3,185 matches
-
de rudenie. Atât poți să faci și tu pentru mine. Ești mort, pentru Dumnezeu! Tata continua să se uite la mine din fereastră. Tocmai de aceea trebuie să o faci pentru mine. Un tânăr cu o tunsoare îngrijită, într-un halat alb scrobit, tăie prepuțul fiului meu fără vreun ritual prealabil și, deși David își arătă protestul doar printr-un țipăt, nu au mai fost și alte consecințe imediate, exceptând, poate, privirile piezișe pe care le aruncam copiilor cărora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Un miros Înțepător de antiseptice veni dinăuntru la deschiderea și Închiderea ușii. Fima se spălă pe mâini În chiuvetă și făcu o cafea pentru pacienta din sala de recuperare. Apoi turnă câte una pentru Tamar și pentru el, Își Îmbrăcă halatul alb, scurt, Își luă locul la biroul de recepție și Începu să studieze registrul În care nota programările pacienților. Și aici scria datele În litere, nu În cifre. Nota În el plățile deja efectuate și pe cele Întârziate, programările pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ce regreți atât de mult? Nici măcar nu m-ai privit În ochi. Te-ai uitat mereu În altă parte. —Scuze. Nu mi-am dat seama. Cafea solubilă? Sau turcească? —Ciudat, nu? Eram sigură că și tu ești medic. Nu din cauza halatului alb. Ești student? Sau stagiar? Nu, doamnă. Nu sunt decât un funcționar. Ați prefera un pahar cu apă? Avem sifon rece În frigider. Cum e să lucrezi Într-un loc ca ăsta atâta timp? Ce fel de muncă e asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu pastile contra arsurilor stomacale. Făcând haz de necaz, repetă cuvintele lui Ted: —Nu ești În cea mai bună formă. Și ale Yaelei: —Mare dobitoc ești. Când Nina ieși din baie, peste douăzeci de minute, curată, parfumată, Îmbrăcată Într-un halat maroniu, dispusă să se Împace și să-l consoleze, găsi hainele soțului ei Împrăștiate pe jos, focul pe cale să se stingă și papucii Îmblăniți aduși de Uri din Portugalia zăcând lângă ușă ca doi pisoi morți. Fima dispăruse. Dar observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de hasizi Breslov din Țfat. După o lungă tăcere, Tamar spuse: Mi-am amintit. Gad ne-a rugat să dăm cu cârpa de praf prin biroul lui. Wahrhaftig a spus să sterilizăm forcepsurile și dilatatoarele și să fierbem prosoapele și halatele. Doar că nu-mi prea vine să mă scol. Să termin Întâi careul ăsta. —Lasă, spuse Fima cu Înflăcărare. Stai aici liniștită ca o regină. O să fac eu totul. Ai să vezi că o să fie În regulă. Se ridică deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cuvânt. Și insista să-l convingă pe Fima că Gad nu era În fond un om rău, ci doar speriat și rănit. În afara momentelor În care susținea exact contrariul: Orice femeie ar fi părăsit o asemenea viperă. Fima Își Îmbrăcă halatul alb, scurt, se așeză În spatele biroului de recepție și Începu să verifice registrul de programări. Ca și cum ar fi vrut să ghicească subconștient care din paciente se va materializa În viața sa ca o viitoare Annette Tadmor. Tamar spuse: Sunt Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și perdelelor. Un bărbat stă așezat În fotoliul său, În papuci, și citește o carte despre istoria barajelor. Pe brațul fotoliului se află un păhărel de coniac. Soția lui iese din baie, cu părul ud, rozalie, parfumată, Înfășurată Într-un halat din flanelă albastră. Un copilaș joacă liniștit pe covor domino. Focul dansează ca o floare delicată În spatele grilajului căminului. Încă puțin și vor cina În fața televizorului, urmărind un serial comic pentru toată familia. Apoi vor culca Împreună copilul, Îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
jos prin zăpada fleșcăită și neagră de funingine, de-a lungul uzinei, pe toată latura ei, și anume chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu era nimeni care ar fi vrut s-o mănânce. În camera noastră se afla fratele meu. Spunea că tata se simțea rău. Zăcea în pat. Mama era la el. Mai târziu masa a fost strânsă. W. a apărut în halatul lui vechi de casă, pe care îl purtase în clinica de ochi, cu papucii trași pe picioarele goale, străbătând coridorul cu pași nesiguri, ochii îi zvâcneau, nu ne priveau pe noi cum stăteam în ușa camerei noastre; în spatele lui mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că la toamnă va fi construită o așezare nouă, care s-ar numi „Frohdörfchen“1. Și în acel privit afară se ascundea și dorința nemărturisită de a scăpa din atmosfera apăsătoare a camerei de zi, departe de silueta aia în halat de casă care fixa pe întuneric Biblia, oricum inaccesibilă nouă, noi necunoscându-i semnificația, ceea ce trebuia să fie și o suferință atât de puternică încât nici unul din cuvintele noastre nu ajungea până la el, cuvinte prin care ne căzneam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am aflat, fratele meu și cu mine, că tata nu mai e asociat la turnătorie și la fabrica de mașini-unelte. El personal nu ne-a povestit și după ce Biblia s-a aflat din nou acolo unde îi era locul și halatul atârna iar în șifonier ca un suvenir, tata a devenit din nou cel pe care îl priveam uneori cu timiditate sau chiar cu frică, înalt, arătos, cu o prestanță ce nu îngăduia să fie contrazis. Numai mama mai pierduse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Kurt își luau noaptea tații de la crâșmă, bărbați care tunau și fulgerau, parcă-i lovise turbarea. În schimb, tatăl lui Felix își zicea mai nou „fabricant“, deși până nu demult fusese un simplu meșter care supraveghea munca, îmbrăcat într-un halat de lucru maro și cu o grămadă de creioane în buzunarul de la piept, în harababura fabricii de motoare. Se „cuibărise“ ca acționar, spunea Felix și, ca dovadă palpabilă a ascensiunii lui, domnul Rusch conducea un Chevrolet, aceeași marcă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de-a te orienta în viață. Hackler reușise ceea ce își dorise: când trenurile veneau din nou din sud cu sezonieri, umplând până la refuz gările cu geamantane și cutii de carton, coșuri și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-te. Și W. plecă, traversă în pardesiu și cu pălăria pe cap piațeta din fața clădirii, se așeză în mașina lui, care ar fi trebuit să-i redea siguranța, pe urmă își luă fața în palme. Tata ședea în fotoliu, în halatul lui vechi de casă, citea despre „gândirea pozitivă“ fără să-și miște ochii și mama trebăluia prin bucătărie. Ne-a rugat să nu-l deranjăm pe tata. Hackler „îi dăduse papucii“, gata cu firma comună. Noi am rămas în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să ieșim și să mergem la școală, departe de liniștea apăsătoare din camera de zi, care era întreruptă doar din când în când de murmuratul mamei care îi spunea ceva lui tata. Așteptam ca bărbatul din fotoliu să se ridice; halatul de casă arăta de parcă i-ar fi aparținut profesorului Lämpel din Max și Moritz și-l făcea pe tata să pară la fel de caraghios. Așteptam să-și scoată halatul și să-l atârne în cuier, să poarte din nou costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spunea ceva lui tata. Așteptam ca bărbatul din fotoliu să se ridice; halatul de casă arăta de parcă i-ar fi aparținut profesorului Lämpel din Max și Moritz și-l făcea pe tata să pară la fel de caraghios. Așteptam să-și scoată halatul și să-l atârne în cuier, să poarte din nou costumul lui, cămașa albă, cravata, pantofii englezești. Așteptam acel ceva cu care ne obișnuiserăm, așteptam acea senzație de ușurare că tata se va ridica din nou din fotoliu, își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și nesiliți de nimeni. Liftul ajunse la etajul 20 înainte ca eu să pot protesta. Nu apucasem să aflu ce căutam acolo, așa că eram, firește, curioasă. Poți să-ți spun de pe-acum că dacă mă așteaptă niște oameni în halate albe cu o targă și o cămașă de forță, nu trebuia să te deranjezi. O să merg de bună voie. Chiar îmi surâde ideea unui an de sedative și izolare. Lisa păși afară din lift, iar eu am urmat-o observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și în cadă. Ce Dumnezeu ai pus în apă? întrebă el îndepărtând cu mâna mirosul puternic care-l înconjura. Este o baie foarte scumpă, l-am certat eu, ingredientele sunt vândute numai femeilor îmbrăcate frumos pe care niște consultanți în halate albe le declară demne de acest lux contra unor comisioane substanțiale. —Cel puțin va îndepărta mirosul de cal, pufni Ed. —Eu oricum nu simt nimic, am subliniat eu. Am nasul atât de înfundat, că ai fi putut foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cunoștință cu un băiețaș oacheș și ceva mai răsărit, care avea un genunchi albastru și umflat cât o pâine. A doua zi furăm amândoi aduși în sala de operație. Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin cu lapte cenușiu, curse afară toată răutatea. Buldogul alb se supără de-a binelea: „Sică Au” te cheamă? Cine dracu’ te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și e mult de atunci; dar ceea ce nu mi s-a întâmplat nicicând, visez de-a pururi: În noaptea în care câțiva oameni m-au trezit din somn, deschisei ușa cuprins de o emoție legitimă. Oamenii îngenuncheați îmi sărutară marginea halatului și exclamară cu toții deodată „Bravo, Ferdinand!”. ... „Vezi, Gloria?”, mă adresai iubitei. Îmi simțea gâtlejul strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat. Trec apoi în camera de baie, îmi pun halatul și strig prin ușa întredeschisă: „Vreau să știu de ce râzi de bunătatea celuilalt?” Gândurile mi se duc spre Gloria, însă, de care mă leagă o sârmă subțire și roșie, un fir electric supraîncărcat, din pricina căruia voi muri odată trăsnit. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o fiară. O fiară din junglă. — E titlul uneia din povestirile domnului James, spuse Theodora. Una dintre cele mai bune. A, pricep, spuse Minnie, deși În realitate nu pricepea. — Vin și eu de Îndată ce mă Îmbrac, zise Theodora, care era În halat de casă și Încă nu-și terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]