2,054 matches
-
de mâini, de picioare, de trup. Se temea între somn și trezie să nu fi murit deja sau că a mărturisit numele unor prieteni și confrați, a unor nobili și țărani ce participaseră la răzmeriță. În acele clipe, înșfăca barele gratiilor, le zguduia și striga cu toată puterea ce-i mai rămăsese că Domnul va să vină și va să execute acele bestii umane. Existau momente în care se gândea să cedeze și să spună totul; zicea să fie chemat judecătorul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și să pleci grumazul, iar restul nu mai conta, chiar așa și era. Când nu mai rezista să tacă, când obosea să tot urmeze fantasmele trecutului, ale oamenilor de nimic și trădătorilor, ale slugarilor și ticăloșilor, ale turnătorilor, bătea în gratiile grilajului cu palmele și-l făcea atent pe vreunul care tocmai se scărpina în cap și visa la o ciorbă de fasole adevărată cu ciolan de porc. Vorbea fără să fie atent la cuvinte, doar așa, să-și audă propriul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
resemnat. Se gândise să-l pună în gardă împotriva temnicerilor, dar deja era convins, nu mai exista niciun pericol pentru bietul om, dat fiind că-l țineau acolo fără să-i dea vreo atenție, ca pe un veșmânt pus după gratii, așteptând să fie mutat aiurea. Aici în temniță, ți s-a mai arătat vreodată șarpele? Nu, nu era prietenul meu. Trecea prin biserica în noaptea aceea de Crăciun, și sunt sigur că nu am fost eu singurul care-l văzuse
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
multe bucurii, de o viață senină și liberă. În schimb, mi-a fost interzis totul, cu excepția loviturilor și torturilor, a brutalității și a cruzimii. Am văzut cum putrezesc, puțin câte puțin, zidurile celulelor, ale curților, am văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și se destramă chiar și cărămizile. Temnicerii au îmbătrânit odată cu mine, unii au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru a mă simți viu. Câte una din acele jivine venea să vadă ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dibui secretele felului ei de a fi. Nu prea avea încredere și mirosea îndelung frimiturile pe care i le păstram. Puțin, îmi spuneam, căci nu-mi permiteam să risipesc, și sfârșea prin a se înfrupta până când percepea zgomotul cheilor, scrâșnetul gratiilor în vaietul balamalelor. Le recunoșteam după pașii lor minusculi și după felul de a ronțăi: fiecare avea un nume, de pildă Catilina într-o seară se arătă topită de-o boală, galbenă precum pereții, ca o lămâie veștejită, cu tot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă cum dansează gândacii și o să vedeți: pe rug sau în furci veți merge voi, nu eu. Temnicerii dădură înapoi făcându-și semnul crucii; au închis repede gratiile și pe-aici ți-e drumul: Le e teamă tuturor de Belzehut. Râdea, de data asta în hohote, văzând că i-a băgat în toți sperieții și pentru a-și fi dovedit sieși că puterile iadului îi sunt alături". Când
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am zis, îmi place. Înseamnă că te-ai identificat, fie și parțial, cu spiritul Solarienilor. Mai curând sau mai târziu, vei găsi calea primenirii, vei fi în stare să iei parte la asta din toată inima. Și vor dispărea și gratiile, pedepsele, și chiar și răutatea? Cu siguranță. Interveni în acel moment sârguinciosul și înțelegătorul Nicola, unul din gardieni: O doamnă, ce vine de departe, cere îngăduința să-ți vorbească. Am refuzat eu vreodată pe cineva? Ea m-a rugat să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el însuși considerat eretic dacă s-ar fi opus tuturor. Existau însă cei care voiau să-l vadă pe rug și zvonurile ajunseseră și la urechile lui. Trebuia să fugă cât mai repede, dacă ar fi ajuns din nou în spatele gratiilor, n-ar mai fi rezistat și operele lui, risipite prin lume, ar fi fost luate de vânt, uitate de prieteni și cărturari. În Franța învățătura lui făcuse mulți prozeliți. Țara aceea îl prețuia, și nu puțini erau oamenii de cultură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
De atâta iubire,/ Credincioșii se-nghesuie,/ În pronaosuri sfinte.// Am hotărât/ Să fug din glasul meu,/ Ca dintr-o închisoare pe care/ Singură mi-am închinat-o,/ Pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră,/ Devenită muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?),/ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga". (Delimitări) Aceeași metaforă a fricii de revoltă este exprimată, la un alt nivel, în poemul Cruciada copiilor: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încremenită în diverse ipostaze, ajunge să le conștientizeze 136: "Am hotărât/ Să fug din glasul meu/ Ca dintr-o închisoare pe care singură nu am închinat-o/ pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră/ Deveintă muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime Publicul o vizitează/ Și înfiorat de torture/ Nu se miră/ Că nu mai zace-n ea nime". (Pasul) Constrângerile prozodice devin, de asemenea, un impediment, în calea libertății omului și al poetului, care, oricum, se rătăcește permanent în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). sau: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adică a acelor structuri secrete, care să funcționeze ca atac contra dictaturii, reprezintă un fapt comun al scrierilor cenzurate. Astfel, incapacitatea de revoltă transformă oamenii într-un popor vegetal care așteaptă desfrunzirea. Consecința lipsei luptei o reprezintă boala, nebunia sau gratiile. Entitatea ontologică inedită pe care o dezvoltă textele subversive este tocmai omul alienat, într-o societate limitată, sufocantă, traumatizantă, în jurul căreia acesta se încolăcește zadarnic, încercând să evadeze. "Cele patru poezii de mare curaj din 1984 (Eu cred că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alienat, într-o societate limitată, sufocantă, traumatizantă, în jurul căreia acesta se încolăcește zadarnic, încercând să evadeze. "Cele patru poezii de mare curaj din 1984 (Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări cu cuvintele-cheie "foame", "frică", "gratii", "fuga") marchează o nouă etapă din creația Anei Blandiana. Ceea ce răbufnise din adâncuri, pentru că ținea de ființa ei intimă, de experiențele profunde care o marcaseră încă din copilărie (arestările la care fusese supus tatăl ei, eminent preot al catedralei din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
celor două tipuri identitare: eu și ceilalți, aduce cu sine confundarea a două tipuri de contexte: ideologic și estetic, dacă avem în vedere faptul că aproape fiecare volum cuprinde strigătul disperat al neputinței de a evada, nici măcar prin artă, din gratiile unei societăți totalitare. Îndrăznim chiar să afirmăm că premisa alterității alientate postomoderne, provocată de lipsa capcității raportare și de comunicare corectă cu celălalt, o constituie chiar această lungă și aridă perioadă, marcată de ideologia comunistă. Deși studiul de față nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). Tot aici, cu puternic efect stilistic sunt adverbele de negație nici, repetate asurzitor, dar și adjectivele cu valoare de superlativ absolut (întreg, totul), venite în completarea realității dureros-apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să mai cînte; speriați, fiecare intră sub masa lui, cu fața-n sus, punîndu-și florile de pe masă pe piept; pe bandă se aude regulamentul; de la pod coboară o mare pînză albă, dacă se poate transparentă, pe care se văd, discret, gratii; pe bandă se aude, din ce în ce mai tare, "Nu aveți voie..., nu aveți voie..., nu aveți voie să muriți... nu aveți voie !") Heblu CUPRINS Mircea Ghițulescu "Cel ce m-a învățat să trăiesc cu un picior în Rai și cu celălalt în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de regulă, eșuează din cel puțin două motive: o dată, În vechiul regim, activismul anticeaușist nu putea tinde la democrație, era redus În mod obligatoriu la „gruopuri de prestigiu”, regulile de „inițiere” trebuiau să fie stricte, altfel te trezeai imediat după gratii. În al doilea rînd, acuzația de elitism oferă inamicului pe tavă exact argumentul de care avea nevoie: aha, ți-e ciudă că sînt bun, Înseamnă că tu ești un mediocru, deci n-am ce discuta cu tine. Excepțiile de la acest
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
margine, fascinat de sentimentul de fragilitate pe care i-l procură acest spectacol realizat cu niște interpreți atât de imprevizibili. Este primul dispozitiv al supravegherii. Weiss îl va dubla, căci, sub protecția șefului închisorii, o seamă de spectatori, așezați în spatele gratiilor, ca în spectacolul lui Peter Brook, sunt invitați să asiste la reprezentație. Astfel apărați, ei îl supraveghează de la distanță pe Sade, care, la rândul său, îi supraveghează pe actori. Între aceste două dispozitive puternic teatralizate, agentul de legătură nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a orașului, îl auzim în birourile noastre”. Numai că aceste asigurări bazate pe calitatea supravegherii tehnologice sunt uneori infirmate de „faptul divers”, de unde aflăm că, uneori, deținuții mai evadează și astăzi ca în romanele lui Hugo și Dumas, adică pilind gratiile de la fereastra celulei lor. Replică dură la optimismul unei supravegheri mult prea sigure pe forțele ei! Așadar, pe de o parte, securizare tehnologică, pe de alta, performanță arhaică. Lucru surprinzător, desigur, cu atât mai mult cu cât contrastul e mare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de-a lungul a patruzeci de ani de existență poetică, dimensionând lumea, adâncind motive și teme specifice poeziei contemporane. Poetul se identifică cu suferința întregii umanități: "N-am cunoscut decât vârtejul frunzelor/ Pe-o Europă cuprinsă de flăcări/ Ascuns după gratii de lacrimi,/ simțeam la călcâi legănată/ Ghiuleaua tăcută a lumii/ Veacul de grație". Din "Cercul de la Sibiu" (denumire a cercului literar al Facultății de Litere, în timpul celui de-al doilea război mondial, când universitatea Regele Ferdinand I s-a refugiat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
11. Viața romînească, 2, vol.7, 1907, p. 63-70. 12. „Dorința”, în Viața Romînească, 8, vol.29, 1913, p. 31: „șiam rămas așa, cu brațele întinse, sorbind glasul care, ca un fior, picura din sufletul lemnului în sufletul meu”. 13. „Gratie și Palamon”, în Viața Romînească, 8, vol.31, 1913, p. 88: „Pe sub sprîncenele lui stufoase, călugărul privea rostogolirea rară și măreață de pe Arșiță, clădăraia din ce în ce mai înaltă a munților din față și toată uriașa revărsare a codrilor, ca un stăpîn nepăsător
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se desfășoară un conflict surdinizat, însă cu atât mai puternic, între tendințe de semn contrar, materializate artistic în două metafore-simbol cu o densitate simbolică remarcabilă, vulturul și leul: "E inima o turlă de vechime/ ca zidul din ierusalim plângând/ subt gratii vii un unic sunet dând/ hrănind în nevăzuta adâncime// un vultur și un leu. Din vreme-n vreme/ se prăbușesc din vrajbă sângerând/ și când revin la vechiul jurământ/ o surdă împăcare-n sânge geme.// Pe pânea ta se ceartă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în acest fragment de text științifico-fantastic: (1) Era o construcție înaltă, sobră. Deasupra ușii se puteau vedea semnele magice: POLICE Copilul de culoare ocoli ușa bine ferecată și intră printr-o fereastră. Fiind mic de statură, reuși să treacă prin gratiile unui grilaj. Traversă un birou cu multe hîrtii împrăștiate pe jos, ajunse într-o sală mare unde, pe un perete, strălucea un rastel cu tuburi strălucitoare. Copilul apucă unul din ele și îl învîrti pe toate părțile plin de uimire
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau nu lucrezi într-un atelier de plăcuțe de identificare dintr-o închisoare, înseamnă că pur și simplu nu ai luat decizia să cauți de lucru în altă parte. Ne amăgim cu gîndul că sîntem închiși într-o cușcă, însă gratiile care ne țin captivi sînt propriile noastre spaime: teama de schimbare, de eșec, de necunoscut. Iată cîteva din afirmațiile destul de comune pe care le auzim adesea la serviciu: Iar mă pune șeful să lucrez peste program. Trebuie să termin proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]