3,476 matches
-
să spună, în clipa următoare, „O, Doamne!“, ridicându-se și străbătând spațiul de la scaunul pliant la masă și înapoia mesei unde o aștepta el, privind-o cum vine într-o unduire a rochiei în culori de toamnă, din mânecile și gulerul căreia ieșeau brațele și gâtul de culoarea mierei, răsucindu-se în mers, înaintând și totuși ținându-și în frâu înaintarea, de parcă ar fi vrut să lungească incredibil apropierea clipei tulburător excitante a atingerii, cu pletele săltându-i pe umerii subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca asta... Részeges disznó... Să pleci de-aicea... Și să-ți iei și puturoșii tăi de bani, nu mă cumperi tu pe mine...“ Andrei a ieșit în noaptea murdară, frigul și lapovița l-au izbit în față, și-a ridicat gulerul pardesiului, înaintând repede pe străzile înguste, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite pe care le uita pe măsură ce le lăsa în urmă, ca în ieșirea dintr-un coșmar. Apoi lăsa în urmă șoseaua luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umplea. Începeam să mă gândesc că eram prost îmbrăcat. Aproape nici un bărbat nu purta cravată, dar tot ce aveau pe ei părea scump și chiar Fiona părea să fi reușit să se adapteze mai bine atomosferei: purta o jachetă fără guler din stofă spicată peste un tricou negru de bumbac și pantaloni de pânză crem, scurtați puțin pentru a i se vedea gleznele. Speram că nu observase porțiunile roase de pe blugii mei sau petele de ciocolată intrate în țesătura puloverului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o amuze. — Vrei să mă îmbrac elegant? spuse ea. — Bineînțeles. S-ar putea să-mi scot vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la cămașă era mult prea strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se adunase la raionul bucătarului-șef al sălii, unde un alt bucătar, aflat În vizită, Îmbrăcat În alb imaculat, rânduia niște bucăți mari de sashimi pentru ceea ce părea a fi o trupă de fani În adorație. Am citit ecusonul de pe gulerul alb, scrobit: Nobu Matsuhisa. Mi-am notat mental să aflu câte ceva despre el, dat fiind că, se pare, eram unicul angajat din Întreaga clădire care nu saliva primprejurul lui. Oare ce era mai rău: să nu fi auzit niciodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o scurtă analiză, am constatat că erau Într-adevăr cele de pe lista mea - nici mai multe, nici mai puține. Cardul de acces, cardul, unde dracu’ era afurisitul ăla de card? Am băgat mâna În buzunarul bluzei mele albe apretate, cu guler prins În nasturi, și am găsit cardul prins de o bentiță de mătase pe care Emily mi-o confecționase dintr-una din eșarfele Hermès ale Mirandei. „Nu-l porți niciodată când ea e aici, firește, Îmi spusese ea atunci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asemenea rahaturi pe ea. În fond, lucram la revista Runway, pentru numele lui Dumnezeu - era inacceptabil să mai pun pe mine haine rupte, șifonate, pătate sau care mi-au rămas mici. Am dat de-o parte bluzele mele obișnuite, cu guler prins În nasturi, și am scos la iveală fusta Prada din tweed, puloverul negru pe gât Prada și cizmele trei sferturi Prada, pe care Jeffy mi le dăduse Într-o seară, pe când așteptam Cartea. — Ce-i asta? Întrebasem eu desfăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se afla o factură scrisă de mână pe hârtie de culoarea piersicii și care zicea așa: Articol de Îmbrăcăminte: Rochie de seară. Designer: Chanel. Lungime: Gleznă. Culoare: Roșie. Mărime: Zero. Descriere: Mărgele cusute de mână, fără mâneci, linie curbată a gulerului, fermoar mascat lateral, căptușeală groasă de mătase. Serviciu executat: Prim curățat. Preț: $670. Mai era o adnotare suplimentară dedesubt, din partea patroanei atelierului, femeie care, cu siguranță, plătea chiria atelierului și pe cea a apartamentului personal cu banii primiți de la Elias
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
subsemnata, ea fuma de regulă numai când era beată și nici măcar nu cumpăra câte un pachet Întreg de țigări. Acum am văzut capătul unui pachet nou‑nouț de Camel Special Light ițindu‑se din buzunarul de la piept al bluzei cu guler prins În nasturi. Am Împuns‑o În pulpă cu papucul și am arătat spre țigări. Mi le‑a dat Împreună cu o brichetă. — Știam eu că nu te superi, a zis și a mai tras calmă un fum. N‑am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Unde e discursul meu? a Întrebat ea automat, În timp ce o altă cameristă venea după ea cu un cercel În mână, pe care Miranda uitase să și‑l pună. Ai scris ceva, nu? Purta unul dintre costumele ei clasice Chanel - cu guler rotund și cu margini Îmblănite - și avea un șirag de perle extraordinar de mari. — Bineînțeles, Miranda, am zis cu cu mândrie. Cred că va fi ce trebuie. M‑am dus la ea, după ce am băgat de seamă că nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zise Kay, asta sa ales de tine; ai ajuns o persoană pentru care ceasurile și orologiile s-au oprit și știe ora după ce gen anume de invalizi ajung la ușa proprietarului. Stătea În fața ferestrei deschise, Îmbrăcată Într-o cămașă fără guler și-ntr-o pereche de izmene cenușii, fumînd și uitîndu-se la pacienții domnului Leonard, care veneau și plecau. Erau punctuali - atît de punctuali, că putea spune ce oră este după ei; femeia cu spatele strîmb, lunea la zece; soldatul rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acolo, pe cîteva umerașe, Își ținea hainele. Cel puțin, hainele-i erau Îngrijite. Își făcu loc printre ele și găsi o pereche de șosete bine cîrpite și niște pantaloni impecabil croiți. Se schimbă Într-o cămașă mai curată, cu un guler alb și moale, pe care-l lăsă deschis la gît, așa cum fac de obicei femeile. Dar pantofii erau bărbătești; Îi luă un minut să-i lustruiască. Își puse butonii de argint În butoniere, apoi Își pieptenă părul scurt, castaniu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta, Înclinîndu-și puțin capul pe spate și privind cu maximă intensitate, dar nu la domnul Mundy, ci la un tablou pe care-l atîrnase deasupra șemineului, și care reprezenta o femeie cu ochi blînzi, Îmbrăcată Într-o rochie victoriană cu guler Înalt, despre care Duncan aflase că este fondatoarea Științei Creștine, doamna Mary Baker Eddy. Pe rama neagră cineva scrisese, nu foarte Îndemînatic, cu vopsea emailată - poate chiar domnul Leonard - o cugetare, care suna astfel: „Să stai mereu de veghe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucru mai mult decît orice. Se uită la domnul Mundy. Aproape imediat după Începerea tratamentului Închisese ochii, iar acum, cînd șoaptele continuau, Începu să plîngă ușor. Lacrimile Îi curgeau fine pe obraji, i se adunau pe gît și-i udau gulerul. Nu făcea nici o Încercare să le oprească; stătea cu mîinile atîrnîndu-i În poală, cu degetele curate și butucănoase contractîndu-i-se din cînd În cînd, Își reținea mereu răsuflarea și expira cu un oftat care-i zguduia tot trupul. — Dragă Horace, insista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pisica se sătură și sări pe podea, iar Duncan Își scutură pantalonii. — Uneori, Îi spuse el lui Viv, se urcă pe umerii mei. Merg cu ea pe umeri - nu-i așa unchiule Horace? -, cu ea Înfășurată În jurul gîtului. Ca un guler. Viv avea un guleraș din blană artificială la pardesiu. El se apropie și-l pipăi. — PÎnă la urmă, tot ți-a rupt cămașa, zise ea. — E doar o cămașă, spuse el răsucindu-se să se uite. Eu nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcea Întotdeauna după cină; Duncan, totuși, dorea ca Viv să-l tundă. Se duseră În bucătărie. Așternu un ziar pe podea și puse un scaun În mijloc. Apoi umplu un vas cu apă caldă și-și Îndesă un prosop după gulerul cămășii. Viv muie pieptănul În apă, Îi umezi părul și Începu să-l tundă. Folosea o foarfecă veche, de croitorie; numai Dumnezeu știa la ce-i trebuia domnului Mundy. Probabil că-și croia singur hainele, nu excludea această ipoteză În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu alte cuvinte, dar arăta complet schimbat: avea umerii lați, pe cînd Duncan era suplu; era bronzat, cu o față plesnind de sănătate, și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seară. Se Închipui parcurgînd drumul. Se gîndi În ce haine se va Îmbrăca - nu În astea, pe care le purta acum, care miroseau a stearină și a parfum specific, ci Într-o pereche frumoasă de pantaloni cu o cămașă cu guler răsfrînt și o haină elegantă. Apoi Își imagină cum se va comporta față de Fraser, cînd acesta o să deschidă ușa: „Bună, Fraser“, ar zice el nonșalant, iar Fraser o să exclame uluit și admirativ: „Pearce! În sfîrșit, arăți ca lumea, acum c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
arate cît mai bine În seara pe care-o va petrece cu Fraser. În maiou și pantaloni coborîse la parter să-și lustruiască pantofii, să pună un șervet pe blatul din bucătărie și să-și calce o cămașă. Cămașa avea gulerul moale, ca acelea pe care le purta Fraser; și, cînd o Îmbrăcă, fierbinte Încă de la fier, o lăsă descheiată la gît - așa cum obișnuia Fraser. Se gîndi să renunțe și la Brylcreem cu care-și dădea pe păr. Se Întoarse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Domnul Mundy nu mă poate opri! zise Duncan pe un ton sforăitor. Am luat-o pe străzi. Fraser Îl cercetă, uitîndu-se la haină, și se Încruntă din nou, dar apoi zîmbi. — Ești Îmbrăcat În pijama! — Ei, și? spuse Duncan, atingîndu-și gulerul cu timiditate. Ce-i rău În asta? O să economisesc timp. — Ce? — O să economisesc timp mai tîrziu, cînd o să mă duc la culcare. Ești nebun, Pearce! — Tu ești ăla nebun. Miroși a băutură. Puți groaznic! Ce-ai făcut? Dar, derutat, Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcuse obiectul respectiv să se rostogolească foșnind pe carpeta Încrețită; lăsase un ziar desfăcut pe podea. Pe brațul fotoliului era o farfurie murdară și o veche conservă de carne, plină-vîrf cu scrum și mucuri de țigară. O cămașă și niște gulere pe care le spălase de curînd atîrnau de o sfoară În dreptul șemineului și arătau spălăcite, de doi bani, prin Întuneric. O clipă rămase nemișcată, apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și scoase verigheta. La atingerea ei părea voluminoasă, iar degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În brațe și o sărută. Dumnezeule! Ce nemaipomenită ești! Era atît de minunat să se afle În brațele lui, că i se goli mintea pe dată. Pentru o clipă chinuitoare, chiar crezu c-o să plîngă. Își ținu obrazul vîrÎt În gulerul lui, ca să nu-i vadă fața. Iar cînd Își reveni și putu să vorbească, Îi spuse: — Ar trebui să te bărbierești. Știu, răspunse el, frecîndu-și bărbia de fruntea ei. Te doare? — Da. — Te superi? — Nu. — Bravo. Să Încep acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi trebuit să plece din brațele lui. Părură să-și dea seama de distanța dintre ei, brusc, și amîndoi se intimidară. El se duse la fotoliu și se așeză, deschizînd primii doi nasturi de sus, și-și desfăcu apoi gulerul și cravata. După un scurt moment de tăcere, el Își drese glasul și spuse: Deci. Ce vrei să faci În seara asta, fată trăsnet? — Nu știu, dădu ea din umăr. Nu-mi pasă. Ce vrei tu. Dorea să stea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parte dintr-un complex de garaje sub Dolphin Square, În apropierea Tamisei - avea podea din beton și pereți văruiți din cărămidă, și era În permanență frig. Hughes era Îmbrăcat Într-o haină neagră din astrahan peste uniformă și-și ridicase gulerul. MÎinile și Încheieturile, acolo unde ieșeau din mînecile lungi și voluminoase, erau palide, ca de ceară. Avea o fața subțire ca de fantomă, iar dinții Îi erau pătați de tutun. Purta o pereche de ochelari cu rame din carapace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]