KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

una se defectează, intră În funcție aia de rezervă. Aici nu e vorba de civilizație... Da' de ce e vorba? De soartă. Și io ce mă fac fraților, că pierd legătura! Lasă că Îți faci tu alta, Îl liniști pe omul grăbit careva din cei ce presau pereții de o neobișnuită elasticitate ai vagonului, perfect mulați pe trupurile lor nădușite de transpirație. Din pricina Înghesuielii, râsul le rămase În gâtlej, de acolo căzu În coșul pieptului și de acolo Înapoi În stomac. Unora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe umăr prin oraș: străzile Horea, l Mai, Piața Libertății, strada 23 August, Piața Gheorghiu Dej, strada Scânteii și, prin piața de alimente, din nou pe strada Horea la Difuzarea filmelor. Pășeau agale În umbra catifelată a zidurilor. Nu se grăbeau nici când distanța dintre ei și bărbatul cu pălărie din față devenea amenințătoare. Se regăseau de fiecare dată la primul afișier care le ieșea În cale. Bărbatul cu pălărie era domnul Moduna. Purta pălărie pe orice vreme. În această privință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ci Îl și exprimă, În puține cuvinte, dar cu atât mai convingătoare: E plăcut aici! O afirmație fără echivoc pe care Brândușă se simți obligat să o ia drept aluzie la nivelul extrem de scăzut al vinului din paharul profesorului. Se grăbi să toarne puținul care mai rămăsese pe fundul sticlei, În ciuda opoziției, cum altfel decât formală, a distinsului conviv. Petru nu era omul exceselor: nici gurmand, nici potator. Avea de apărat faima de longevivi a celor din familia Șendrean și făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment a survolat un geamantan din carton presat de culoare maron, acesta, pe care mă grăbesc să-l restitui odată cu convingerea că la mijloc e o tentativă nereușită de omucidere și asasinat cu premeditare, ceea ce compete justiției și Codului Penal. Tăcu sub privirile mute de admirație ale controlorului. Se dovedea Încă o dată, dacă mai era nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat până sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se grăbea să risipească eventualele Îndoieli În privința domnului În cauză, prezentându-l ori de câte ori era cazul: fratele meu, Andrei Morar, merceolog. După studii doar, completa el zâmbind, pentru că, după ocupație, sunt un mic angrosist și un mare comis-voiajor. Coriolan avea să audă aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei zile. În ochii celor cu „domiciliu flotant”, domnule farmacist. O declarație riscantă, domnule profesor. Mai multă mefiență nu v-ar strica. Zâmbi. Supozițiile dumneavoastră sunt exacte. Mă grăbesc să le „ratific” pentru a va răsplăti delicatețea. Clădirea poștei, stimate domn, e casa În care m-am născut și am copilărit. La moartea bunicului, tatăl meu, farmacist și el, a vândut aici și s-a mutat la farmacia din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
profesor. Plătiți la livrare. V-am făcut o reducere. Îi dori armată ușoară și se Îndreptă spre ușă, obligându-și clienții să facă același lucru. Ceasul arăta opt și un sfert. Zegrea Își privi și el ceasul: trebuie să mă grăbesc, domnule profesor. Drum bun și să vă Întoarceți cu bine. Făcu câțiva pași apoi se opri: Dacă veți găsi timp, să-mi scrieți și mie două cuvinte pe o carte poștală: Anastasie Zegrea, Zușag etc. Încă o dată, drum bun! Porni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
uimire Petru Șendrean. De ce oare? Unii adorm și dorm. Oriunde și oricum. În tren, autobuz și pe biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la traversări dacă deschid ochii. Cunoscându-și traseele cu ochii Închiși nu se grăbesc să-i deschidă. Ce să vadă aici? Cum ce, domnule? izbucni o voce cunoscută parcă dinspre valiza mașinii de scris. A cui totuși? Obișnuit ca tot felul de voci venind din cele mai neașteptate direcții, Petru nici măcar nu tresări. Aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Nu cred că putem scăpa de ea. Așa zicea și domnul Ster. Nu l-ați cunoscut. N-am avut când. Se zice că era un om deosebit. Trist, În primul rând. Sceptic, zice doamna Ster. Eu n-am observat, se grăbi să spună Gheretă. Avea poate alte păcate, dar pe ăsta precis nu. (Chiar dacă nu Înțelegea ce Înseamnă „sceptic”, apărarea memoriei domnului Sterâi revenea ca o obligație de onoare), Îmi aduc aminte că i-am spus: Lăsați, domnu Ster, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
se punea Întrebarea dacă ea Își mai avea rostul: prestanța urgenței se dizolva În frivolitatea capriciului. Apoi, lumea se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete, apoi se Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își vedeau grăbiți de drum. Cei care au știut să vadă Însă și să și descifreze numele artistului le adunau În grabă și le duceau acasă, fericiți că au trăit un miracol. Aceștia din urmă Însă nu au fost mai mult de trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o aprobare a planului. Să Înțeleg că nu vei lipsi? Întrebă el timid. O asigurare În plus nu strica. În nici un caz. Așa ceva nu se ratează. Iau asupra mea panotarea. Și rochia pe care tocmai ți-ai cusut-o, se grăbi el să adauge. Ar da prestanță evenimentului... Pot veni așa cum sunt acum, la urma urmei, căci nici tu nu vei fi În frac. Cred că nu. Asta Înseamnă: pantaloni de velur, adică ăștia pe care Îi porți acum, pulovărul Daniel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un munte de cârnați, caltaboși, răcituri și crenvurști. Nu revelion, ci chermeză! A pensionarilor bineînțeles, pentru că nici un tânăr cu scaun la cap n-o să-ți calce pragul. În afară de tine... Da... Și de Flavius-Tiberius... Poate... Dar nu l-am invitat, se grăbi el să precizeze. Roși. Dacă vrea, de ce nu. Poate veni cu tine, la urma urmei... Se străduia să-și ascundă nemulțumirea. Îl vei convinge să nu plece cu mâna goală, presupun... O agrafă de păr, un sutien... Ziceai că vinzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
baloturi impresionante pe care le depuseră În pragul ușii de stejar a casei. Un balot era alb, pânză de decor, iar celălalt verde Închis, un fel de foaie de cort dar mult mai suplă. Șoferul apăsă prelung pe butonul soneriei, grăbit să predea marfa și să-și vadă de drum pentru că mai avea de livrat În aceeași după-amiază un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru deschise ușa, cei doi salutară politicoși, Îi Înmânară un plic și, fără nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
el când trebui să admită că trupul Îi era năpădit de un val de căldură care nu avea nici o legătură cu soarele ăsta beteag de saturnism. O boală care te poate lăsa fără dinți și fără urmași, dacă nu te grăbești să dai cu bulanul În populație. Cam asta scria și pe bilețelul pe care Îl descoperise sub roată. Semnat Nutzy și Rudy. Nu anunțați procuratura, don șef? Întrebă un subordonat venit În ajutor. Și de ce s-o anunț? Avem vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ferigi și ciuperci. Călca rar. Nu părea grăbită. Avea timp să privească În jur și să verifice dacă toate erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat de pălărie, amenințată din când În când de crengi prea joase. Tunica din piele era la adăpost În sacul de umăr. A scăpat de ea chiar În autobuz. Se pregătea să o Înghesuie În sac peste Ulrich, Agathe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
imaginii această sticlă de whisky. Cu o condiție: să o deschidă la firmă când vom fi din nou Împreună. Adăugă cu un pic de teamă În glas: toți patru. Aplaudară, semn că doreau toți același lucru. Eu trebuie să mă grăbesc, zise Eleonora. La cinci am un autobuz spre Feldiu. Poți rămâne, aici, dacă vrei, până mai târziu. Sus, oricum va fi liber... Vei dormi la hotel? Întrebă malițioasă Iolanda. Sau.... Nu Îndrăznea să creadă că Petru se invita În garsoniera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Cine nu-l cunoaște pe adolescentul minune al orașului, artist de geniu și familist convins? Nu era pic de ironie În glasul Iolandei, ci doar o abia mascată amărăciune. Te așteaptă cu câteva picături de whisky. Eu zic să te grăbești, să nu-i pui răbdarea la Încercare. Sărut-o pe Maria din partea mea. Își strânseră mâinile de despărțire. Flavius-Tiberius Își luă antena și o urmă pe Eleonora. Erau pe scară când Petru Își aminti de mesajul lui Brândușă: Noul proprietar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

alb-prăfoasă din mijlocul lui. Am privit-o un timp. — Deci, am spus, acum ce urmează? — Păi, depinde la ce te referi. Dacă întrebi de călătorie, suntem în urmă cu câteva ore bune, dar tot ar trebui să ajungem astăzi dacă grăbim pasul atât cât trebuie. — Și dacă vorbesc despre. Despre. M-am lăsat din nou pe spate. Nu mă pricep prea bine la asta. — Te referi la ce se va întâmpla între noi? — Da. — Pentru că am făcut sex? — Da. — Hmmm. — Mda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nou în picioare, m-am întors și, apucând mânerul cuștii lui Ian, am alergat spre Scout. Eu și Scout alergând de-a lungul pasajului. — Prin zid, strigă ea, prin gaura din zid. — Iisuse. Ideea podelei înălțându-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fry le place să ciugulească virgulele și literele mai demodate. Nimic sesizabil la început. Doctorul se mișcă repede într-un soi de super-mers cu picioarele țepene, ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din experiența personală, zise, pare să le placă mai cu seamă litera s alungită. Ian lipăi pe coridor înaintea noastră, cu urechile date pe spate, cu coada în jos, alergând așa cum fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scrie despre mine într-un... (M-am oprit în fața ușii și am dus mâna la buzunar după chei.) ... într-un fel pur academic, atunci probabil că nu vină trebuia să simt, ci... Ci. Mintea mea reveni brusc la realitatea imediată, grăbindu-se să recupereze cele întâmplate. M-am uitat la cheile din mână, apoi la ușa din fața mea. În ultimele, cât?, zece minute, umblasem ca în vis, cu mințile aiurea, în vreme ce corpul meu se mișca pe pilot automat. Acel pilot automat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Fantastic. Apoi am auzit un zgomot, îndepărtat și înfundat, dar real, un sunet ca de clopot mare sau de gong bătând la distanță. Dang - unu. Dang - doi. Un reper. M-am recules și-am început să mă îndrept cu pași grăbiți în direcția sunetului. Dang - trei. Dang - patru. Coridorul se termina într-o răscruce în T. Am așteptat. Dang - cinci. Stânga. Am luat-o acum la fugă, dându-mi seama că trebuia să găsesc sunetul înainte să înceteze, dându-mi seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sau o să-l pierdem. Asta nu-i rechinul. Eu l-am văzut și un animal așa mare ca el n-ar... — Scout, fă cum îți spun și oprește motoarele alea afurisite. Ea se răsuci pe călcâie și porni cu pas grăbit spre punte. M-am uitat la Fidorous. — Eu ce să fac? — Udă mulineta. Găleata de acolo; aruncă niște apă peste fir sau o să se supraîncălzească. Trase și vârful undiței se îndoi, firul desenând meandre în apă. Am apucat găleata și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]