3,251 matches
-
duce spre o infecție. Domnișoara Camelia, pregătește te rog un pat la 6. O soră tânără, numai pistrui, vine în fugă. Domnule doctor, putem începe. Fără nici un cuvânt, medicul se îndepărtează grăbit, ajutat din mers de sanitară să-și dezbrace halatul murdar și să-l înlocuiască cu altul curat. Expeditiv și iute, răniții sunt duși spre locurile unde fuseseră repartizați. Felix abia dacă mai are timp să ridice mâna să-și ia la revedere. Între timp, gândurile lui Marius revin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
silueta măruntă care se strecoară silențios în umbra uriașilor castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite și carne sfâșiată. Celălalt căzuse pe burtă lângă fereastra tăiată în butucii de lemn. Scapă un geamăt de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe uniforma încă nouă se văd inițialele HJ123. Partizanul, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma spre capul rănitului. Privește către comandantul său. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale lui Nicky. Căpitanul face semne spre înainte. Are obrajii îmbujorați. Urcă rapid stâncile ce duc către vârf, spre platou, acolo unde se dau lupte cu elementele liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Asistenta îi făcu un semn aprobator și-i spuse să se grăbească. OK, spuse Crăița veselă, să aveți grijă de sora mea, gagica e cam sperioasă, da’ e un înger de cumințenie. Uite, mam, continuă ea, v-am adus pijamale, halate, papuci, jucării, ce-am mai crezut eu și Sabina că aveți nevoie. Uite, aici ai portofelul, ne-am uitat și ai bani, aveți jos un bufet și un aparat de cafea. Telefonul și încărcătorul tău. Am vorbit cu tanti Sabina
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu voi, fiindcă nu m-a căutat nimeni azi! glumi amfitrionul, invitându-i să-l urmeze. Sunteți uzi, stați aici să vă uscați, în camera asta am un șemineu și-am să aprind focul. După ce îl aprinse, le aduse două halate flaușate și mai multe prosoape. Schimbați-vă, am să vă usuc eu hainele, adică soția mea... Se executară urgent, și patronul dispăru cu hainele lor, promițând că va arunca și o privire la mașină, poate reușește el să ridice capota
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dar vei conduce și la întoarcere, așa că am să mă sacrific eu să beau un pahar din vinul ăsta... Îi întinse Armancăi paharul să-l miroasă. Licoarea gălbuie avea miros de floare. Arm luă un măr, îl șterse de mâneca halatului și mușcă din el cu poftă. Apoi, începu să zâmbească : Când, cu gura însetată, mușcați dintr-un măr, spuneți-i în cugetul vostru: Semințele tale vor trăi în trupul meu, și mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea. Și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
părul trebuie pieptănat altfel , după care îl apucă de mână și-l duse la cabina de machiaj, în ciuda protestelor sale. Aici ea îl sili să se așeze pe un scaun, în fața unei oglinzi, și un tip gras înfășurat într-un halat alb apăru de după un paravan și se apucă imediat să-l frizeze și să-l pomădeze cu multă vigoare, făcându-l să arate ca un manechin de la muzeul figurilor de ceară al Madamei Tussaud. Așa da, dragule, acum arăți ca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
e inclusă în trusă! Adu trusa! Am intrat iar în laborator, am cules trusa și am adus-o. Y a conectat padelele la sursa de curent, le-a încărcat și a depus-o pe Z pe mochetă. Din cauza tremurului poalele halatului i se ridicaseră și i se vedea sexul. Împungea aerul cu picioarele și rășchirase degetele, iar mâinile i se contractaseră. Y s-a poziționat în dreptul capului ei, i-a atins cu padelele scalpul și a strigat: - Liber! M-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am tras în dreptul lui X, lipindu-mă ca și ea de perete. Y a declanșat și o smucitură violentă a străbătut trupul chinuit al lui Z. Imediat, tremurul i-a încetat. S-a întors pe burtă și a gemut încetișor. Halatul îi dezvelea fesele și șoldurile. Mirosea a carne arsă. Y a spus: - Totul va fi bine. După ce a trecut criza am ajutat-o să se ridice și am depus-o pe canapea. Am pornit o conversație pe care am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spunându-mi că nu ieșiseră niciodată pe lumină din ascunzătoarea lor, dar o vor face pentru mine, care sunt un oaspete. Z a luat-o înainte pe scări. X și Y veneau în urma mea. Pe scări era curent și poalele halatului lui Z se ridicau iar. Am privit în jos și am întrebat: - Ce sunt acele indeterminații de care o protejați pe X? De ce nu vrea să vorbească? - E foarte influențabilă. E atât de influențabilă încât exprimarea coerentă a propriilor gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
M-am lăsat oleacă pe cuptor și, după ceam ațipit, parcă îmi trece prin gând să mă duc la grâul din bahnă, că parcă era vară. Mă duc eu și numai ce văd pe zonă unul cu șapcă și cu halat alb. Călca mărunțel pe cărare. I-am dat bonjur și odată el mă întreabă : „Ce mai faci tu, măi, Vică Gheorghiță ?” Eu am rămas cu gura ca crapul. „Te cunosc, zice el, n-ai luptat tu, soldat, la Cotu Donului
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de vorbire din copilărie. Dintr-o dată o văd că reapare, dându-și părul după ureche sau uitându-se la unghii. E, Într-un fel, ca și cum aș fi posedat. Callie Învie undeva În mine, și-mi poartă pielea ca pe un halat prea mare. Își trage pe mânuțe mânecile lăbărțate ale brațelor mele. Își bagă piciorușele de cimpanzeu În pantalonii picioarelor mele. Pe trotuar simt uneori că mersul ei de fată pune stăpânire pe mine și mișcările Îmi provoacă un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din urmă, toate focurile de pe deal se unesc Într-un singur zid de foc care se Întinde În tot orașul și - e deja inevitabil - Începe să coboare spre ei. (Și acum Îmi amintesc altceva: pe tatăl meu, Milton Stephanides, În halat și-n papuci, aplecându-se ca să aprindă focul În dimineața de Crăciun. Numai o dată pe an nevoia de a scăpa de un munte de hârtie de Împachetat și cutii de carton reușea să treacă peste obiecțiile Desdemonei de a folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
știu fragmente din Flower Drum Song, pe care le cânt În timp ce traversăm curtea interioară și urcăm treptele spre clădirea băii, cea cu piscina. Intrăm fără să observăm o umbră Întunecată În colț. Înăuntru, bazinul e de un turcoaz aprins, Învolburat. Halatele de mătase cad la pământ. Două păsări flamingo, una cu ten palid, cealaltă cu ten măsliniu deschis, Încearcă fiecare apa cu vârful piciorului, chicotind. ― E prea fierbinte. ― Așa trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru. Amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chip să mă ascund de realitate. După nici cinci minute, salteaua se lăsă sub greutatea cuiva. Trăând cu ochiul, am văzut că Jerome Îmi făcea o vizită. Stătea Întins pe spate și se simțea În largul lui, gata instalat. În loc de halat avea pe el o haină de vânătoare din doc. Dedesubt se vedea marginea boxerilor lui jerpeliți. Avea o cană de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Phil. În 1974 doctorul Nishan Philobosian avea optzeci și opt de ani. Încă mai purta papion, dar gâtul nu mai reușea să-i umple gulerul cămășii. Era redus prin toate părțile, de parcă ar fi fost criodesicat. Cu toate acestea, de sub halatul lui alb ieșeau niște pantaloni verzi de golf, iar pe creștetul fără păr stătea o pereche de ochelari de aviator, cu lentile Închise la culoare. ― Bună, Callie, ce mai faci? ― Bine, doctore Phil. ― Începe școala iar? În ce clasă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram mai Înaltă decât el, deșirată, cu părul sârmos, o fată gen Tiny Tim, și stăteam În halat, sutien și chiloți pe marginea unei mese de consultație de modă veche, cu sertare cauciucate, dispuse În formă de trepte. Îmi ascultă inima și plămânii, iar capul chel i se Înclină pe gâtul lung precum capul unui brontozaur gustând frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aceea nu știam de celebritatea sa În domeniu. N-aveam idee de frecvența cu care numele doctorului Luce apărea În jurnalele și revistele de specialitate. Dar am observat din prima că Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cercetare - specimene vii, În carne și oase - de care nu mai beneficiase până atunci nici un om de știință. Și acum Luce mă avea pe mine. În sala de consultații mi-a spus să mă dezbrac și să-mi pun un halat de hârtie. După ce mi-a luat niște sânge (o singură eprubetă, din fericire), m-a pus să mă Întind pe o masă, cu picioarele ridicate pe suporturile laterale. Avea o perdea de un verde deschis, de aceeași culoare cu halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
halat de hârtie. După ce mi-a luat niște sânge (o singură eprubetă, din fericire), m-a pus să mă Întind pe o masă, cu picioarele ridicate pe suporturile laterale. Avea o perdea de un verde deschis, de aceeași culoare cu halatul meu, care putea fi trasă În jurul mesei, despărțindu-mi partea superioară de cea inferioară. În prima zi Însă, Luce n-a tras-o. Doar mai târziu, când erau și spectatori. ― N-ar trebui să te doară, dar s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mi se acorde atenție. Uite, toți oamenii aceștia voiau să mă cunoască. La scurtă vreme, mâna lui Luce mă escortă pe hol În jos, spre sala de consultații. Știam ce trebuia să fac. Mă dezbrăcam În spatele paravanului În timp ce doctorii așteptau. Halatul de hârtie verde era Împăturit pe scaun. ― De unde se trage familia, Peter? ― Din Turcia. La origini. ― Nu cunosc decât studiul despre Papua-Noua Guinee, spuse Craig. ― La populațiile Sambia, așa-i? Întrebă Winters. ― Da, așa e, răspunse Luce. Și acolo incidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmi mai amintesc și asta: o cameră lungă și Îngustă, pe alt etaj al spitalului. O treaptă amplasată Într-un capăt, În fața unui reflector. Fotograful care Își pune filmul În aparat. ― Bun, eu sunt gata, spuse el. Mi-am scos halatul. Deja aproape obișnuită cu asta, m-am urcat pe treaptă, În fața antropometrului. ― Ține-ți mâinile puțin mai În față. ― Așa? ― Bun. Nu vreau să iasă cu umbră. Nu mi-a spus să zâmbesc. Editorii manualului aveau să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecu direct la obiect. ― Dați-mi voie să vă rezum aspectele legate de cazul fiicei dumneavoastră, spuse el. Tessie observă imediat schimbarea. Spusese „fiicei“. Sexologul arăta reconfortant de medical În acea dimineață. Peste helanca de cașmir avea chiar și un halat alb. În mână ținea un caiet de notițe. Pixul său era inscripționat cu numele unei companii farmaceutice. Jaluzelele erau trase, iar lumina era slabă. Cuplurile din miniaturile cu moguli se acoperiseră discret cu umbră. Stând În scaunul său de firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne asemănam deloc, Zora sublinia Întotdeauna solidaritatea noastră. Ne luptam cu aceleași prejudecăți și neînțelegeri. Mă bucura acest lucru, dar Zora nu mi-a fost niciodată ca o soră. Nu Întru totul. Eram tot timpul conștient de silueta ei de sub halat. Mă plimbam de colo colo, ferindu-mi privirea și Încercând să nu mă holbez. Pe stradă lumea mă lua drept băiat. Capetele se Întorceau după Zora. Bărbații o fluierau. Dar ei nu-i plăceau bărbații. Numai lesbienele. Avea și defecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]