2,243 matches
-
să mă simt prea mult preocupat de ele, zgomotul și discuțiile din jurul meu. Dar iată în fața mea o siluetă, pe care n-o observasem. La doi pași de mine, dincolo în stradă. Așa de aproape și totuși așa de departe. Grațioasă. Micuță. Cochetă. Gândurile mele își schimbă cursul. Atențiunea mea își schimbă și ea obiectul. Întrerup articolul, firește; iar în locul lui, când șeful de atelier sosește să-și ceară drepturile, îi întind foaia pe care am scris "medalionul" acesta: Necunoscuta care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
biroul meu de lucru Mă uit la ea. (Nu mi-a surâs?) I-aș spune: "Du-te domnișoară Vezi bine doar c-avem de scris"... Dar nu, e prea de tot drăguță Și-a înțeles că nu cutez, Căci cochetează grațioasă Știind că eu o spionez. * Seara Ziarul Seara, la care de asemenea am colaborat zilnic, a apărut la 1 Noembrie 1896, puțin timp după ce mi-am trecut bacalaureatul. Existența sa a fost însă cu totul scurtă; cred că n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Podoleanu „pictura este o căutare și o aflare a adevărului individual cuprins în artă“. A fost un promotor statornic al culorilor de apă. Când se vorbește de culorile de apă, gândul zboară la acuarelă, gen cultivat de Adrian Podoleanu cu grațioasă, originală și, în același timp, poternică rostire“, îl caracterizează prozatorul și eseistul Grigore Ilisei. Este laureatul a numeroase premii și distincții, printre care: „Marele Premiu pentru Pictură“ al UAP, filiala Iași (1999), „Diploma de Onoare“ cu medalia „Pro Amicitia - Pro
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la dans, ea se ridică încet, grațioasă, ușor îmbujorată, prefăcânduse că nui vede privirea cu care el o cerceta din cap pânăn picioare. Când dansau, părea că sunt prinși într-un vârtej de aer, plutind puțin deasupra pământului. Erau ca doi fluturi colorați diferit pe o pajiște
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-i ghicească viitorul. După puțin timp, ridică ceașca și se uită în ea. Văzuse un ocean de nisip ce părea că va fi tulburat de o furtună mare, iar în mijlocul lui urma să se dezlănțuie o tornadă Se ridicară grațios de la masă, traversară spațiul interior al unității, ieșind pe o ușă laterală ce dădea într-o străduță. Vis-a-vis de strada unde ieșiseră era o zonă de șantier in plină activitate și pe o suprafață foarte întinsă. Se construia un complex
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ești! Frumusețea ta poate fi văzută de oricine are ochi de văzut. Pentru mine ești nemaipomenit de frumoasă și distinsă. Alin îi cuprinse o mână cu sfială așezând-o în a lui ca într-un căuș după care o ridică grațios până la gura sa și o sărută cu delicatețe, aruncându-i în același timp o privire senzuală. Apoi, cu glasul lui armonios și cald îi șopti cuvinte de dragoste care nu puteau fi auzite de altcineva, cuvinte pe care cei doi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o liniște plină de stânjeneală. Maică-sa o învățase să nu dea niciodată și sub nici o formă motive de imoralitate. Învățase să folosească tăcerea care uneori era destul de stânjenitoare și răbdarea pe care o considera puterea supraviețuirii. Alin se ridică grațios de la masă și se îndreptă cu precizie către recepție unde discută ceva cu cel responsabil de asta. După câteva minute se auzi învârtindu-se o cheie în broasca unei uși care scârțâi ușor din balamale. Ea nu opuse nici o rezistență
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îndrept spre ușă. Lidia, întorc eu capul din mers, află că-mi place cum arăți. Aproape că nu-mi vine să cred că eu am putut să am o idee așa bună. Dacă-ți mai confecționezi și un mers drept, grațios, îi rupi gîtul profesorului. Sărut mîna la toată lumea! spun deschizînd ușa. Cobor scările în fugă. "Numai de nu m-ar apuca gripa!", gîndesc eu, suflîndu-mi nasul din mers, după ce strănut de două ori la rînd. Faceți chef, dom' inginer! îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei au o mare slăbiciune pentru icoane, pentru cromolitografii din cele care se vând prin piețe. Dar mâine are să fie iarăși scandal, fiindcă lupta pentru acest birou salon, desfigurat de nu-l mai recunoști, nu s-a terminat încă. Leși, grațioasă și zâmbind cu toți dinții, de parcă își înălțase toate pânzele, m-a ținut tot în dulcegării, spunându-mi că a luat cele cinci cărți care i s-au găsit în valiză ca să se documenteze pentru un roman pe care îl
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în cinstea voastră, spune. V-aș ruga să veniți amândoi lângă mine, pe podium. — Super! zic, încercând un aer entuziast, și iau o gură de șampanie. — Mamă, pe Michael îl cunoști, spune Luke. Într-adevăr, spune Elinor cu un zâmbet grațios. Ce mai faceți? Foarte bine, mulțumesc. Am vrut foarte mult să vin la lansarea fundației dumneavoastră, dar am fost prins cu treabă la Washington. Am înțeles c-a ieșit destul de bine, nu? — Așa este. Mulțumesc. — Iar acum, încă un eveniment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
plece la Cordoba pentru două zile. Hai să facem un tur al fermei să știi ce și unde este.” Facem turul în mașină, trecem pe lângă turme de căprioare care pasc libere, apoi ajungem într-un câmp pe care se plimba grațios un păun alb, fluturându-și demonstrativ coada albă, deschisă ca un evantai, într-o poză desprinsă parcă dintr-o lume paralelă. „Paun alb, nici nu știam că există, e creatura cea mai frumoasă din câte am văzut până acum...” articulez
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu adevărat vrăjitorească, prezentările vor începe în fiecare zi la ora trei după-amiază și vor continua până către miezul nopții. Participanții par culeși din toate colțurile lumii și existenței, de la hippy sereni la inși în costum la șapte ace, pășind grațios cu pantofii lucitori prin praful din Iquitos. Mă împrietenesc cu Chris, un american de 27 de ani din Tucson care își petrece zilele citind și studiind despre terapii alternative și nopțile făcând meseria de chelner; și cu Grazyna, de 48
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de a începe cu începutul : arătîndu-ne cum și-a dobîndit 007 autorizația de a ucide în interesul guvernului britanic. și-a dobîndit-o ucigînd doi oameni, dar, stați așa, nu în stilul cu care v-ați obișnuit de la Roger Moore (o grațioasă apăsare pe buton, urmată de o măruntă ajustare a cravatei și de un calambur bine ticluit), ci în alb-negru zguros și cu mult sînge pe pereții unei bude : cînd ați mai văzut dumneavoastră o budă în lumea lui Bond ? La
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-i lipsea acestei forme nu era fondul (Doamne ferește ! Auzi, fondul ! Ce-i aia ?), ci un pic de farmec, un pic de zvîc, un pic de libertate și informalitate modernă. Alura interpretei principale, Kirsten Dunst, e cu siguranță modernă (o detașare grațioasă, ușor narcotizată) și, cu atîtea muzici mișto (Aphex Twin, Gang of Four, Bow Wow Wow...) defilînd pe soundtrack și părînd destul de mîndre de sound-ul lor anacronic, e puțin probabil ca publicul tînăr să nu prindă ideea : ce cool trebuie să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Jones (Harrison Ford) boxează cu un colos sovietic, înainte de a se urca din nou în mașină și de a sări cu ea într-o prăpastie, nimerind într-un copac care crescuse din peretele de stîncă și care acum se apleacă grațios, depunînd mașina în rîul de pe fundul prăpastiei, pentru ca apoi, destinzîndu se, să-i lovească pe sovieticii care coborau pe frînghii ? Criticii au dreptate să deplîngă regresul cinematografului american (cel puțin pe perioada verii) la funcția sa primitivă de spectacol de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Van Sant nu încearcă să se apropie de adolescenți cu instrumentele psihologului sau ale sociologului, ci cu ale poetului. Pentru el atît aici, cît și în Elefant, poemul lui audiovizual inspirat de masacrul de la liceul Columbine , adolescența este extraterestrialitate, aerianitate grațioasă, magie ; ce se întîmplă în capul unui băiat ca Alex toate acele stări de grație, toate acele intuiții ale transcendenței, toată acea plutire în afara lui însuși nu poate fi redat prin mijloacele dramei socio-psihologice, nu poate fi decît aproximat printr-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nefixate. În acest sens, elocvente sunt momentele Tren de plăcere, unde menuetul lui Paderevski devine menuetul lui „Pederaski” sau High Life, unde tocmai întrebuințarea unui limbaj prețios conduce la o confuzie care provoacă amenda cu o pereche de palme a grațiosului Claymoor. În sensul deformărilor cu iz licențios stă și o mărturie a lui Tudor Arghezi care îl corectează pe maestrul însoțit de anturajul de admiratori când acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
au servit ca punct de plecare pentru freziile de seră, ca și frumoasa "copihue", de un roșu aprins, floarea națională chiliană), malurile lacurilor oferă plaje de nisip alb sau negru (rezultat din fărâmițarea lavei), iar piscurile înalte sunt habitatul pumei, grațioasa și puternica felină. Lângă "Parque Nacional Alerce Andino" am putut vizita o atare stațiune turistică, Puerto Varas, situată pe malul lacului Llanquihue, cu o vedere superbă asupra vulcanilor Osorno (2652m) și Puntiagudo (2190m). Kilometri și kilometri malurile lacului sunt pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avioane, de nave. Cu treburile țării prin Europa și alte continente, am avut privilegiul de a cunoaște multe ministere de externe și mulți diplomați. Nici unul nu avea un procentaj atât de ridicat de "diplomate", ministerul și ambasadele europene abundând de grațioasele lor prezențe. Nu-i normal, cred că se exagerează. Ce perspectivă au? Să se mărite cu un coleg din minister și să fie trimise "în cuplu" la un post sau să se mărite cu cineva din afară și când pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Balului În anii ’30”. Întins În pat, În Hotelul Enfant Plaza, am Înțeles oarecum fenomenul descris de neurologi că o insult) la adresa creierului. Când am Închis ochii, noaptea m-a Întâmpinat Îndur)toare, iar spiritul meu a p)r)sit grațios aceast) lume. Jurnalul lui Andrei Siniavski, al c)rui pseudonim este Abram Tertz, Inc) nu a fost publicat În englez). Am ediția francez). Traduc: „...nu mai sunt oameni, ci niște gunoaie. Spații, câmpuri, nu caractere”, spune el, vorbind despre camarazii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de ani. În centrul hipodromului, o elips) lung), supl) - un monolit c)zut la p)mânt, de câteva tone. Ne așez)m sub niște smochini de pe coast), În timp ce Mississippi alearg) prin iarbă Înalt) și moale. Vântul abia adie și unduiește grațios iarbă, desenând dare albicioase pe pajiștea verde. Cand John pleac) pe mare, ia cu el și câinele, s)-i țin) de urât. S-a s)turat de singur)țațe de când c)l)torea pe vasele germane cu acte false. Nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
perfectă. După mulți ani, am regăsit sentimentul jocului pur - pe care crezusem că Îl pierduseși - când m-ai invitat la Paris să văd la Opera Garnier Italiana in Algeri. Pe o Înregistrare video am reîntâlnit starea de spirit de comedie grațioasă, dar mai metafizică decât la Piatra, Într-o altă operă În regia ta, Les Indes Galantes de Rameau. Ce frumos și ce armonios ați lucrat la operă mișcarea, tu și Niky! În operă mă simt ajutat de muzică. În Rameau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a invitat să intru. Trecând În altă Încăpere, am zărit În partea opusă o siluetă ca o umbră, sau așa părea datorită jocului luminii crepusculare, filtrate prin fereastra de lângă biroul lui. Era soția lui, Mrs. Louise Welch. Cu un aer grațios, s-a ridicat să mă Întâmpine. I-am remarcat ținuta nobilă, perfect dreaptă, deși era o femeie trecută de o anumită vârstă. Avea o prezență calmă și dădea impresia că-ți oferă cu generozitate o atenție totală, așa cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la final a urcat din fosă pe scenă, dansând și dirijând În același timp un bis al celebrului calumet de la paix, În care era angajat tot colectivul de soliști, dansatori, mimi, acrobați, alături de coriștii și muzicienii ansamblului Les Arts Florissants. Grațioasele zeițe ale teatrului baroc mi-au spulberat, cu bucuria și Încrederea lor În triumful dragostei, și ultimele rămășițe ale melancoliei. Ce ușurare! Am ieșit din depresie. Debut la Metropolitan Dată fiind atmosfera destul de convențională a lumii operei din New York (fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]