprindeam că și-l spală mă gonea cu o imperioasă voce), acești ochi mari, negri, de o strălucire opacă, în care parcă lumea nu se reflecta, asemeni unei fintîni în care nu se zărea cerul răsturnat, ochi care erau și ai mei, ai fi zis dușmănoși dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vremea trece! și nu se mai întoarce." " Da, desigur, zisei, și cine se scoală de dimineață departe ajunge! (Observînd că deși îmi vorbise mie stătea foarte vizibil întoarsă spre băiat, parcă lui i se adresase, înțelesei că ei doi mă goneau, vroiau să rămână singuri; să rămînă!) Doamna Chiriță, luați dumneavoastră paharele și i le dați bunicii mâine dimineață, eu vă urez noapte bună!" "Noapte bună, domnule Petrini", răspunse ea cu un glas afectuos. El, băiatul, nu spuse nimic. Era, desigur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
despre nici un fel de femeie. Știam destule, mi-ajungeau... Că trăisem o minunată aventură, sau că nu fusese doar atât, ci ceva mult mai mult, mi-era egal... da, roata se poate mișca, dar osia, deși dusă tot acolo unde gonesc spițele, nu rămâne ea nemișcată? Soarta lor nu e chiar comună, și de ce ar fi? Spițele mele fuseseră odată sfărâmate și cu greu făcusem rost de altele. Nu vor alerga la voința acestei fete și a nici uneia alteia, asta nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din partea acestei fete, dar și din a părinților, o... Numai dacă toți cei opt i-ar fi fost rude apropiate, veri, cumnați, veri de-al doilea sau colegi de facultate (hm!) se putea justifica păstrarea ei în album, putea adică goni primul gând al privitorului străin, cum eram eu, gând care ne vine în minte cu aceeași precizie și rapiditate cu care ne vine cuvântul roșu într-un test asupra culorilor. Roșu aici era s-a culcat cu opt bărbați, mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
episod fulgurant al existenței mele. Și atunci mă bucurai că am fost condamnat. Liber, cu ea, n-ași fi avut, poate, niciodată această revelație și n-ași fi putut ieși niciodată din paradisul meu, din care însă ași fi fost gonit neîncetat prin mici revelații, iar cu m-ași fi opus neîntrerupt și până la sfârșitul zilelor mele, în lipsa unei revelații unice și totale. Da, îmi spuneam și simțeam cum treptat sentimentul meu de singurătate și de necomunicare cu lumea își diminuează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
între tramvaie, chiar și pe linia de metrou. Șoferii îți prezentau și ei ideile lor. Se trecea dezinvolt pe roșu, se accelera pe linia de tramvai sau se depășea liniștit coloana pe sensul opus de mers, peste banda continuă. Când gonea câte-o salvare, cu girofarul și sirena aprinse, nimeni n-o lăsa să treacă, iar dacă se întâmpla să prindă un culoar liber, țâșneau toți după ea: ziceau că sunt rude cu bolnavul. După ora unu, când bulevardele erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
românesc întru creștinism pe care românii l-au făcut în fața persecuțiilor barbarilor păgâni care nu au contenit să îi năvălească în lunga perioadă a migrațiilor popoarelor. Goții, prăvălindu-se peste Dacia, "multe nevoi au făcut românilor și pentru credința creștinească gonindu-i, pănă ce și ei s-au făcut creștini" (Micu, 1995b, p. 191). Cel "mai vârtos pentru creștinătate au fost românii urgisiți și lăpădiți. Așea, după ce gothii au venit în Dachiia, cât au ținut ei Dachiia, mari goane asupra creștinilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Pe atunci, din cauza bolii, bătrâna era pe moarte; după două luni chiar și-a dat sufletul; știa că moare, dar nici nu s-a gândit să se împace cu fiica-sa până în clipa morții, nu-i spunea nici o vorbă, o gonea să doarmă în tindă, nu-i dădea aproape deloc de mâncare. Trebuia să-și țină des în apă caldă picioarele bolnave; Marie o spăla în fiecare zi pe picioare și o îngrijea; maică-sa accepta tăcută aceste servicii și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vrut s-o judece și s-o pedepsească, dar, slavă Domnului, au renunțat; iar copiii s-au înrăit și mai mult, n-o mai lăsau în pace, o necăjeau și mai abitir ca înainte, aruncau în ea cu noroi; o goneau, ea fugea ca să scape de ei, fiind bolnavă de piept, se sufoca, însă o urmăreau în continuare, țipând, ocărând-o. Odată eu era cât pe ce să mă bat cu ei. Apoi am început să le vorbesc, să le vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din sat li se făcuse, în sfârșit, milă de Marie; în orice caz, pe copii nu-i mai opreau și nu-i mai ocărau ca înainte. Marie zăcea tot timpul în amorțire, somnul îi era agitat; tușea îngrozitor. Bătrânele îi goneau pe copii, însă ei dădeau fuga sub fereastră, uneori numai pentru câte un minut, doar ca să-i spună: „Bonjour, notre bonne Marie“*. Iar ea, de îndată ce-i vedea sau îi auzea, se înviora și imediat, neascultându-le pe bătrâne, se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a făcut lehamite de ei, dă-i afară! Și vrei să pleci cu ăsta, chiar și pentru o sută de mii?! Ce-i drept, o sută de mii sunt bani, nu glumă! Suta de mii ia-o și pe el gonește-l. Asta trebuie să faci; ah, să fiu eu în locul tău, cum mi ți i-aș... că cine se cred! Daria Alexeevna chiar se înfuriase. Era o femeie bună la suflet și foarte ușor impresionabilă. — Nu te supăra, Daria Alexeevna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai spus de câteva ori, însă dumneata, cu datul permanent din mâini și cu mersul în vârful picioarelor, îmi adâncești și mai mult plictisul. Prințul făcea aluzie la faptul că Lebedev, sub pretextul liniștii de care avea nevoie bolnavul, îi gonea pe toți ai casei, însă el în persoană, în aceste trei zile, intra la prinț aproape în fiecare clipă și, de fiecare dată deschidea mai întâi ușa, își băga capul înăuntru, cerceta camera ca și cum ar fi vrut să se convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, urmăreau noua ștrengărie care se pregătea și care, și așa, fusese împinsă prea departe. Dar se vedea că Aglaiei îi plăcea tocmai afectarea cu care începea ceremonia de recitare a poeziei. Lizaveta Prokofievna era cât pe ce s-o gonească la locul ei, dar, chiar în clipa când Aglaia începu să declame celebra baladă, doi oaspeți noi, vorbind tare, pătrunseră pe terasă dinspre stradă. Musafirii erau Ivan Feodorovici Epancin și un tânăr care îl urma. Se produse o mică agitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]