2,626 matches
-
XV-lea și până la jumătatea secolului al XVI-lea cetatea adăpostește familii și personalități importante în istoria Transilvaniei implicate în diferite scandaluri politice ale acelor vremuri. Începând cu anul 1500 cetatea devine proprietatea familiei Balassa, familie nobiliară partizană a partidei Habsburgice în permanent conflict cu partidele filo-turce. Radu de la Afumați și-a găsit în cetatea Diodului loc de refugiu și de odihnă pentru a reveni mereu cu arma în mână cu ajutorul lui Ioan Zapolya voievodul Transilvaniei (între 1510-1526) împotriva turcilor. În
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
în secolul XVIII acesta va avea un destin comun cu acela al restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. domeniile habsburgice sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei. Ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos, intră sub influența ramurii spaniole. În secolul XVII Luxemburgul intră în atenția Regatului Franței. Astfel, prin Tratatul Pirineilor din 1659, Franța anexează fortărețele
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
XVIII acesta va avea un destin comun cu acela al restului Țărilor de Jos. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. domeniile habsburgice sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei. Ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos, intră sub influența ramurii spaniole. În secolul XVII Luxemburgul intră în atenția Regatului Franței. Astfel, prin Tratatul Pirineilor din 1659, Franța anexează fortărețele Thionville și
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
În 1684, Ludovic al XIV-lea invadează și ocupă Luxemburgul. Prin Tratatul de la Nijmegen din 1678, Franța păstrează fortărețele din sud, dar prin Tratatul de la Ryswick din 1697 este obligată să cedeze restul ducatului casei de Habsburg. În 1713, dominația habsburgică este confirmată, ducatul, împreună cu restul Țărilor de Jos de sud intrând sub dominație austriacă. În timpul Războiului Primei Coaliții, ducatul este ocupat de trupele revoluționare franceze iar în 1795 teritoriul său este înglobat în Republica franceză unde face parte din departamentul
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
sub dominația Casei de Valois Burgunde. Astfel Ducatul Limburg intră în componența Țărilor de Jos Burgunde. În urma căsătoriei ultimei supraviețuitoare a liniei burgunde, Maria de Burgundia cu Maximilian I de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, ducatul intră sub influența habsburgică. La moartea fiului acestora, Carol Quintul, domeniile habsburge sunt împărțite între ramurile spaniole și austriece ale familiei, Țările de Jos intră astfel sub influența ramurii spaniole. În urma Războiului de optzeci de ani, partea de nord a Țărilor de Jos își
Ducatul Limburg () [Corola-website/Science/314976_a_316305]
-
Sfinților". Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Edificiul a fost construit de români transilvăneni care, în epoca împărătesei Maria Tereza, au trecut Carpații pentru a se refugia de politica religioasă și națională a Imperiului Habsburgic în acele vremuri. Tripticul din altar care enumeră pe toți cei care au contribuit la ridicarea bisericii, menționează ca prim preot pe Grigorie - care pentru ridicarea bisericii ""au dat osteneală mai multă decît toți"" - sosit împreună cu 17 familii din Ardeal
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
guldenul" a fost definit ca jumătate de "Conventionsthaler", și, prin urmare, ca 1/20 din "marca de Colonia" de argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic și în continuare a Imperiului Austro-Ungar, rămânând în uz până în 1892. Între 1892 și 1900, cele două monede ("Guldenul / Florinul" și "Coroana") au circulat paralel. După 1900, "coroana" a fost unica monedă cu putere de circulație în Imperiul Austro-Ungar. În
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
În acea perioadă satul era administrat de preotul paroh George Ciuntuleac și facea parte din Protopopiatul Siret. În "„Schematismul din 1890”" sunt menționate alte date referitoare la sat și la ridicarea bisericii de lemn, construită anterior anului de ocupație militară habsburgică a Bucovinei. Primul preot paroh amintit de cronica parohială din Grănicești este Ioan Țurcan, decedat în decembrie 1814, la numai 38 de ani. Inițial, biserica ridicată din grinzi de lemn se asemăna cu vechile case țărănești din zonă, având o
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
secolului al XI-lea și XII-lea, regatul a fost în mod oficial înființat în 1198 de către Ottokar I. În 1204, Ottokar a fost acceptat de către Otto al IV-lea, precum și de către Papa Inocențiu al III-lea. Încorporat în monarhia habsburgică din 1526, a fost dizolvat în 1918, odată cu căderea Austro-Ungariei, atunci când ultimul rege, Carol I al Austriei, a fost forțat să abdice. Adunarea Națională de la Praga, a detronat Dinastia Habsburg (Habsburg-Lorraine) și a proclamat Prima Republică Cehoslovacă. Boemia a fost
Regatul Boemiei () [Corola-website/Science/323459_a_324788]
-
regelui Ludovic al II-lea Iagello în Mohács în 1526, regatul Boemiei a fost moștenit de către cumnatul său, arhiducele Ferdinand I de Habsburg, fratele mai mic al împăratului Carol al V-lea, în 1558. Încorporarea ulterioară a Boemiei în monarhia habsburgică în ciuda rezistenței locale protestante, fapt ce-a declanșat în 1618 fenestrarea de la Praga și Războiul de Treizeci de Ani. Înfrângerea lor în bătălia de la Muntele Alb în 1620 care a pus capăt mișcării de independență boemă. Odată cu dizolvarea Sfântului Imperiu
Regatul Boemiei () [Corola-website/Science/323459_a_324788]
-
Ea se află pe str. Tomșa Vodă nr. 13, de-a lungul drumului care face legătura între orașele Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți. Orașul Solca este situat la o distanță de 46 km de orașul Suceava. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. În anul 1785 a fost înființat „un Oficiu de încercare și cercetare a sării din zona Solca" și, totodată
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
Vista Carneros), cea mai renumită regiune viticolă din California. Deși imigrarea maghiarilor în Statele Unite ale Americii este continuă, se pot distinge patru valuri mari de imigrare: În primul val de imigrare (1849-1850) au sosit pașoptiștii maghiari (Forty-Eighters), refugiați din cauza revanșei habsburgice (cundus de Julius Jacob von Haynau) după înăbușirea revoluției în 1849. În 1851 a venit în SUA și Lajos Kossuth (s-a stabilit în New York și a rămas în țară până la 1856 când s-a mutat în Scoția iar mai
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
în Catedrala Sfântul Vitus din Praga. În urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o de sub influența otomană. Integrarea Transilvaniei în teritoriile Casei de Habsburg a fost consacrată prin Diploma leopoldină din 4 decembrie 1691. Odată cu armatele imperiale s-au așezat în Sibiu călugării iezuiți, care au
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
cu orașele din Lucerna, Zürich, si Berna. Această unire dintre comunele rurale și urbane, toate care au avut statutul de nemijlocirea imperiala în cadrul Sfanțului Imperiu Român, a fost cauzată de-le pe toate fiind sub presiune de către ducii și regii habsburgici, care au condus odată o mare parte din aceste terenuri. În mai multe lupte împotriva armatelor habsburgice, elvețienii au rămas victorioși și au cucerit chiar și zonele rurale din Glarus și Zug, care au devenit membrii independenți ai confederației, de
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
avut statutul de nemijlocirea imperiala în cadrul Sfanțului Imperiu Român, a fost cauzată de-le pe toate fiind sub presiune de către ducii și regii habsburgici, care au condus odată o mare parte din aceste terenuri. În mai multe lupte împotriva armatelor habsburgice, elvețienii au rămas victorioși și au cucerit chiar și zonele rurale din Glarus și Zug, care au devenit membrii independenți ai confederației, de asemenea. De la 1353 la 1481, aceasta federație de opt cantoane, cunoscut în germană că Orte Acht (opt
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
vecinătate, mai ales prin cumpărarea drepturilor judiciare, dar uneori și prin forță. Eidgenossenschaft că un intreg extins prin cuceriri militare. Aargau a fost cucerit în 1415, Thurgau în 1460. Atât de ori, elvețian a profitat de o slăbiciune a duci habsburgic. În sud, Uri a condus o expansiune militară teritorială, care ar-după eșecuri de mulți-1515 conduce la cucerirea Ticino. Nici unul dintre aceste teritorii au devenit membri ai Confederației, deși, în schimb, au avut un statut de condominii, regiuni administrat de obicei
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
Veliciko, ieromonahul Leontii Bobolinski și arhimandritul Ioaniki Goliatovski. „Rusia Mică” a fost o denumire aplicată Ucrainei occidentale, după ocuparea acesteia de către Rusia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu împărțirile statului polono-lituanian între vecinii săi mai puternici (Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic și Prusia). În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, în această regiune a fost înființată gubernia Malorusia, care a existat mai multe zeci de ani, până când a fost împărțită în mai multe regiuni mai mici, cu ocazia unor
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
au înfrumusețat-o și i-au adăugat o mare bibliotecă. În anul 1543 orașul Esztergom a căzut sub stăpânire otomană iar catedrala a fost din nou distrusă. După ce Ungaria a ieșit de sub stăpânirea Imperiului Otoman intrând sub cea a Imperiului Habsburgic, a fost construită la Esztergom o biserică în stil baroc. Arhiepiscopul Sándor Rudnay (1760-1831) a decis în anul 1820 să restabilească statutul orașului Esztergom ca centru religios al Ungariei, reconstruind catedrala și aducând aici moaștele sfântului martir Marko Krizin. În
Bazilica din Esztergom () [Corola-website/Science/333030_a_334359]
-
Rudolf I de Habsburg împotriva lui Ottokar al II-lea al Boemiei în 1278. Maribor a rezistat la asediile lui Matia Corvin în 1480 și 1481 și Imperiului Otoman în 1532 și 1683, iar orașul a rămas sub controlul monarhiei habsburgice până în 1918. Maribor, anterior în Episcopia catolică din Graz-Seckau, a devenit parte din Eparhia de Lavant la 1 iunie 1859, iar sediul său este Prince-Bishop. Numele eparhiei (după un râu din Carintia) a fost mai tarziu schimbat la Eparhia de
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
în care Regatul Ungariei a fost înfrânt de Imperiul Otoman, turcii au asediat și provocat daune Bratislavei, nereușind însă să o cucerească. Datorită înaintării otomane în teritoriu ungar, Bratislava a fost desemnată capitala Ungariei în 1536, făcând parte din Imperiul Habsburgic, în ceea ce avea să fie o nouă eră. Bratislava a devenit un oraș al încoronărilor, sediu al regilor, arhiepiscopilor (1543), nobilimii și organizațiilor și breslelor majore. Între 1536 și 1830, 11 regi și regine au fost încoronați în Catedrala Sfântului
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
de la Pressburg între Austria și Franța a fost semnată la Bratislava, în 1805. Castelul Devín a fost devastat de trupele lui Napoleon în 1809, și Castelul Bratislava distrus de foc în 1811. Ca reacție la Revoluția din 1848 pe teritoriul habsburgic, Ferdinand I al Austriei a semnat, în palatul arhiepiscopului primat din Bratislava, așa-numitele Legi din Martie, care, între altele, prevedeau inclusiv abolirea șerbiei. Industria s-a dezvoltat rapid în secolul al XIX-lea. Prima cale ferată cu locomoție cabalină
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
până la 3.500 milimetri în Alpi, 800 milimetri în sud-est și 1.400 milimetri în zona centrală. La 1 iulie 2014 în Slovenia erau 6035 de localități. Potrivit Enciclopediei Sloveniei, regiunile istorice urmează liniile diviziunilor prevăzute pentru Slovenia în cadrul Imperiului Habsburgic (Carniola, Carintia, Stiria și Litoralul). Subdiviziunie acestora sunt: Ultimele două alcătuiesc Regiunea Litoral ("Primorska"). Carniola Albă ("Bela krajina"), parte a Carniolei Inferioare, este considerată de cele mai multe ori ca o regiune de sine stătătoare. În aceeași situație se află Zasavje, parte
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
de origine slavă, ai cărui strămoși au ajuns pe teritoriul actualei Slovacii între secolele V și VI, în timpul Migrațiilor. Mai multe regiuni ale Slovaciei au aparținut Imperiului lui Samo, prima entitate politică a slavilor, apoi Moraviei Mari, Regatului Ungariei, Imperiului Habsburgic, Imperiului Austro-Ungar și apoi Cehoslovaciei. Un stat separat slovac a existat în timpul celui de al Doilea Război Mondial, între 1939-1945, urmând într-un final să devină iarăși parte a Cehoslovaciei. Slovacia și-a obținut independența pe 1 ianuarie 1993, în urma
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
Buda la începutul secolului al XVI-lea, centrul Regatului s-a mutat către Slovacia, iar Bratislava (cunoscută că "Pressburg", "Pozsony", "Pressporek" sau "Posonium" pe atunci) a devenit capitala „Ungariei Regale” în 1536. Dar războaiele otomane și revoltele frecvente împotriva Monarhiei Habsburgice au cauzat distrugeri, în special în zonele rurale. Pe masura ce turcii s-au retras din Ungaria în secolul al XVIII-lea, importanța Slovaciei în cadrul regatului a scăzut, desi Bratislava și-a menținut statutul de capitală a Ungariei până în 1848, cănd Budapesta
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
în Maramureș ca lucrători pe domeniile nobiliare. În secolul al XVI-lea, din 100 sate maramureșene, 84 erau românești, 7 cu oaspeți regali germani sau maghiari, 5 de ruteni și pentru 4 sate nu există date. După instaurarea stăpânirii Imperiului Habsburgic a urmat o perioadă grea din impozitelor și dărilor apăsătoare, precum și a rechizițiilor făcute de armată în timpul deselor războaie. În acest timp numărul rutenilor crescând, se slavizează și o parte din populația românească, astfel încât unele regiuni din dreapta Tisei ajung majoritar
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]