16,018 matches
-
închinării la altarele lor, „Să sorb până la fund cupa iubirii”. Dar, dezamăgit fiind de zeii „zgârciți, sperjuri, mișei” - se leapădă de acești zei și le zvârle statuile în colb. Interesantă transformare, pentru că vede cum, pe locul zeilor de altădată, răsare grâul: „ Statuile în colb le-am năruit / Cu plugu-am tras adânc peste altare / Și grâu pe locul lor a răsărit!” Dragostea pentru natură este un atribut specific al acestui poet și el o demonstrează în multe pasteluri și în poezia „Valea
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
zeii „zgârciți, sperjuri, mișei” - se leapădă de acești zei și le zvârle statuile în colb. Interesantă transformare, pentru că vede cum, pe locul zeilor de altădată, răsare grâul: „ Statuile în colb le-am năruit / Cu plugu-am tras adânc peste altare / Și grâu pe locul lor a răsărit!” Dragostea pentru natură este un atribut specific al acestui poet și el o demonstrează în multe pasteluri și în poezia „Valea Prahovei, Vara”. Autorul își mărturisește dragostea pentru Poezie, ale cărei taine le-a pătruns
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Sterian Vicol”. Da, pot spune că am fost răsfățat de soartă, că ușile vieții, prin munca și harul meu, mi s-au deschis de fiecare dată fără să mă lupt. Reamintesc celor care nu știu că prima mea carte, Harfele grâului, am scos-o prin concurs, la Editura Eminescu în 1976 când aveam 31-32 de ani. Abia la acestă vârstă eu am publicat carte, până la momentul acela deci, publicând doar în reviste literare. Cum era și de așteptat, ulterior m-a
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
-n vârf de munți când pe punți pășește mândră ea, iubirea, cerul saltă cântecul să i-l asculți tac și-aud prin ram cuvântul nerostit cântă tăcerea despre ce a fost să fie și mai este-n trupul morii cândva grâu de foc și aer azimi coapte ne va da să-ndrăznim să cerem vieții să ne fim oameni și oameni tac privesc și-mi spun în sine gândul bun trimit acum Anne Marie Bejliu, 21 octombrie 2015 Referință Bibliografică: o
O POVESTE ŞADE-N PRISPĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368307_a_369636]
-
ce cu drag pruncii își înfașă; fii crescuți la sân cu fata albă că laptele, drăgălașa. Sfintele mâini muncite, cu voie bună frământa, tot ele la icoane se închină și de deochi te descânta! Făină albă măcinata la moară din grâul copt de vară, cu apa din fântână adâncă de piatră, limpede se-nfioară! Și sarea pământului, gustul ce ne alinta și ne dă viață, Focul etern coborât din soarele ce răsare în fiecare dimineață Referință Bibliografica: Un colț de răi / Gabriela
UN COLŢ DE RAI de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368408_a_369737]
-
de dispreț Opoziția-i Neșansa privind de sus ca din cerdac Și nu vrea să lase țara și nici poporul ei sărac E nespus de fericită și tot statornică-n desfrâu Când bătrâni primesc ca pensii câte un buzunar de grâu Jubilează și îndeamnă să fim mândri aplaudaci Să rămână viața noastră negoț al hoților cârmaci Să se mire-ntreaga lume cum o țară anormală A știut să rupă-n paișpe teritoriu, legi și școală Sunt prospere doar partide, pentru ele
LACRIMI PE PÂINE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368438_a_369767]
-
fericire/ Chemării din destinul omenesc// Dorințele se mistuie-mpreună/ Eșarfele de raze de pe plai/ Vor împleti trăirilor cunună/ Să preamărească pământescul rai// Sublima dăruire cu tandrețe/ Reverberează-n clipocit de râu/ Luceferii dau stelelor binețe/ Când sunt culese spicele de grâu// De amirat iubirea fără stavili/ Pe un pământ pierdut în infinit/ De admirat gândirea fără pravili/ Ce-nfruntă secolul dezlănțuit”. (De admirat). În viziunea lui Virgil Ciucă, lumea este iadul, care „se hrănește cu toteme”, condusă de „imbecilii generali” și
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
din țară și din diaspora, pentru Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce și Titu Maiorescu și pentru Palatul Mogoșoaia, Casa Poporului și ulița copilăriei mele, pentru Ip și Trăsnea, Ipotești și Humulești, Oarba și Iernut, pentru cununile din spice de grâu de la Rusalii, pentru Petre Ispirescu și toate basmele și legendele românești, pentru Cișmigiu, Gică Petrescu, Foișorul de Foc, Mariana Nicolescu și Valea Dâmboviței, pentru năvălirile goților, hunilor, gepizilor, avarilor și slavilor, pentru Moș Ene și Moș Martin, pentru pelerinajele de
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
ospiciu. Infinitul este o boală care nu prea iartă. Dar ce este infinitul? Pentru un matematician: cel mai mare număr pe care și-l poate închipui. Inginerul este mai pragmatic. De exemplu pentru el infinitul este numărul de boabe de grâu într-o tonă, sau numai un singur kg. Nimeni nu le numără deși nu ar fi imposibil. Ca să înțelegem infinitul trebuie în prealabil să facem cunoștință cu mulțimile numerice. Recomand să apelați Wikipedia pentru relații suplimentare. Un inginer le știe
INFINITUL PRIVIT DE UN INGINER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367843_a_369172]
-
sus răsare”; „Florile dalbe”, „Trei păstori”. Știu și „Aho, aho, copii și frați!” Mai știu.,.. -Gata! Gata! Văd că știi multe. Dar, să văd, cum le cânți, cum le spui. -Dă-mă jos din brațe și ai să vezi. Am și grâu să te semăn și să-ți spui „La mulți Ani cu sănătate, să vă dea Domnul de toate!” Hai, dă-mă jos!...Nu mă dai? -Măi, dar tu ești o colindătoare serioasă. Pregătită și dotată cu tot arsenalul colindei. -Ce-i
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
mă dai? -Măi, dar tu ești o colindătoare serioasă. Pregătită și dotată cu tot arsenalul colindei. -Ce-i aia? -Nimic. Așa mi-a venit mie să spun., rosti încet tânărul. -Hai, nu mă dai jos?! Trebuie să colind, să semăn cu grâu. -Aici în stradă? Nu se poate, mă, asta mică? -Ai dreptate! Și plugușorul spune așa... -Ce spune Plugușorul? -...Și începe a ura/ pe la case-a colinda...” -Vezi? Da’...deșteaptă mai ești, mă, Asta mică! Auzi la ea : „pe la case-a
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
petale de flori de măr. Ninsoarea de petale pătrunsese în tot apartamentul. În toate camerele ningea cu flori. Și ninsoarea de flori îi troieni, îmbătându-i cu parfumul. Nu se treziră din feeria asta nici când Floricica îi semănă cu grâu. Atunci doctorul și soția sa se pomeniră într-un imens lan de grâu în care spicele dansau cu macii și cu albăstrelele. Se pierdură în lan legănați de atâta culoare dansantă, încât simțiră că plutesc ușor când Floricica îi atingea
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
toate camerele ningea cu flori. Și ninsoarea de flori îi troieni, îmbătându-i cu parfumul. Nu se treziră din feeria asta nici când Floricica îi semănă cu grâu. Atunci doctorul și soția sa se pomeniră într-un imens lan de grâu în care spicele dansau cu macii și cu albăstrelele. Se pierdură în lan legănați de atâta culoare dansantă, încât simțiră că plutesc ușor când Floricica îi atingea cu mănunchiul de raze. Dar Floricica îi trezi din plăcuta reverie când strigă
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
Doamne! Și din casă-n masa toată Cești domni buni se deșteptară. Lerui Doamne! Lor prea bine le părea, Frumos casa luminară Lerui Doamne! Frumos masa-mpodobea: C-o vadră de vin pe masă Lerui Doamne! Și-un colac de grâu curat C-o coastă de godinac Lerui Doamne! Și cu-o mână de florinți, De florinți de bani mărunți Lerui Doamne! De florinți de bani mărunți Sus în vestea lui Hristos, Lerui Doamne! Să-mi fiți domni buni sănătoși! În
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
ne-atinse de soare Voi ziori de zi Coapte la pământ, ne-atinse de vânt Voi ziori de zi Fețișoara lui coală de hârtie Voi ziori de zi Logofătul scrie, ziua-n primărie Voi ziori de zi Mustăcioara lui spicul grâului Voi ziori de zi - Ba l-om fi văzut, nu l-am cunoscut Voi ziori de zi Voi ziori de ziuă nu vă revărsați! Voi ziori de zi Dar și aceste colinduri de la poartă difereau în funcție de starea familiei respective. Dacă
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
dormoș mari boieri, Boierii că se deșteptară, Dormoș, dormoș mari boieri, Frumos casa luminară Dormoș, dormoș mari boieri, Frumos masa-mpodobiră: Dormoș, dormoș mari boieri, C-o vadră de vin pe masă, Dormoș, dormoș mari boieri, Cu-un colac de grâu curat, Dormoș, dormoș mari boieri, C-o coastă de godinac. Dormoș, dormoș mari boieri, Și c-o mână de florinți, Dormoș, dormoș mari boieri, De florinți de bani mărunți. Dormoș, dormoș mari boieri, Sus în vestea lui Hristos, Dormoș, dormoș
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
Ea din greu îl blestema - Cununate-ai cu dânsa, Ceti, cetioară dragă! Cununate-ai cu dânsa. Unde-i (Nume) cea frumoasă, Ceti, cetioară dragă! Ea să fie sănătoasă! În cazul că gazda avea fată în casă le da colac de grâu și grupul făcea urarea colacului de grâu. Dacă gazda are și fecior se cântă și colindul de băiat: Colindul băiatului gazdei Sub aripa cerului, Florile dalbe! Pare-un soare că răsare, Nu e soare răsărit Florile dalbe! Și e (nume
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
cu dânsa, Ceti, cetioară dragă! Cununate-ai cu dânsa. Unde-i (Nume) cea frumoasă, Ceti, cetioară dragă! Ea să fie sănătoasă! În cazul că gazda avea fată în casă le da colac de grâu și grupul făcea urarea colacului de grâu. Dacă gazda are și fecior se cântă și colindul de băiat: Colindul băiatului gazdei Sub aripa cerului, Florile dalbe! Pare-un soare că răsare, Nu e soare răsărit Florile dalbe! Și e (nume fiu) de-a călar, Pe-un cal
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
pe rouă, pe ceață, Lereru leru! Pe rouă, pe ceață, tot pe negureață, Lereru leru! Cu crăcani în mâini, cu copoi de câini, Lereru leru! Mai dinspre cu seară, pe câmp cu secară. Lereru leru! Mai dinspre cu noapte prin grâne coapte, Lereru leru! Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori. Lereru leru! Și când ei sosiră dalba-i curmătură, Lereru leru! Crăcani așezară, copoi urma-i luară Lereru leru! Cerbul că ieșiră dalba-i curmătură, Lereru leru! (Nume vânător)-l
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
buni se-nveselesc Cești domni buni se-nveselesc Florile dalbe De așa case-npodobesc De așa casă, de așa masă Florile dalbe Dar pe masă ce punea Punea fața de mătase Florile dalbe Cu ciucuri de baiboafiri Și-un colac de grâu curat Florile dalbe Și-o coastă de godinac Și cu o mână de florinți Florile dalbe De florinți de bani mărunți Jos la masă se așezară Florile dalbe Și-ncepură a colinda Cu cântecele din străbuni Florile dalbe Ce slăvesc
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
moarte - niciodată !!! și poate nu-i ăsta titlul și nici asta ideea... ieșit-a din mână să muște Medeea, cuvântul turbat de trăire, mușcat-a din mituri spre nemurire. cuvântul din matcă, ieșit-a ca râul, cuvântul nebunul cosit-a grâul... cuvintele nu vor muri niciodată, cuvântul nu are cum să moară. muți de-ar fi oamenii și tot l-ar rosti. analfabeți și tot l-ar scrie. afoni și tot l-ar cânta. orbi și tot l-ar vedea. șchiopi
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]
-
și al său regat. După el regența a urmat, Căci prințul Mihai era minor. Când tatăl său,Carol, a trădat, Lăsându-și țara și-al ei popor. Urmat-au vremuri de restriște, Ce în țară urme au lăsat. Dar creștea grâul pe miriște, Și nu sta nimeni nemâncat. Din acel septembrie patruzeci, România avea un rege. Chiar și-n timpuri de restriște,reci, Se respecta a țării lege. Însă a-nceput urgia grea, Când în război și noi am intrat. Pe
ANIVERSARE 10 MAI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368036_a_369365]
-
DE MACI Mi-e dor de-un câmp întins cu maci, În care să îți spun că-mi placi... Mi-e dor de-un lan cu albăstrele Din care să te chem în stele... Mi-e dor de spicele de grâu, În care să te scald ca-n râu... Mi-e dor... Ți-e dor atât de-un roșu mac Pe care-l sărutai cu drag... Ți-e dor de-o dulce albăstrea, Găsită-atunci sub geana mea... Ți-e dor de
DOR...DE MACI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368066_a_369395]
-
asta i-a fost destinația de început, nu mai uruie în măruntaiele ei mecanizate și neunse de pe timpul propriei lor „revoluții industriale”, nu mai scrâșnește și nici nu mai mestecă de mult cu măselele uriașe de piatră pentru a măcina grâul, porumbul, secara, ovăzul sau meiul și parcă obosite de-atâta „rumegat” așteaptă pe nepoții stră-strănepoților stăpânilor de odinioară să dea uiumul atâtor „tresăriri în gol” a utilajelor care o echipau cândva și care stau acum leneșe și impasibile sub ochii
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
și poteci În nopțile de vară cu stele și cu lună. Ne vom iubi cu patimă, febril, Târziu, privighetoarea ne va preface-n tril. 6. În palme, ierburi În palme-au crescut de dragul tău azi ierburi Se unduie sub aburi grâne printre maci De-ai să asculți, e-un cor de pitpalaci Să acopere ale noastre neobosite certuri. Eu ți-am păstrat din soarele de vară În ochii mei până azi o fărâmă. O zmeură și-o mură am în mână
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]