3,747 matches
-
proprie a acestuia. Cunoștințele științifice aveau impact asupra educației numai în măsura în care îl pregăteau pe elev pentru viața practică, îl îndrumau spre dobândirea virtuții. Primordial, copilul trebuia să învețe scris-cititul, apoi să studieze desenul, limba maternă, o limbă clasică (latina sau greaca), precum și limba franceză. În afara acestor discipline umaniste, instrucția elevului urma să parcurgă elemente de matematică, contabilitate și geometria euclidiană, iar în partea finală a educației, tânărul trebuia să stăpânească informații din dreptul civil, istorie, logică, retorică și drept constituțional. Instrucția
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Văcărescu, intitulată Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orânduielilor gramaticii românești, tipărită la Râmnic în anul 1787. Tot în același an se tipărea a doua ediție la Viena, fapt ce explică larga ei utilizare și circulație. Poliglot - stăpânea greaca, elina, italiana, franceza și turca - Ienăchiță Văcărescu s-a gândit că școala românească are nevoie de acest instrument de predare învățare. Adresându-se episcopului Râmnicului, Filaret, el arăta că limba română nu beneficiase până la acea dată de nicio gramatică, neștiind
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Această instituție de rang ridicat avea să funcționeze de aici înainte pe patru cicluri, câte trei ani fiecare, cu o durată maximă a studiilor de până la 12 ani. Procesul de predare-învățare se desfășura nu numai în elină, ci și în greacă, latină, franceză și italiană. Un hrisov domnesc emis de Constantin Racoviță amintește că în Țara Românească ,,oricine va năzui la învățătură, toți să fie primiți să învețe carte”, favorizând accesul larg la învățătură chiar și a tinerilor din păturile mai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
-și continue lucrul la Summa, a răspuns: "Nu pot, pentru că tot ceea ce am scris mi se pare că sunt paie". În 1274 a fost convocat să participe la o întrunire solicitată de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greacă și latină; deși cu sănătatea șubredă a pornit în călătorie, însă o rană căpătată accidental la cap l-a forțat să se oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mânăstire cisterciană din
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
unchi, Thomas Spencer vicar de Hinton Charterhouse, localitate situată la sud de Bath. Acesta s-a ocupat de continuarea educației sale, oferindu-i un caracter organizat, formal. La început, Spencer, spirit liber, independent, nu a fost încântat de lecțiile de greacă și latină. A fugit înapoi la Derby, dar s-a reîntors la unchiul său, mai matur și mai docil, fiind inițiat în ideile politice și economice de esență chartistă și neconformist protestante ale unchiului său. În 1836 se întoarce în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
semnificație istorică (...). În realitate ei sunt actuali. Până în prezent nu au fost depășiți de alți sociologi, în ciuda munților de literatură de specialitate produsă de miile de slujitori ai noii discipline și chiar a contestării clasicilor." Așa cum filosofia prețuiește gândirea antică greacă în care incumbă problemele esențiale ale filosofiei din totdeauna, numind-o clasică, tot așa și sociologia revendică perioada la care facem referire drept clasică și-i prețuiește ca atare contribuția la devenirea ei. Substanța creației aflată în opera acestor titani
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
europeană prin iradiere și prin misionari pe parcursul a circa opt secole, a fost totuși europenizată prin absorbția unor curente de gîndire grecești și prin fixarea unor centre ecleziastice puternice pe pămîntul Europei, unde a devenit mijloc de răspîndire a limbilor greacă și latină, limbi care au devenit surse de îmbogățire și modele de structurare pentru toate idiomurile moderne ale continentului. În acest mod, creștinismul a însemnat nu numai o nouă religie, comună tuturor europenilor, ci și o platformă culturală și lingvistică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
inconveniente, fiind înlocuită de procedee mai simple, dar mai relevante. Această evoluție a făcut ca limbile corespunzătoare focarelor culturale europene din epoca modernă (adică limbile romanice vestice și limbile germanice) să se deosebească tipologic de limbile corespunzătoare focarelor culturale antice (greaca și latina). Deși în secțiunile a doua și a treia ale lucrării de față, care au o pronunțată componentă lingvistică, fenomenele adu-se în atenție sînt abordate din perspectiva comunicării europe-ne, ele beneficiază totuși de o analiză și de o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că orice influență poate fi deopotrivă modelatoare și catalitică (deci, mixtă), dar că se pot distinge uneori situații de prevalență a unui aspect asupra celuilalt. În acest sens, un exemplu edificator îl oferă influențarea limbii și culturii latine de către cea greacă: la început, latinii au manifestat rezerve în a prelua ca atare elementele culturii grecești, încercînd să construiască valori cu resurse proprii după modelul ei, și, ca atare, influența a fost catalitică, mai tîrziu însă, latinii au integrat fără reținere aceste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanica sau slava, deși a avut o serie de dialecte distincte și deși s-a vorbit pe un teritoriu foarte extins și are o vechime foarte mare. Evoluția ei în timp a dus însă la diferențieri în diacronie, încît, după greaca veche sau elină, au urmat greaca medie sau bizantină, iar, apoi, greaca modernă sau neogreaca. Cele mai vechi documente de limbă greacă au fost socotite mult timp poemele homerice (Iliada și Odiseea), care au fost compuse probabil în secolele IX-VIII
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o serie de dialecte distincte și deși s-a vorbit pe un teritoriu foarte extins și are o vechime foarte mare. Evoluția ei în timp a dus însă la diferențieri în diacronie, încît, după greaca veche sau elină, au urmat greaca medie sau bizantină, iar, apoi, greaca modernă sau neogreaca. Cele mai vechi documente de limbă greacă au fost socotite mult timp poemele homerice (Iliada și Odiseea), care au fost compuse probabil în secolele IX-VIII î.Hr., dar au fost notate în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deși s-a vorbit pe un teritoriu foarte extins și are o vechime foarte mare. Evoluția ei în timp a dus însă la diferențieri în diacronie, încît, după greaca veche sau elină, au urmat greaca medie sau bizantină, iar, apoi, greaca modernă sau neogreaca. Cele mai vechi documente de limbă greacă au fost socotite mult timp poemele homerice (Iliada și Odiseea), care au fost compuse probabil în secolele IX-VIII î.Hr., dar au fost notate în scris abia în secolul al VI
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elina ca limbă de înțelegere internațională pentru populațiile din Egipt, din sudul Italiei, din Asia Mică și din Balcani. În plus, acest alfabet a devenit sursa principală pentru simbolurile uzuale folosite în științele moderne, în matematică și în fizică, îndeosebi. Greaca medie sau bizantină s-a folosit, între secolele al VI-lea și al XV-lea, în Imperiul Bizantin sau Imperiul Roman de Răsărit, al cărui centru important de cultură a fost Bizanțul (Constantinopole). Greaca modernă sau neogreaca își are începutul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în matematică și în fizică, îndeosebi. Greaca medie sau bizantină s-a folosit, între secolele al VI-lea și al XV-lea, în Imperiul Bizantin sau Imperiul Roman de Răsărit, al cărui centru important de cultură a fost Bizanțul (Constantinopole). Greaca modernă sau neogreaca își are începutul în secolul al XVI-lea și a avut inițial o formă literară foarte apropiată de greaca veche, fapt ce o îndepărta mult de limba uzuală de atunci și, de aceea, în secolul al XIX
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în Imperiul Bizantin sau Imperiul Roman de Răsărit, al cărui centru important de cultură a fost Bizanțul (Constantinopole). Greaca modernă sau neogreaca își are începutul în secolul al XVI-lea și a avut inițial o formă literară foarte apropiată de greaca veche, fapt ce o îndepărta mult de limba uzuală de atunci și, de aceea, în secolul al XIX-lea s-a realizat o altă formă literară neogreacă mai apropiată de vorbirea populară. A existat, prin urmare, la vechii greci, o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ei fiind luat de limba greacă a cărei formă literară nu a mai continuat însă vechea tradiție, reprezentînd un aspect rezultat dintr-o adaptare la noua situație politică, în care centrul era orașul Constantinopol. Această nouă limbă literară (medio-greaca sau greaca bizantină) nu a mai reprezentat pentru Europa aureola vechii limbi grecești, exercitînd numai influențe locale în unele limbi slave de sud și, într-o anumită măsură, în limba română. Amprenta latină asupra culturii și limbilor Europei depășește cu mult spațiul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se consideră succesoarea apostolului Petru și prin urmare a lui Isus Hristos, iar, în Est, de biserica greco-ortodoxă (gr. orthódoxos "drept credincios"), care poartă denumirea ortodoxă pentru a releva faptul că urmează doctrina moștenită de la apostoli și de la primii părinți, iar greacă pentru a sugera opoziția față de cea romană. În zona catolică a Europei, s-a dezvoltat scolastica, ce a cuprins învățămîntul și filozofia din epoca medievală. La început, scolastica a fost dominată de influența filozofiei platonice, dar, începînd cu secolul al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
zonele europene unde nu s-a impus ca atare și unde au continuat vechile culte creștine, catolicismul și ortodoxismul, contracararea extinderii Reformei producînd aici traducerea Bibliei și desfășurarea cultului în limbile locale care le-au înlocuit pe cele consacrate (latina, greaca și slavona). Fenomenul a fost accelerat și de protestanții înșiși, care, pentru a cîștiga pro-zeliți, au început să traducă lucrări religioase în limbile popoarelor neprotestante. Prin aceasta s-a dat un serios impuls limbilor literare naționale și s-a favorizat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceste condiții, zorii epocii moderne au găsit spațiul european compartimentat în cîteva departamente culturale delimitate și cu posibilități de comunicare reduse între ele. Lumea bizantină nu a putut avea o dezvoltare modernă, aceas-ta fiind anulată de musulmani, deși tradiția veche greacă și unele dintre realizările proprii i-ar fi putut asigura o evoluție spre modernitate în sensul specializărilor și al manifestărilor distincte a ramurilor culturii, așa cum s-a produs în Vestul european, îndeosebi prin contribuția intelectuală a germanicilor. Sincretismul, adică dezvoltarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale morfologiei, iar preocuparea orientată spre perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă, încît efectul înnoitor antrenează, în ultimă instanță, limba în întregime. Așa s-a întîmplat, de exemplu, cu limba latină literară, care a preluat din vechea greacă nu numai elemente lexicale, ci și unele tipuri morfologice (clase substantivale), iar engleza și germana păstrează încă desinențe de plural divergente sistemului lor tradițional, preluate îndeosebi din latină, o dată cu elementele lexicale pe lîngă care apar. În cazul limbii literare un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a fost înteme-iată la începutul secolului al XIX-lea pe terenul lingvisticii limbii indo-europene, în cadrul căreia studiul limbilor romanice și studiul limbilor germanice reprezintă domenii particulare. În principiu, atunci s-a urmărit reconstituirea limbii indo-europene comune pe baza continuatoarelor ei (greaca veche, latina, gotica etc.), operația fiind posibilă după ce s-au descoperit corespondențele fonetice, gramaticale și lexicale din limbile indo-europene și s-a observat că, de la una la alta, există potriviri sau dezvoltări de fenomene asemănătoare, cu caracter de regulă, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbii vechi grecești, dar a cunoscut faza intermediară a limbii grecești medii (bizantine). Aceste fenomene nu exclud însă considerarea limbii vechi ca limbă-bază pentru cea modernă, deși neogreaca se vorbește pe un teritoriu pe care s-a vorbit în antichitate greaca veche, încît se poate observa că ea nu a cunoscut acțiunea substratului (factorului etnologic) în transformarea spre forma modernă. Într-un mod asemănător s-ar putea însă pune problema și în cazul spațiului originar al limbii latine din Peninsula Italică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
existau popoare cu alte culturi și cu alte limbi, de la care au preluat numeroase elemente (cele mai multe, se pare, de la cretani și de la minoici), iar aceste ele-mente reprezintă substratul limbii grecești în toate fazele existenței ei. Desigur, toate elementele pătrunse în greacă după faza bizantină din alte limbi (din turcă și din limbile occiden-tale, în special din italiană, franceză și engleză) alcătuiesc adstratul neogrecesc. Limba latină și limbile romanice Latina Prin sintagma numitoare limbi romanice se înțelege un grup de idiomuri europene
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
împrumuturi numeroase, printre care și unele tipuri morfologice, și să integreze propriei culturi operele grecești. În acest timp, latina și-a alcătuit bogate limbaje de specialitate pentru exprimarea noțiunilor științei și filozofiei, la baza cărora se află termenii împrumutați din greacă și calcurile după modele grecești. Perioada postclasică a latinei, din timpul imperiului (după secolul I d.Hr.) este marcată în mod deosebit prin adoptarea ei ca limbă liturgică, devenind, o dată cu traducerea Vulgatei, a doua limbă internațională, după greacă 36. În aceste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
termenii împrumutați din greacă și calcurile după modele grecești. Perioada postclasică a latinei, din timpul imperiului (după secolul I d.Hr.) este marcată în mod deosebit prin adoptarea ei ca limbă liturgică, devenind, o dată cu traducerea Vulgatei, a doua limbă internațională, după greacă 36. În aceste condiții, latina literară a putut deveni, în Evul mediu, mijloc de comunicare internațională, ca limbă a științei, a filozofiei și a teologiei. La aceasta a contribuit, pe de o parte, rigurozitatea simplificatoare și unificatoare a spiritului latin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]