13,415 matches
-
idei. Sunt intelectuali care în felul acesta demolează pentru a pune altceva în loc, alții care, dimpotrivă, susțin cursul istoriei, oricare ar fi el și oricât de contradictoriu. Pentru ei, istoria nu poate decât să aibă dreptate” (p. 74). Odată cu virajul ideologic, încercând să-și adapteze discursul, același Camil Petrescu dă o capodoperă de inadecvare. E vorba despre articolul De ce popoarele mici nu pot să aibă scriitori mari, apărut în Contemporanul, în 27 iunie 1947. De ce? Data viitoare.
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
Isac nu se poate plînge de monotonie viageră: născut în 1957 în comuna basarabeană Olișcani, într-o familie de țărani români, autorul a simțit de timpuriu atracția culorilor, pasiunea cromatică făcîndu-l să treacă peste voința paternă și peste acele ingrediente ideologice care, în anii comunismului, acopereau de deriziune ideea de educație în numele artei pure. În consecință a ajuns să absolve Universitatea de Arte din Tallinn (Estonia) și, alături de predilecția pentru universul desenului, a arătat interes pentru lumea filmului. Fascinat de Van
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
socială esențială a Revoluției. Beneficiarii sunt alții, inclusiv liberalii (...)", a spus Iliescu, citat de Mediafax. El a arătat că PSD trebuie să înțeleagă momentul politic actual și că în politică se fac și asemena pași, precum o alianță cu adversari ideologici. Atunci am avut trei mari orientări: țărăniștii, liberalii și noi, care încercam să impunem un concept nou al economiei de piață. Dar iată, ei au venit în 2005 împreună la putere - Alianța DA - și au promovat pachetul de legi privind
Ion Iliescu propune o alianţă PSD - PNL () [Corola-journal/Journalistic/49724_a_51049]
-
statul de drept și mersul înainte al societății și criza în care ne aflăm nu poate fi depășită fără înfrângerea acestei conduceri. Asta ne impune să mergem într-o alianță cu PNL care a fost și va rămâne adversarul nostru ideologic. Dar trebuie să înțelegem momentul politic. Nu trebuie să facem concesii. Trebuie să ne definim propria orientare, dar, când e vorba despre bătălii politice, facem și asemenea pași. E mai important pentru țară, pentru mersul ei, să realizăm acest lucru
Ion Iliescu propune o alianţă PSD - PNL () [Corola-journal/Journalistic/49724_a_51049]
-
inteligent oferă consistență profilului teoretic al cărții. Criteriul estetic nu este abandonat, dar nu mai este absolutizat, filmul este corect plasat într-un context politic, iar criticul focalizează tensiunea dintre estetic și propagandă, dintre libertatea negociată a cineastului și constrângerile ideologice ale unui aparat de propagandă care dictează în special în anii ’50 prin intermediul scenariului ca libret politic. Din acest punct de vedere scrie Cristian Tudor Popescu o „istorie”, urmărind cronologic meandrele „liniei” politicoideologice ale regimului comunist care contribuie determinant la
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
lui Valerian Sava, care însă se oprește cu investigația în anii ’60. Cristian Tudor Popescu nu doar că merge mai departe, dar focalizează tocmai ceea ce definește filmul românesc în perioada comunistă, aliajul de propagandă, antipropagandă, estetism, visătorie, realism critic, clișeu ideologic etc. Ambii critici de film pleacă de la premisa corectă că nu poți escamota pentru filmul românesc tocmai ingerința politicului, de la scenariul patentat ideologic la diferitele forme de cenzură, în ceea ce constituie genomul estetic al filmului românesc, că rezultatul „estetic” este
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
premisa corectă că nu poți escamota pentru filmul românesc tocmai ingerința politicului, de la scenariul patentat ideologic la diferitele forme de cenzură, în ceea ce constituie genomul estetic al filmului românesc, că rezultatul „estetic” este de la început impur și amprentat de condiționări ideologice, fie în sensul exibării lor programatice, fie în acela al subminării sau amortizării lor. „Putem spune că filmul românesc de ficțiune s-a născut cu propaganda politică în el, ca un copil infectat cu HIV încă din pântecele mamei. Istoria
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
prin „raritatea prim-planului sau gros-planului, fiind folosit cu precădere planul mediu, prin absența liniștii și mișcarea continuă a personajelor, prin încărcarea cu „mesaj” a aproape fiecărei secvențe” și aș adăuga, ceea ce oricum observă și criticul, utilizarea scenariului ca libret ideologic care să dirijeze prin constrângere imaginea și imaginarul. Ulterioarele scăpări intenționate devin manieră de prelucrare subiectivizată, „artisticizată” până la sensuri difuze, poetico-metaforice, prin modificarea modalităților de filmare, de la alegerea unghiului camerei la diverse filtre, și conduc în parte la ceea ce criticul
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
cu condamnarea intrării trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia. Adevărata schimbare la față a lui Ceaușescu era marcată nu de improvizata prestație democratică cu ieșire la scenă, ci de interzicerea filmului Reconstituirea al lui Lucian Pintilie și de ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR pe data de 23 mai 1968. Cristian Tudor Popescu mai identifică doar o singură fereastră de relativă relaxare ideologică, între 1981 și 1983, încheiată prin interzicerea filmului Faleze de nisip al lui Dan Pița. Analiza acestei
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
cu ieșire la scenă, ci de interzicerea filmului Reconstituirea al lui Lucian Pintilie și de ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR pe data de 23 mai 1968. Cristian Tudor Popescu mai identifică doar o singură fereastră de relativă relaxare ideologică, între 1981 și 1983, încheiată prin interzicerea filmului Faleze de nisip al lui Dan Pița. Analiza acestei sincronizări între fluctuațiile politicii partidului și reformularea propagandei în film mi se pare una dintre mizele fundamentale ale cărții, fapt care situează demersul
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
și cineaștii sau spectatorii învață să-l joace și pe care Cristian Tudor Popescu îl deconstruiește abil. În spațiul propagandei, criticul descifrează și o artă sau artisticizare a ei, ceea ce reușesc uneori regizorii români este să facă penetrant un mesaj ideologic tocmai prin abandonarea instrumentalizărilor grosiere, prin abordarea unui limbaj emoțional care lasă să treacă conținuturile ideologice. Estetismul nu reprezintă numai un escapism din fața propagandei, ci poate fi întors în favoarea ei cum o demonstrează o serie de filme. Concluzia acestui demers
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
abil. În spațiul propagandei, criticul descifrează și o artă sau artisticizare a ei, ceea ce reușesc uneori regizorii români este să facă penetrant un mesaj ideologic tocmai prin abandonarea instrumentalizărilor grosiere, prin abordarea unui limbaj emoțional care lasă să treacă conținuturile ideologice. Estetismul nu reprezintă numai un escapism din fața propagandei, ci poate fi întors în favoarea ei cum o demonstrează o serie de filme. Concluzia acestui demers asupra mijloacelor pe care le posedă cinematograful de a servi iluzii și a construi castele de
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
1985), spre a oferi un model de cum poate un intelectual să privească cu demnitate înfrîngerea propriului popor, fără subterfugii retorice și fără căderi la compromis. Din acest motiv, Schmitt a rămas toată viața pe poziția unei gîndiri nealterate de presiuni ideologice și, în timp ce public figura lui era inavuabilă pînă la boicot cultural, legitimitatea sa în ochii germanilor venea din îndurarea aceluiași destin. Schmitt e un personaj tragic a cărui măreție vine din gestul drept cu care și-a primit căderea. La
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
acesta. În a doua parte - și mult mai pe scurt decât în prima parte - aș vrea să explic titlul puțin șocant pe care l-am dat acestei conferințe. În timp ce în prima parte a titlului este vorba, evident, de cenzura ideatică, ideologică uneori, în cea de-a doua este vorba mai ales de cenzura economică, dar care devine, în anumite cazuri, cenzură pur și simplu. Înainte de asta, aș vrea să spun, însă, că cenzura de dinainte avea și consecințe, greu de înțeles
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
intelectual sceptic, hedonist, trăind departe de ritualul Bisericii, și totuși cu gîndul aproape de destinul ei istoric, o persoană care nu se închină la icoane, nu participă la slujbe și nu se împărtășește decît în situații rarisime. În termeni de uz ideologic, avem de-a face cu un cetățean liber care s-a pătruns de vocația luminată a agnosticismului contemporan, iar în termeni bisericoși, cu o oaie rătăcită, fără proptea transcendentă, ce și-a întors fața de la altar spre a o apleca
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
de generozitate emoțională asociată Crăciunului”. Termenul spirit are în română etimologie multiplă - lat. spirituș, dar și it. spirito, germ. Spirituș, fr. esprit - si sensuri numeroase, suficient de abstracte ca să acopere o nouă lărgire. În DEX, unde persistă ecouri ale definițiilor ideologice - „factor ideal al existenței (opus materiei)” -, spirit are sensuri largi și compatibile cu ideea de atmosfera și de dispoziție generală („mod, fel de a gândi, de a se manifestă; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate
Spiritul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5003_a_6328]
-
printr-o erudiție, nu fără parada de rigoare, complet inadecvată, fiind vorba de o operă de ficțiune. Mă întreb, astăzi, ca și ieri, la ce bun să citim un roman exclusiv ca unul cu cheie și, încă, dintr-o perspectivă ideologică strictă. Lui Sorin Antohi nu pare a-i fi cunoscut faptul că Bietul Ioanide, romanul lui G.Călinescu, a fost interzis, nu mult după apariția lui în 1953, pentru că nu prezenta în tușe destul de apăsate critic Mișcarea (legionară, firește). S-
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
tușe destul de apăsate critic Mișcarea (legionară, firește). S-ar fi gândit de două ori înainte de a-i reproșa lui Bellow că apasă prea tare asupra trecutului gardist al lui Mircea Eliade. Totul nu este însă doar o problemă de atitudine ideologică. E vorba de o confuzie între realitatea presupusă a sta la baza romanului și caracterul esențialmente fictiv al acestuia ca operă de literatură. Ravelstein nu este, în intenția lui Bellow, nici măcar operă de memorialistică, ci roman curat. Scrie autorul prefeței
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
cît am fost membră de partid, că Partidul Comunist este singurul care merită ca cineva să trăiască și să moară pentru el“. (p. 105) Nu e greu de ghicit ce era în sufletul lui Celibidache citind asemenea mostre de devoțiune ideologică. Oricum, în ciuda decepției, ambiția de a înființa o școală de muzică la București îi va inspira hotărîrea de accepta invitația regimului, lucru ce reiese din nota informativă a ambasadorului român la Praga, Gheorghe Nițescu, din care se desprinde un lapidar
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
i s-a mai tipărit nimic, i s-a propus, ca tuturor scriitorilor, să cânte osanale lui Stalin sau să piară și poetul nu ezitase să se retragă în anonimatul demnității sale”. Decis să nu facă nici un compromis artistic sau ideologic, Stelaru alege să se angajeze hamal în portul Constanța. Chiar și autorul rememorărilor de astăzi a vrut să i se alăture: „Însuși mirajul portului încercuit cu sârmă ghimpată ne atrăgea și mai ales unele perspective de fugă; era obsesia noastră
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4414_a_5739]
-
o perspectivă integratoare, menită să pună cap la cap, cu luciditate, toate aspectele operei lui Manea, pe verticală și pe orizontală. Cele două secțiuni ale cărții („Estetica” și „Etica”) discută atât beletristica propriu-zisă, cât și articolele de critică literară, eseurile ideologice sau portretele memorialistice. Iar când e vorba de opera unui scriitor atât de tributar, chiar în scrierile literare, discursului eseistic memorialistic, o asemenea reasamblare trebuie privită - mai mult decât probă de pedanterie ardelenească - drept modalitate de adecvare la obiect. Aceleași
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
suferă, în viziunea echilibratului monograf, de o supracodificare stilistică. Criticul devine subtil părtinitor - fără a depăși însă cota de admirație a monografului lucid față de subiectul său - abia în pasajele despre etica scriitorului. E relevantă și simptomatică pentru nivelul de cultură ideologică din România anilor ’90 dezbaterea iscată de Manea cu privire la opțiunile ideologice ale lui Eliade-Sebastian. N-au însă potențial de generalizare - și ar fi putut lipsi - pasajele despre încăierările pasagere ale scriitorului cu Silviu Brucan sau Bujor Nedelcovici. Nu orice nedreptate
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
subtil părtinitor - fără a depăși însă cota de admirație a monografului lucid față de subiectul său - abia în pasajele despre etica scriitorului. E relevantă și simptomatică pentru nivelul de cultură ideologică din România anilor ’90 dezbaterea iscată de Manea cu privire la opțiunile ideologice ale lui Eliade-Sebastian. N-au însă potențial de generalizare - și ar fi putut lipsi - pasajele despre încăierările pasagere ale scriitorului cu Silviu Brucan sau Bujor Nedelcovici. Nu orice nedreptate comisă unui scriitor e subiect de istorie literară. Noroc doar că
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
state germane. Ce izbește la volum sînt trei însușiri: mai întîi, nu e vorba de un jurnal propriu-zis, adică de un laborator intim în care Grass își dospește veninurile din nevoia căpătării unui echilibru interior, ci de un catastif îndeosebi ideologic, consemnînd cu precădere evenimentele epocii: episoade istorice, figurile politice ale momentului, alături de reacția autorului la ele. În al doilea rînd, surprinde încăpățînarea cu care Grass se ridică împotriva ideii de întregire a Germaniei, ochiul cu care autorul contemplă succesiunea rapidă
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
pericol pacea planetară. Pe scurt, în cîțiva ani Grass a ajuns un vraci cu damf reacționar, adică exact opusul a ceea ce fusese la vremea scrierii jurnalului de față. În fine, ce mai rămîne azi din acest jurnal cu apăsată tentă ideologică? Rămîn numai pasajele care sunt în afara lumii politice, de pildă paragrafele despre patima grădinăritului, despre micile impulsuri de gurmand visînd la meniuri rafinate, alături de paginile despre pasiunea de desenator cu care autorul întocmește desene, gravuri, litografii sau schițe. Trimiterile la
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]