2,681 matches
-
strat de ipsos absorbant, rafturi sumbre de cărți de jur împrejurul încăperii, până la înălțimea glafului geamului, gravuri reprezentând monumente arhitectonice ilustre, edificii de Palladio, un Piranesi, o copie în peniță după Turnul Babel de Breughel Bătrânul. Fereastra era de metal vopsit în gri și, având cerceveaua aproape disparentă, scotea în evidență plăcile de cristal. Vreo trei fotolii de piele roșie de un contur rectificat, redus la o geometrie cât mai exactă, se aflau pe lângă rafturile pline cu cărți legate, cu cotoare cromatice, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu. Luând ca bază o vârstă rezonabilă de maturitate, Pomponescu (evitînd juvenilizarea) păstra o ținută invariabilă, preferând de obicei haina neagră. Acum Pomponescu adoptase mici retușări. Părea evident că-și vopsea mustața, purta apoi haine mai variate în ton, admițând griul și tabacul. Se ferea totuși de stridențe, de tăietura prea acuzată la talie. Statura sa impozantă tolera o anume studiată neglijență. De pildă, Pomponescu nu punea la gât o cravată prea bătătoare la ochi, cel mult arbora din când în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine, dar după ce trecuseră de Dumbarton, respirația i se înrăutățise și acum încerca să uite, concentrîndu-se asupra durerii pe care o simțea în oasele craniului de la geamul care vibra. Teritoriul pe lîngă care treceau avea culori de verde crud sau gri mort: drum cenușiu, țancuri și trunchiuri de copaci, frunze verzi, iarbă, ferigi și mărăciniș. Ochii îi obosiseră de-atîta cenușiu mort și verde crud. Peticele de galben și violet ale florilor care apăreau intermitent pe marginea drumului erau țipătoare ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ajung oamenii pe lumea asta... și asta nu pentru că tu ai ajuns prea departe. Ea se uită lung la halatul plin de pete de vopsea pe care-l purta peste salopetă. I-l făcuse maică-sa dintr-o pătură militară, gri și groasă, și era călduros și-l păzea de curent. Adăugă stînjenit: — Spuneți-i lui Robert că regret că i-am ratat nunta. Amvonul era izolat contra curentului printr-un dispozitiv electric pentru încălzirea picioarelor. în zilele foarte friguroase, găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să poată fi și el, măcar în aparență, la fel ca toți ziariștii care ieșeau mereu și trebuiau să arate bine. Ionel știa însă cât suferea și Costel, în ciuda hainelor lui bune (ce se reduceau de fapt la un costum gri și unul maro), când toți colegii lui mergeau după slujbă la vreun bar, când vorbeau despre operă și teatru, când se vizitau și-și beau împreună cafeaua în saloane aranjate cu gust... Pe când el trebuia să se-ntoarcă mereu direct
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar nici un zgomot nu i se-ntorsese-n timpane. Uriașa hală era o lume fără sunet. Acum, că luminile scaunului dentar erau aprinse, putea vedea bine, pe o distanță considerabilă, șirul nesfârșit al celorlalte scaune, primele bine luminate, celelalte pierzîndu-se-n griuri tot mai dense, până-n neantul inscrutabil de la marginea cercului. Deasupra, însă, nu era decât noaptea. Rătăcea mult până să găsească drumul înapoi către singurul reper al acestui limb. Cea mai bună metodă, învățase după luni de zile de dibuiri, era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
petrecut viața în deșert? Radoslav se îndoia. Chestiunea necesita ore lungi de meditație. Închise cu grijă Camera Ouălor și ieși din subteranele bibliotecii. Între timp, zăpada se așternuse de două palme. Norii veniți dinspre munte se învolburaseră și turnau fulgi gri peste Abație. Pașii Abatelui desțeleniră o cărare către propriul pavilion. Undeva, foarte aproape de locuința sa, Abatele văzu urmele unor pași care nu păreau să urmeze vreuna din potecile pe care le știa. Privi mai atent și i se păru că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putut fi spioni imperiali și abia după ce se convinseseră de acest lucru plecaseră mai departe. Mai departe e un fel de a zice pentru că, urmând cărarea care ieșea din defileu, la numai o oră, văzuseră o stâncă ascuțită, de un gri închis. Nu arăta să fi fost arsă, sau, poate că dacă fusese vreodată ținta unui laser greu, acest eveniment se petrecuse cu multă vreme în urmă. Poate că ar fi trecut liniștiți pe lângă ea dacă, la un moment dat, Mos
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lasă urme nicăieri. Visez, dar uit să trăiesc Visul, să las o urmă... Nu știu să mor, Să mă definesc, Am rădăcini firave Și este secetă în lume. Cerul curge în mine Ca o furtună, Marea îmi colorează Seninul în gri Și mă înfioară Zgomotul trist al tăcerii. Trăiesc absurd cu mine! MĂ PIERD ÎNCET Mă pierd în cuvinte, În mii de culori, Visez uneori Că-mi cresc aripi, Că zbor... Sunt condamnată Să-mi citesc gândurile Să le deslușesc Și
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Între desen și culoare, definindu-și stilul. Liniile se topesc, desenul se estompează, culoarea devine catifelată, tușa spontană și densă, energică, uneori dramatică. Lucrările sale au o anumită gravitate, susținută Într-o dominantă cromatică sobră, Întemeiată pe subtile tonuri de griuri, violeturi, ocruri, roșuri și verzuri. În creația sa reușește să surprindă atmosfera locurilor, patina imprimată de trecerea timpului, poezia anotimpurilor. A preferat ca genuri artistice peisajul și natura statică, iar ca tehnică, pe cea a acuarelei, despre care artistul mărturisea
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
față un tablou, este omul cu tot ce are el omenesc și somptuos în îmbrăcăminte. Toată această impresie de viață, de adevăr, redată cu mijloace foarte simple. Pe un fond întunecat de brun-verzui transparent se detașează figura omului făcută din griuri șterse ușor rumenite pe unele locuri. Trăsătura de penel este astfel pusă de parcă s-ar fi jucat. Nota mai veselă este pelerinuța ce-i îmbracă umerii, făcută dintr-o culoare roz-violaceu. Haina albă în cutele căreia circulă ușoare umbre verzui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
insistență am holbat ochii la un portret întreg, în picioare, al unei femei tinere, Marchiza de Lasmercedes, lucrare cam de 50 x 35 cm pânză făcută cu o paletă de alb, negru, ocru și un roșu de pământ. Cerul din griuri, mantila din negru și fața puțin gri-roz deschis, [tonuri de] griuri. Și câtă viață! Câtă armonie, ce știință a lucrului și totul simplu, sobru, fără culori multe, dar, dar prețios ca o bijuterie. Am regretat că nu am avut prilej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
unei femei tinere, Marchiza de Lasmercedes, lucrare cam de 50 x 35 cm pânză făcută cu o paletă de alb, negru, ocru și un roșu de pământ. Cerul din griuri, mantila din negru și fața puțin gri-roz deschis, [tonuri de] griuri. Și câtă viață! Câtă armonie, ce știință a lucrului și totul simplu, sobru, fără culori multe, dar, dar prețios ca o bijuterie. Am regretat că nu am avut prilej să văd mai multe opere de Goya. Dacă înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
etc.); informatica vine în ajutorul achiziției, conservării, difuzării unor documente care pot fi produse automat la mare distanță. Ø Utilizarea acestora directă sau cu ajutorul unor aparate. Ø Modul de publicare (documente publicate și comercializate, dar și documentele necomercializate, numită literatura gri / cenușie, o literatură foarte bogată în informații, utilă în cercetare. 91. Care sunt tipurile de documente, după structura pe care o dețin? R: Structura documentelor variază de la un tip de document la altul: Ø documente neperiodice: cărți, broșuri, monografii, tratate
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
alte documente digitizate Digitizarea se dezvoltă pentru: Ø îmbogățirea bazei bibliografice prin alimentarea unei baze multiple multimedia, (digitizarea cuprinsului, a tezelor de doctorat susținute în universități, a unor cărți străine în general) Ø constituirea unei baze de date privind literatura gri care cuprinde publicații non comerciale ale cercetătorilor, cadrelor didactice ale universității, donații externe (ministere, colectivități locale) Problema importantă este aceea legată de alegerea formatului de prezentare a informației (text, imagine, sunet), atât pentru gestiunea cât și pentru difuzarea informației. E
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
de referință? R: Ø Lucrări de referință (manuale, tratate, documente de bază) Ø Enciclopedii Ø Colecții enciclopedice Ø Ghiduri și documente practice Ø Uzuale (dicționare, repertorii, anuare) Ø Documente juridice (colecții de coduri de legi; enciclopedii juridice) Ø Literatura cenușie (gri) 183. Care sunt etapele tehnicii de cercetare? R: Există șase etape ale tehnicii de cercetare din cadrul muncii de referință: Ø Verbalizarea; interviul de referință Ø Analiza cererii clientului Ø Alegerea materialului potrivit Ø Localizarea materialului Ø Organizarea materialului; ierarhizarea în funcție de
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
îi lipseau două degete. Acum nu mai era nevoie de roți și de butoaie, nu mai renta, și tata dădu din cap, pentru că știa el ce știa. Da, trebuia să fii în pas cu timpul, iar W., în paltonul lui gri de lână, sta înalt și drept în atelierul întunecos, era un domn care vorbea oricum altfel cu bătrânul decât cu directorul școlii, îl apucă de cot făcându-l să simtă o solidaritate sinceră pe care și-o demonstra vorbind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îndepărtat. Se scula devreme, când se crăpa de ziuă, ceața mai atârna încă cenușie și rece pe coastele muntelui, până când soarele suia pe spinarea masivului și valea apărea ca într-un spectacol, de fiecare dată tulburător în strălucirea lui, ștergând griul de pe stânci și păduri, făcând verdele brazilor, povârnișurile carstice, limbile de gheață și zăpadă să se umple de lumină, de parcă ar fi fost aprinsă o lampă uriașă. Ne-am pus rucsacurile în spinare, am urcat muntele cu tata înaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
angajat, care n-o să reușească în vecii vecilor să se ajungă. Curt scoase fornăitul lui tipic, amuzat și disprețuitor totodată, ca atunci, în hotelul montan, unde nu ne-am mai dus niciodată împreună de când fuseseră rostite aceste fraze. Beton - acest gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului și roților dințate care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să fie din nou lăsată jos pe un loc cu bare de fier, cu lemne, cu pereți de rezonanță, jos sub fețele ascunse de borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit să ia orice formă, să permită construcții într-un stil complet nou și să încremenească într-o durată pe care o ating numai stâncile și munții. Și rana de pe coasta munților Jura se făcu mai mare, lucea galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o cortină de fier. Și eu îmi imaginam plăci de oțel care fuseseră fixate în pământ de la Marea Baltică și până la Mediterana, un perete tot mai gros și mai înalt, ale cărui părți trebuiau să fie bine nituite și vopsite în gri, așa cum văzusem la tancurile din Alsacia, în jurul cărora era o zonă pustie și de neatins. Și aceste plăci de oțel formau acum un baraj de nepătruns, care urca și urca tot mai sus spre cer și numai avioanele de spionaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
numai avioanele de spionaj cele mai moderne erau în stare să-l depășească, după cum citise fratele meu în Hobby. Trăiam pe partea liberă și veselă a perdelei vegheate de arme atomice, în timp ce alții dispăreau în spatele cortinei de fier într-un gri hașurat, nefiindu-ne cunoscuți decât după rachete, Sputnice și bărbații cu fețe împietrite ce vorbeau o limbă cu un singur cuvânt: „niet“. Ca și când toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau năvală în peisaj, „cel mai mare centru de mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe pereții caselor, că nu s-ar deosebi prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]