2,384 matches
-
roman, așa că atunci când a venit momentul să-l scriem (în doar 17 zile!), am scos la bătaie tot arsenalul teoretic, dar numai ca să-l facem praf, cu umor. Am parodiat zeci de tehnici, pentru că altfel n-ar fi avut nici un haz să scriem pe bune o carte cu gangsteri. Și nici nu cred că am fi putut. Deci asta a fost: un joc plăcut și instructiv. Plăcut, e lesne de înțeles de ce, iar instructiv, pentru că numai așa am învățat cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
replici vor să realizeze mai multe lucruri în același timp. Dar faptul că astfel de personalități de calibru, fiecare în domeniul lui, nu izbutesc să facă ceva mai bun atunci când se strâng laolaltă să-și etaleze public forța analitică sau hazul este un simptom grav. Astfel de obiecții ar părea de detaliu când vorbim de principalele eșecuri ale celor două decenii: câte o șuetă lăbărțată și anostă la televizor, fie ea și între celebrități intelectuale, nu conteză în evoluția generală a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
bonusuri pentru care muncești peste program de-ți sar ochii din cap; » condiții de lucru deosebite într-un colectiv tânăr și dinamic = oricum n-o să-ți placă ceea ce va trebui să faci, dar măcar vei avea cu cine să faci haz de necaz, pe hol, la o țigară. Interviu cu Eugen Istodor „Zece comunisme urâte aș trăi cu mama și vecinele ei“ Interviu realizat de Diana Soare Fotografii de Cosmin Bumbuț Ai scris „Cartea vieții tale“. Și nu este o metaforă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pe măsură îl poate readuce pe Vadim în barca puterii. Însă vremurile s-au schimbat, România e în NATO, mâine-poimâine în UE, așa că lui Vadim i s-a rezervat doar un post de figurant. Zău, monșer, nu mai ai nici un haz. IEPURAȘUL FUGĂREȘTE URSUL Până la turul doi al alegerilor prezidențiale, Năstase nu acceptă o confruntare directă cu Băsescu: acestuia din urmă nu-i rămâne decât să facă turul României, hărțuindu-l de departe. La rândul său, Năstase aleargă pe contrasens, având
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
să își ducă manevra la îndeplinire. Vadim l-a mirosit și l a mânjit de sus până jos: Gigi Țânțarul, un mucos venit cu oile în București, care se crede Mihai Viteazul. Becali s-a refugiat în registrul exorcist, spre hazul galeriei, numindu-l „diavol“, „necuratul“ sau „antihrist“. Dintr-o dată s-a luminat. „Dumnezeu mi-a zis: Gigi, du-te și bate te cu diavolul de Vadim, pentru că îți minte poporul.“ În replică, Vadim a cerut, în revista sa, „moartea banditului
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
exprimă carp sau Cruceanu. Al. Gh. Doinaru, născut în 1882, la Tescani, are deja un frumos bagaj literar. Iuliu Dragomirescu cântă înflăcărat patria. Pe un cu totul alt ton, rar aici, P. Dulfu, poet satiric, amestecă în lecții de estetică hazul anecdotelor sale și al aventurilor eroului popular Păcală. Duțescu-Duțu preamărește frumusețea și iubirea pentru țara sa în Crâng și luncă. Să mai semnalăm poeziile Elenei Farago, Hildebrand Frollo, Gane (Păcate mărturisite, Spice) și Al. Gherghel. Și iată-l pe Goga
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
întrebare pentru a dezvolta o teorie interesantă. Pot primi cea mai interesantă întrebare și să dau eu, la rândul meu, un răspuns tembel. Se întâmplă și lucruri de genul ăsta. E un joc de ping-pong sau de tenis, care are hazul lui. Unii cineaști îl detestă, alții îl adoră. Eu cred că fac parte din a doua categorie, îmi place să îmi studiez publicul și în timpul proiecțiilor, și după proiecții și să schimb mingi cu el la fileu. Vă așteptați să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
satirică intitulată „La Caricature“. Aici, el a reprezentat capul regelui Lous-Philippe în formă de pară, gest care avea nu doar să atragă cenzura revistei, ci și întemnițarea lui ulterioară. Para desenată de Philipon reprezenta o dublă ironie la adresa regelui - făcând haz de obrajii umflați și fruntea bombată și punându-i indirect eticheta de „cap sec“, „ageamiu“ - la care face trimitere cuvântul „poire“. Alain de Botton menționează acest episod în cartea sa Despre farmecul lucrurilor plictisitoare, unde dedică un capitol comediei și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
În prezent sunt - și mă declar - mult mai senin. Tocmai s-a terminat o nouă ediție a aceluiași Târg, la care, ca în fiecare an, nu mai pridideai de atâtea evenimente epocale. Însă am realizat că aceste fantasmagorii, butaforii au hazul și durata lor. Ele sunt uitate încă de a doua zi, și lumea nu e deloc tulburată de această radiere, altfel firească. Editorul stingher chiar a fost mulțumit cu iluzia că prestația sa a contat. Autorul publicat de el a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
-și ia bilet până nu știu unde și la gară nu-i acceptă cartea de credit. I-am dat 4, cu un zâmbet pe față cât Marea Caspică, fără să-i spunem că suntem români, că n-ar mai fi avut nici un haz întâmplarea. » Nu plouă. Adică nu tot timpul. Am prins 3 zile senine una după alta. În rest înnorat, dar nu plouă. Oricum au standuri cu umbrele gratis dacă-ți cumperi un ziar. » Despre lucrurile mari nu menționez decât că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
soțul încornorat“), în versiunea lui Golgoțiu. I-ați cucerit pe bretoni? A fost o minune de spectacol, era așa o drăcie... Țin minte că Șerban Ionescu nu știa franceză. El a învățat rolul mai mult pe vocale: a avut un haz enorm. Cum vă gândiți la vocația de actriță, era ceva predestinat? Nu știu. Am ales teatrul pentru că mama mea a fugit de acasă și s-a făcut artistă. Eu aveam cinci ani. Jur că așa a fost! Apoi, când am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
care o admirasem prin lentila DSLR-ului cu care încerc să prind ne(sur)prinsul (puteți vedea la www.flickr.com/photos/60986684@N00/1538009681/). Să beau, nu-mi venea la îndemână. De unul singur băutura e viciu, n-are haz, e un adjuvant inutil pentru angoase. Să plec de nebun în lume, încotro vedeam cu ochii, mi-era lene. Tendințe suicidare nu mă încearcă, realitatea din mintea mea nu-i alterată, iar cea din jur încă are culori frumoase, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
nici nu știu prea multe despre literatură. Mă interesează, în primul rând, dacă reușesc să transmit o atmosferă, emoțiile. Îmi place să fiu de față când cineva îmi citește manuscrisul, să văd dacă zâmbește acolo unde este o scenă cu haz sau dacă se emoționează acolo unde este o scenă sensibilă. Aceasta mi se pare esențial la un scriitor: să te poată face să râzi și să plângi, restul se învață. Pe lângă aceasta, au fost câțiva ani în care am stat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
var) și s-a dat pe tot corpul. S-au oprit la o fântână și moș Vasile s-a spălat și apoi au intrat în orașul Dorohoi. întâmplarea pe care am povestit-o mai sus, s-ar putea să trezească hazul unora, dar dincolo de acesta se poate vedea viața grea a țărănimii după cel de-al doilea război mondial. Odată cu căderea nopții, vechile sate hudeștene erau cuprinse de întunericul cel fără de margini și doar ici-colo se zărea în depărtare câte o
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în acest sat o familie cu oameni așezați. Un băiat ascultător și disciplinat, ieșind din casă într-o dimineață, a văzut în curte un obiect alb. Intuind pericolul mamă-sa i-a strigat să nu se atingă de el. Făcând haz, tânărul l-a luat și l-a desfăcut. Era o cărămidă nouă, învelită întro pânză curată și niște pungi mici cu un praf negru. După un timp băiatul s-a îmbolnăvit. Avea dureri de cap și o nervozitate inexplicabilă. Relațiile
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
costumați în babă, moșneag, urs, și alți căldărari cu măști spre amuzamentul copiilor care se țineau droaie după ei. Ursul era însoțit de un ursar care bătea într-o tobă și cânta anumite cuplete care satirizau diferite trăsături negative, făcând haz pe seama celor zgârciți și delăsători sau pe seama fetelor leneșe, uituce etc. De asemenea, făceau aluzie la fetele de măritat care se înroșeau până la urechi când auzeau epitetele ce li se adresau și care nu erau întotdeauna din cele mai măgulitoare
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
caș caz /sac sat sap /vad vas vag val van /jad /țap /pas pat pal pac paf pag pap /zac zaț /rac rad rag ram ras /dac dat /bac bag bal ban bas bat /fac fag fad fan /hac hat haz hal ham han etc.; * jocuri vocalice/consonantice: ba be bi bo bu bă bî (vocale); pa ba ca ga sa za șa ja ta da fa va (consoane surde/consoane sonore) etc.; * onomatopee: sunetele produse de anumite viețuitoare, zgomote din
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pleoapa Glajă = sticlă de vin. Similar: fiolă, capsulă, torpilă Glojd = mîncare. Similar: haleală, potol Gogoșari = chiloți. Similar: inexprimabili Gușter = gardian, polițist. Similar: caraliu, priponar, gabor, sticlete, curcan, caraulă, urît Impresii, impresar = deținut care nu se teme de cei periculoși Jurubiță = haz. Similar: caterincă, hai, mișto Loazbă = palmă. Similar: lopată, carabă, macaoază, scatoalcă Mameluc = bleg. Similar: molîu, baligă, mănăstire, muhaia, nătîntoc, popleacă, pulifrici, zdreanță Mansardă = gură. Similar: aftă, bușon, ciocomengă, fermoar, mijă, ocarină, zotcă, malaxor, muștiuc Marafeți = bani. Similar: lovele, biștari, mălai
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să apară din nou și zidul curajului (care s-a numit mai târziu "zidul morții"). Unii spuneau că motociclistul acrobat n-a murit: s-a renunțat la acel spectacol pentru că era prea simplu, îl putea face oricine și nu avea haz decât pentru copii. Până când au apărut instalațiile electronice, bâlciul era un bâlci adevărat. Prezentatorii de spectacole își făceau reclamă strigând în pâlnii metalice rezonante până răgușeau. Vocea lor stridentă trebuia să acopere strigătele celorlalți animatori, care se aflau doar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fără câteva cuvinte despre nimeni alta decât Birgit Nilsson. — Birgit era imensă cântăreață! Chiar dacă avea un fizic puțin ingrat, după ce se îmbrăca și se machia, reușeai să o vezi frumoasă sau, cel puțin, fascinantă. Unde mai pui că avea un haz nebun! Era măritată cu un doctor laringolog, îți închipui ce plăcere să ai acasă pe cineva care are grijă de tine non-stop. În pauze se ținea numai de glume. — Elektra la RAI Roma ați cântat cu ea, Ingrid Bjoner și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
elementul său specific în forme ba alungite, ba modificate ca structură în chipurile din lemn duse până la esențializare. Iftinchi modifică însăși linia formată pe volum, lăsând deoparte elementul sculptural pentru narațiune care la artist capătă un farmec static cu acel haz original al unui artist făcut să se întrebe mereu dacă lucrările sale care au un merit deosebit - întregesc - și eu spun, cu cinste, Galeria Artiștilor Naivi. Undeva prin desaga cu bunătăți strivite parcă de lunga drumeție în lume cu suișuri
Prefaţă. In: Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
chiar și comandantul Escadrilei 62, locotenentul aviator George Posteucă, a cerut să se facă liniște, deoarece și asupra lui își pogorâse harul muza epigramelor și voia să aducă la cunoștința tuturor ceea ce comisese. I s-a respectat voia și, în hazul tuturor, a citit: Când voi muri, măi fraților, Să mă-ngropați cu fața-n jos, Să mă sărute fiecare, C-am fost un mare păcătos!" Dar, când încă nu se stinsese rumoarea produsă de ivirea pe lume a unui nou
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să recurgă la cele ce mi-a povestit despre mine, atunci, maică-mea. În propria-mi ureche, se mai păstrează doar sunetul goarnei care anunța, seara, stingerea, și aceasta este desigur cea mai veche melancolie a mea. Mama povestea cu haz mai ales două fapte mie mai târziu semnificative: încă mă târam în patru labe când trebuia să fiu îndeosebi supravegheat, căci plăcerea mea era nu numai să rod var de pe pereți, dar și să mănânc noroi uscat și balegă de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
rămas văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i caut un nou soț, punând - cu aceeași „indiscreție“ - celor ce-mi ieșeau în cale și aflam că nu sunt căsătoriți întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu tanti Elenuța?“ - spre hazul, penibil adeseori, al celor astfel atacați și spre necazul părinților mei, care nu izbuteau să-și disciplineze impertinenta odraslă nici cu vorba bună, nici prin metoda contondentă. Mai mărișor ceva, am învățat și să-mi programez „naivitățile“. Eram elev de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noastră se încărca adesea de vânat: iepuri, căprioară, mistreț, chiar urs, ca să nu mai vorbesc de prepelițe, becațe, fazani) contribuind la incitarea permanentă a impenitentului Don Juan. Eu l-am ținut mereu pe unchiul Toader de prost (nu făcea nici un haz de mine), dar în vremea războiului colonelul și-a arătat din plin capacitatea, mai ales în retragerea din Rusia, când și-a salvat cu mare destoinicie și curaj oamenii din încercuiri, fapt pentru care a fost decorat cu Ordinul „Mihai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]