2,407 matches
-
și al meu, să fiu Îmbrăcată. Ar fi timpul să Înveți ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos. Apoi m-a rugat să mă duc În pat. Șșșt, Anton. Fii și tu mai cooperant. N-are nici un haz dacă ești mereu așa de serios. Hai, Întinde-te. Netezi cuvertura. Hai să te Învăț ceva despre bărbați și femei și alte lucruri. Neîndemânatic, dar fără să mă Împotrivesc, m-am Întins - parțial pe pat, parțial În poalele Dorei. Mângâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe măsură îl poate readuce pe Vadim în barca puterii. Însă vremurile s-au schimbat, România e în NATO, mâine-poimâine în UE, așa că lui Vadim i s-a rezervat doar un post de figurant. Zău, monșer, nu mai ai nici un haz. IEPURAȘUL FUGĂREȘTE URSUL Până la turul doi al alegerilor prezidențiale, Năstase nu acceptă o confruntare directă cu Băsescu: acestuia din urmă nu-i rămâne decât să facă turul României, hărțuindu-l de departe. La rândul său, Năstase aleargă pe contrasens, având
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
să își ducă manevra la îndeplinire. Vadim l-a mirosit și l a mânjit de sus până jos: Gigi Țânțarul, un mucos venit cu oile în București, care se crede Mihai Viteazul. Becali s-a refugiat în registrul exorcist, spre hazul galeriei, numindu-l „diavol“, „necuratul“ sau „antihrist“. Dintr-o dată s-a luminat. „Dumnezeu mi-a zis: Gigi, du-te și bate te cu diavolul de Vadim, pentru că îți minte poporul.“ În replică, Vadim a cerut, în revista sa, „moartea banditului
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
țară și în străinătate. Motivul călătoriei îl predispune la un cvasinomadism. Face piața și alte cumpărături, rezolvă toate problemele casei (doamna Genaru se ocupă, aproape zilnic, cu lecția de engleză). Spune că este un bucătar iscusit, inventiv, amintindu-și, cu hazul de rigoare: "de mic, prăjeam muște". Trecând într-un registru mai grav însemnările despre poet, care nu ține de o generație sau de alta, și înainte de a-i pune întrebările pentru a afla acele "mișcări ale ființei interioare" (Henri Michaux
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
În prezent sunt - și mă declar - mult mai senin. Tocmai s-a terminat o nouă ediție a aceluiași Târg, la care, ca în fiecare an, nu mai pridideai de atâtea evenimente epocale. Însă am realizat că aceste fantasmagorii, butaforii au hazul și durata lor. Ele sunt uitate încă de a doua zi, și lumea nu e deloc tulburată de această radiere, altfel firească. Editorul stingher chiar a fost mulțumit cu iluzia că prestația sa a contat. Autorul publicat de el a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
fapt, femeile transcriau înregistrările. o muncă enormă, gigantică. Cele cinci sau șase „infirmiere” erau de fapt stenografe de un mare talent. Cea ce realizau ele era uluitor, ascultau benzile și transcriau esențialul din pălăvrăgelile scriitorilor : bancurile politice, aluziile, poveștile cu haz, bîrfele, confesiunile, ironiile, comentariile cu substrat critic, stupizeniile spuse la beție... totul era transcris, devenea text și era pus la dosar. Dar, cum în anii ’80 începuse o perioadă de mare penurie, serviciul se văzut privat de benzi de magnetofon
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sinuciderea Pumitei a fost un asasinat. Fapt e că toți acești Edgari Wallace de rezervă Îmi poartă pică. Sunt, fără doar și poate, un futurist, un viitorist; mai zilele trecute, am crezut că era prudent să efectuez „iscodirea plină de haz“ a unor scrisori de amor; am vrut să-mi igienizez spiritul, să mă ușurez de orice balast sentimental. E superfluu să aduc drept probă numele damei: nici pe domnia voastră, Isidro Parodi, nici pe mine nu ne privește detaliul patronimic. Grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi spre tipărire peripeția pe care o Înregistrează Culegerea de vorbe de duh și clovnerii (Madrid, 1934) a lui don Julio Mir y Baralt. Nici o fărâmă nu se mai poate adăuga textului plin de haz pe care l-am exhumat; faptul strălucește În totala-i integritate: „Pe când Morarul era În trecere prin Jaca, niște mici derbedei l-au zărit stând la șuetă În stradă cu un tip purtări foarte distinse și, vrând să-și râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să o soluționăm cu claritate. Poate că sămânța devierilor noastre rezidă În hotărârea de a semna cu un pseudonim.“ Peste trei sau patru ani, considerând că experiența fusese amuzantă, Borges și Bioy Își reiau colaborarea. Ei recunosc că, de atâta haz, purtați de valul râsetelor și glumelor, au ratat multe subiecte sau le-au lăsat pur și simplu nescrise. „Am vrut - povestește Bioy pe internet - să scriem lucruri serioase, dar am eșuat. Bustos Domecq devenise un glumeț insuportabil.“ Borges a iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
descurce singur. - Și eu la fel, domnule Parodi, a spus molcom Fang She. Mulți oameni Își dau acum viața În lumea asta Întru apărarea acestui crez.“ Dar să fim atenți: nu ne putem juca mereu cu gluma. Așa demonstrează, dincolo de hazul nebun și chiar de hohotele de râs pe care le poate trezi marginalul narator fără nume din poate enigmaticul, pentru un român, monolog Sărbătoarea Monstrului. Despre ce sărbătoare poate fi vorba și despre ce Monstru cu majusculă? Monstrul argentinian e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
argoul marginalilor din Buenos Aires) de operetă, un limbaj cu elemente argotice clare, detectabile În orice dicționar de gen, dar mai ales argotizant, adeseori efuziv și tumultuos, În cea mai mare parte inventat chiar de ei, vehicul care străbate, plin de haz, umor și fantezie, cuibul cu vipere al lumii interlope, fiind adevărata cutie de rezonanță a binecunoscutelor jocuri literare borgesiene. Ne-am Întrebat, deci, ce a vrut Borges să spună când a recunoscut În fața lui Sorrentino că, „În general, noi scriitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Citat din titlul capitolului VI, partea Întâi, din Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes, intitulat Del donoso y grande escrutinio que el Cura y el Barbero hicieron en la librería de nuestro ingenioso hidalgo (Despre marea și plina de haz cotrobăială a Preotului și Bărbierului prin biblioteca ingeniosului nostru hidalgo). Termeni specifici dialectului aragonez. * Uneori Mario este În ofensivă. (notă cedată de Doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada.) Oraș din Baleare. Oraș din Chile. Vigonie. În original, Once, „Unsprezece“, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
duceau la intrare. Cînd ieșea în inspecție își punea ținuta de campanie regulamentară. Cu toate că nu exista nimeni care să-i inspecteze, adjutantul Popianu ducea o viață de om încazarmat, dîndu-și singur ordinele necesare, respectînd programul și, fără nici un fel de haz, aplicîndu-și singur pedepsele mărunte, care mai întotdeauna n-au nici un motiv, dar fac din militar un om ce nu se pierde cu totul în disciplină, ca un strop de ploaie în mare. "Pedepsele ne aduc aminte că marea este alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici pe ascuns. Erau poveștile Decameronului, mai mult ilustrate decît tălmăcite, oricum, avea haz. Mărșăluiau transpirînd, cămășile erau închise la gît și dintr-un material gros, altceva nu se găsise la Schneier, el aducea postavuri și pînzeturi de la Buhuși și Sibiu, răcnind un cîntec nu prea bine învățat, ceva cu "tinerețe, tinerețe", n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atent, zîmbind binevoitor-îngrijorat, nu voia să risipească nici un strop și nici nu-i prea venea la îndemînă. Majordomul se afla în spatele ușii, așteptînd un semn, ar fi făcut totul cu eleganță, cu pricepere, discreție, dar n-ar fi avut nici un haz. Mihai Mihail trebuia să simtă din toate că este bine primit privit cu bunăvoință și chiar un dram de afecțiune. Au ciocnit paharele în tăcere, Mihail a gustat cu vîrful buzelor, l-a privit cu un aer de cunoscător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dușman al său, nu mă impresiona câtuși de puțin. Să citești însă scrisorile unei cățele, ăsta da nebun, mai ales că un surâs sarcastic apărea dincolo de pagini... Dar aici totul era posomorât și cenușiu, iar domnul Goliadkin n-avea nici un haz. Întâi că nu cunoscusem niciodată un nebun adevărat, ci doar un fel de Don Quijote care se scrântise din dragoste, cutreiera, pe un fel de Rosinantă din Siliștea, câmpurile și pădurile, alergând după fantoma iubirii lui. Îl chema Chiran... Tema dedublării
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în orice condiții l-ar pune viața... Lașitatea nu e o scuză... Cât m-am luptat cu colega mea mai tânără, să aibă în rolul din Călătorie revelația lașității. Ea îi spunea amantului (și aici imită deodată vocea lipsită de haz a acelei tinere actrițe care nu știa ce spune): lașule, ești un laș! Parcă ar fi spus un text fără încărcătură, cum spun copiii, prostule, ești un prost. (Și aici ea deodată schimbă tonul.) Lașule! cuvânt care i-a venit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
convins despre teoria plusvalorii, dar în Salar, preț, profit mi s-a părut de la sine înțeles că există o lege care stă la baza producției capitaliste. Cum să produci dacă nu-ți iese un ce profit? N-ar avea nici un haz. Făcusem și eu o experiență oarecare prin '47. Un prieten îmi adusese acasă cinci saci cu meșe de farmacie și mă rugase să-i țin la mine câteva zile până îi vinde. Zilele trecuseră însă și el nu mai-venise după
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
iar Ralph ghicise acest lucru. — Pe curând, încercă Ralph să glumească, și nu-i spune despre gin și revistele deocheate. Fran își dădu silința să râdă, dar simți un nod în gât. Știa că încerca să fie curajos, să facă haz de necaz, și își dădu seama cât de înfiorătoare trebuia să fie toată povestea pentru el, care avusese întotdeauna o minte atât de ascuțită și pentru care viața de zi cu zi depinsese de acuitatea percepțiilor. — Bine, domnule doctor, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de viața la țară. Stevie scoase un pachet de bomboane mentolate Extra Strong din buzunarele ei încăpătoare. — Vrei una? Fran clătină din cap. — Deci, cui ar trebui să-i spunem tati? Lui Tweedledum sau lui Tweedledee? încercă Stevie să facă haz de necaz. N-am deschis încă plicul. — Înțeleg. Stevie își croi drum prin mulțimea de turiști osteniți și copii care orăcăiau spre locul unde-și lăsase mașina. — Ai bătut drumul până la Londra să iei rezultatele ca apoi să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
articol în care compara povestirea lui Sadoveanu cu nuvela omonimă scrisă de Emil Gârleanu. Aceasta fusese publicată chiar în Convorbiri, exact cu o săptămână înainte de apariția povestirii sadoveniene. Peisajul ar fi fost inspirat din satul Barboși - Covurlui. Fântâna Hazuluitc "Fântâna Hazului" În fierberea iarmarocului celui mai mare din târgul Romanului, a doua zi de Probajeni, Dumitrache Hazu și-a vândut în scurt juncanii. A bătut palma cu un român pletos de pe la Dămienești, au cinstit o garafă de vin, ș-acu, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capetele în piept, între fierurile împreunate, își rostogoleau ochii, cu albul ca de lapte, privind pe lângă umere în jur, ca niște fiare. Mortul se odihnea în liniștea lui, care parcă se cernea din cerul singuratic. Vremuri de bejenie, 1907 Fântâna Hazului a apărut mai întâi în Luceafărul, nr. 6 din 15 martie 1907. Se spune că omorul ar fi fost un fapt real, iar descrierea locului seamănă, conform mărturiilor Profirei Sadoveanu, drumului din Ciohoreni, satul în care prozatorul a copilărit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe note asupra ediției (Marius Chivu) 11 Într-un sat, odată 17 Hanul Boului 29 Cânele 37 Păcat boieresc 45 În pădurea Petrișorului 83 Înecatul 93 Fântâna Hazului 101 O istorie de demult 111 Mergând spre Hârlău 119 Fiorul 131 Codrul 143 Povestea cu Petrișor 155 Hoțul 163 Haia Sanis 171 Bordeienii 231 Ochii ei arzători de mult s-au stâns... 301 Pe Deleleu 313 Ochi de urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
despre cum va arăta Europa de mâine. Cel mai interesant, cred, a fost în mașină, la ducere. Alături de președinte era vicepreședinta - îmi suceam gâtul și întindeam urechea. Mai spuneam și eu câte o vorbă. Sau doar râdeam de vorbele cu haz ale președintelui. A fost plăcut... Vreau să spun că nici n-am băgat de seamă când a trecut timpul. La colocviu însă n-a mai fost de glumă. Domni importanți, veniți de pe tot continentul, își dădeau cu părerea despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
la gimnaziul mixt din Târgu Frumos, unde am intrat pe o gaură din gard pe unde intrau câinii ca să nu mai ocolesc până la intrarea principală și văzându-mă niște colegi mai mari din șșcoală că sunt de la țară, au făcut haz mare și mi-au răsucit pălăria pe cap, ca la roata norocului. Tot de la această școală îmi amintesc că am stat îngazdă la un fierar pe nume Polac și în timpul liber pe care mi-l făceam eu mai trăgeam la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]