6,525 matches
-
ziare și reviste precum „Revista poeziei”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Neamul românesc literar”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Tribuna”, „Facla”, „Azi”, „Viața românească”. Avea să mai publice în „Gazeta Basarabiei”, „Țara noastră”, „Viața”, „Veac nou”, „Vremea”, „Universul”, „Curentul magazin”, „Însemnări ieșene”, „Pan”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii” ș.a. A fost redactor la „Brazde adânci” (1921), „Pagini basarabene” (Chișinău, 1936) și „Veac nou” (1938). A mai semnat George Doru, G. Dumitrescu, Gogu Dumitrescu, Gogu Dumitrescu B., George D. Dumitrescu, George Dumitrescu-Urziceni
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
10-11; Teodor Vârgolici, Ultimul boem, ALA, 1994, 242; Gavril Istrate, Laurențiu Faifer, un scriitor autentic, CRC, 1997, 1-2; Mihaela Mârțu, A fost odată... Ciubăr vodă, CL, 1997, 2; Constantin Ciopraga, Un personaj fermecător: Laurențiu Faifer, RR, 1997, 1; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 166-167; Micu, Scurtă ist., IV, 45; Maftei, Personalități, VIII, 214-217; Ghițulescu, Istoria, 427. F.F.
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
Butoianu ș.a. A debutat în 1957, în „Neue Literatur”. F. este autorul unor lucrări referitoare la germanistica din România, cercetată pe larg mai ales în volumul Deutschunterricht in Jassy. 1830-1992 (1993), precum și în culegerea de studii Traian Bratu și germanistica ieșeană (1982), pe care o îngrijește. Întemeiate pe o documentare vastă și pe o solidă pregătire filologică și istorică, acestea urmăresc punțile de legătură dintre culturile română și germană, stabilite prin intermediul învățământului liceal și universitar, prin contribuția exegeților care au avut
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
Dan Mănucă, Tübingen, 1993; Kultureinrichtung der deutschen Minderheit in Rumänien, Freiburg im Breisgau, 1993; Deutsches Staatstheater Temeswar (1953-1993), Freiburg im Breisgau, 1993; Ein deutsches Theater im vielsprachigen Umfeld: das Beispiel Orawitza, Freiburg im Breisgau, 1996. Ediții: Traian Bratu și germanistica ieșeană, Iași, 1982; Eminescu în critica germană, Iași, 1985 (în colaborare cu Sorin Chițanu); An Donau und Theis, Emmendingen, 1986; Kulturraum Mittlere und Untere Donau - Spațiul cultural al Dunării mijlocii și inferioare, Reșița, 1995; Nikolaus Lenau, I-II, București, 1996; Wissenschaftsstrukturen
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
cu Anghel Dumbrăveanu). Repere bibliografice: Anton Peter Petri, Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums, Marquartstein (Germania), 1992, 425-426; Karl Wonger, „Deutsches Staatstheater Temeswar”, ALIL, seria B, t. XXXIII, 1992-1993; Dan Mănucă, Teatrul german din Timișoara, RL, 1993, 33; Dan Mănucă, Germanistica ieșeană, RL, 1994, 18; Dulciu Morărescu, Personalități din alte țări despre România, București, 1997, 78; Wolfgang Gleich, Mit Menschen zusammenkommen, „Der Donauschwabe”, 2002, 18. D.M.
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
care o va susține la Iași, în 1936. În 1935 și 1936 își va desăvârși pregătirea didactica la Seminarul Pedagogic Universitar, iar din toamna anului 1936 este încadrat asistent la Catedră de limbi clasice a Facultății de Litere și Filosofie ieșene. Colaborează la „Arhiva”, „Însemnări ieșene”, „Revista clasică”, „Revista critică”, „Buletinul Institutului de Filologie Română «A. Philippide»”. În 1938 și 1939 obține o bursă de studii la Scoala Română din Paris. Preda ulterior la universitățile din Frankfurt pe Main și Heidelberg
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
Iași, în 1936. În 1935 și 1936 își va desăvârși pregătirea didactica la Seminarul Pedagogic Universitar, iar din toamna anului 1936 este încadrat asistent la Catedră de limbi clasice a Facultății de Litere și Filosofie ieșene. Colaborează la „Arhiva”, „Însemnări ieșene”, „Revista clasică”, „Revista critică”, „Buletinul Institutului de Filologie Română «A. Philippide»”. În 1938 și 1939 obține o bursă de studii la Scoala Română din Paris. Preda ulterior la universitățile din Frankfurt pe Main și Heidelberg (1942-1944), apoi din nou la
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
clasică”, „Revista critică”, „Buletinul Institutului de Filologie Română «A. Philippide»”. În 1938 și 1939 obține o bursă de studii la Scoala Română din Paris. Preda ulterior la universitățile din Frankfurt pe Main și Heidelberg (1942-1944), apoi din nou la universitatea ieșeana (1946-1950) și devine, în 1946, șeful Catedrei de limbi clasice, iar în 1948, profesor universitar titular. În 1950 i se ridică dreptul de a semna și de a preda nu doar în învățământul superior, ci și în cel mediu. Radu
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
1; Nicolae Turtureanu, Sub zodia suspiciunii, CRC, 1994, 6; Sebastian Drăgulănescu, Lumea ca nelume, „Timpul”, 1994, 12; Ioan Holban, „Am adăpostit întristarea și teama”, CRC, 1995, 4 (interviu cu Dan Giosu); Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 31; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 199. Ș.A.
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
Un alt ciclu de povestiri (datând, probabil, din aceiași ani) se organizează narativ în jurul personajului Ionel Năzuință: Dibuiri sentimentale, Amintiri din sat, Amintiri din oraș, Năiță Vânturescu ș.a. Proza lui G. a fost scoasă la lumină postum, în revista „Însemnări ieșene”, între anii 1936 și 1938. SCRIERI: Crizantema de la frontieră, în Proză interbelică din Basarabia, îngr. și pref. Veronica Bâtcă, București, 1996, 63-72. Repere bibliografice: Sever Zotta, Paul Gore, Chișinău, 1928; Veronica Bâtcă, Paul Gore-ultimul cavaler al Basarabiei, „Știința” (Chișinău), 1992
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
, Miron (pseudonim al lui Moritz Mandy Grünberg; 31.I.1909, Târgu Ocna - 18.XI.1995, Londra), publicist și traducător. Aflat încă pe băncile liceului, G. iscălește în 1924 câteva cronici dramatice în gazeta ieșeană „Comedia” și în „Rampa”, iar ulterior trimite revistei bucureștene „Comedia ilustrată” o suită de corespondențe referitoare la spectacolele Teatrului Național din Iași. Acum mai colaborează cu note, recenzii, cronici literare și muzicale și cu numeroase tălmăciri (din Jean Cocteau, Walt
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
Bălănescu, Centenar Vasile Harea, CRC, 1995, 6; Andrei Stratulat, „Basarabia pe drumul Unirii”. Document despre noblețea martorului, RR, 1995, 2; Vlad Chiriac, Să nu părăsim făclia și scutul care ne-au mai rămas: neamul, „Magazin bibliologic”, 1995, 1-2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 187-189; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 153. Vl.C.
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
Liceul „Principesa Ileana” din Tighina, unde își ia bacalaureatul în 1931. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți, se mută la Iași, dar nu izbutește să-și finalizeze studiile. Debutează cu o tabletă în 1937, la ziarul ieșean „Lumea”, unde i se încredințează și o rubrică. La sfârșitul aceluiași an îi prezintă lui E. Lovinescu un roman (Fuga după soare) și câteva nuvele. Devenind o frecventatoare asiduă a cenaclului Sburătorul, G., „ovreicuță de la Iași, cu picioarele rupte” - cum
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
sănătatea, luând totodată contact cu viața literară pariziană. Acum îi cunoaște pe André Gide, Jean Cocteau, Max Jacob, Anaïs Nin ș.a. Scrie și la revista „Charpentes”, căreia îi încredințează un eseu despre doină, ce naște o neașteptată polemică între „Însemnări ieșene” (prin N. I. Popa) și E. Lovinescu, care se simte dator să ia apărarea autoarei, pe nedrept minimalizată. Merge la Berck-sur-Mer, pentru un tratament anticoxalgic. Din camera de sanatoriu a lui M. Blecher îi scrie lui E. Lovinescu o epistolă impresionantă
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
lui Alexandru Hefter, supus străin, venit din Galiția, om de afaceri și fruntaș al comunității evreiești din Iași. După ce a urmat cursurile Liceului Național, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie și la aceea de Drept ale Universității ieșene, încheindu-și însă doar studiile de filosofie, în 1916, cu o teză de licență despre Spinoza. În a doua jumătate a anului 1911 H. se alătură grupului modernist de la revista „Versuri”, devenită „Versuri și proză”. Contribuie bănește la editarea ei
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
Tighina, Chișinău și Iași. A ocupat mai multe funcții și în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Între 1949 și 1951 execută o condamnare politică. Debutează cu o recenzie în „Arhiva” (1911). Colaborează cu schițe și nuvele la „Viața românească”, „Însemnări ieșene”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Dreptatea” (Chișinău), „Școala Basarabiei”, „Cuget moldovenesc”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A întemeiat, împreună cu Sandu Teleajen, G. M. Zamfirescu, George Lesnea și Bogdan Amaru, revista „Cadran” (Iași, 1934). A mai semnat cu pseudonimele T. Iuzbași, T.
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
Socialul, politicul intră deopotrivă sub lupa scriitorului, orice amănunt, la prima vedere banal, lipsit de importanță, modificându-se și căpătând conotații satirice. Tonul ironic, savuros este prezent și în alte crochiuri, inspirate fie de atmosfera orașului Iași - Iașii (Revedere), Însemnări ieșene -, fie de medii sociale diverse - O călătorie cu tramvaiul, Strada mea. De menționat sunt și nuvelele de inspirație istorică, evocând un trecut plasat în epoca geților, cumanilor ori a otomanilor (Prințul Atepa, Jertfa laudei, Trecu prin râu). H. a tradus
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
III, 1957, fasc. 1-2; Leon, Umbre, I, 124-126; Leon Baconsky, Titus Hotnog, ST, 1971, 7; Ion Istrati, Un scriitor uitat, CL, 1971, 10; George, Sfârșitul, I, 239-242; Maftei, Personalități, II, 132-134; Ion Nuță, Titus Hotnog, CRC, 1990, 47; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 194-195; Dicț. scriit. rom., II, 543-544. O.I.
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
Iubirea din strada a șaptea”, RL, 1984, 13; Costin Tuchilă, „Iubirea din strada a șaptea”, LCF, 1985, 39; Tașcu, Poezia, 254-257; Liviu Leonte, Drumul lui Iuliu Horațiu, CRC, 1995, 17; Nicolae Busuioc, Oglinzile cetății, III, Iași, 1996, 110-122; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 196-197; Liviu Grăsoiu, Moment biografic, LCF, 2001, 38; Liviu Leonte, Avatarurile limbii Hu, CRC, 2002, 4; Ioan Holban, Limba Hu a poeziei adevărate, DL, 2003, 2. D.Gr.
HURJUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
a IV-a la gimnaziul din Roman, apoi, cu examene susținute în particular, la Liceul „Codreanu” din Bârlad și din nou la Liceul Național din Iași, unde își ia bacalaureatul. Se înscrie în 1896 la Facultatea de Drept a Universității ieșene, obținând licența în iunie 1900. În toamna aceluiași an pleacă la Bruxelles; aici, în 1903, își susține la Universitatea Liberă examenele de doctorat. Întors în țară profesează ca avocat, dar va opta, din 1905, când începe să suplinească, la Facultatea
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
avocat, dar va opta, din 1905, când începe să suplinească, la Facultatea de Drept din Iași, cursul de procedură civilă, pentru o carieră universitară. Nu renunță însă nici la avocatură, profesiune în care se impune, ajungând unul dintre fruntașii baroului ieșean, al cărui decan va fi între anii 1918 și 1928. Încearcă totodată și un contact cu viața politică. În 1912 este ales în Camera Deputaților, în 1923 e, pentru puțin timp, primar al Iașului. Titular, din 1 noiembrie 1923, al
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
în tinerețe. La București va edita o revistă dedicată studiului procedurii juridice, „Forma” (1938), precum și o alta, culturală, „Falanga” (1941). A mai colaborat la „Adam”, „Adevărul”, „Adevărul ilustrat”, „Adevărul literar și artistic”, „Arta”, „Dimineața”, „Egalitatea”, „Evenimentul literar”, „Gazeta”, „Îndrumarea”, „Însemnări ieșene”, „Lumea”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Liberalul”, „Lupta” (1922), „Mișcarea”, „Momentul”, „Renașterea română”, „Timpul” (1945), „Tribuna literară”, „Universul”, „Vremea”. Preocupările publicistice variate, laborioase, adesea de un nivel remarcabil, îl obligă să întrebuințeze o serie de pseudonime: Aladin, Faust, Parsifal, Riga
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
ispitit de gândul convertirii la creștinism -, și obligațiile pe care se simte dator să și le asume în raport cu propria identitate etnică. Rămâne din aceste pagini, pe care vremea nu le-a cruțat, tabloul, reușit mai ales în detalii, al societății ieșene de la 1900: descumpănirea ultimilor mari boieri, care se simt amenințați de evoluția inevitabilă spre capitalism, confruntările dintre grupările politice, antisemitismul unor tineri intelectuali, atmosfera din redacțiile gazetelor, viața trudnică a celor săraci, exotismul înecat în suferință și lipsuri al cartierelor
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
însemnărilor, numele lui Ludwig Büchner, V.G. Korolenko, Alfred de Musset, Paul Verlaine, Jacques de Lacretelle, Charles Maurras și, înainte de toate, sensibile pagini dedicate lui Alphonse Daudet. Acestora li se alătură, în chip firesc, aduse de fluxul memoriei, figurile unor personalități ieșene: profesorii de la Liceul Național - V. Burlă, A. Philippide, A. Brandia, A. Weitzecker ș.a., apoi Petre V. Missir, Petre P. Carp, A.C. Cuza, colegul și prietenul Mihai Codreanu, Spiru Prasin, G. Ibrăileanu și mulți alții. Pornind de la fapte aparent lipsite de
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
1936, 4; A. Bugariu, „Orașul amintirilor”, LU, 1936, 9; Stelian Metzulescu, „Orașul amintirilor”, „Curierul Olteniei”, 1936, 1857; P.I.P. [Paul I. Papadopol], „Orașul amintirilor”, PL, 1936, 4; Pompiliu Constantinescu, Eugen Herovanu, „Orașul amintirilor”, VRA, 1936, 447; C. Leon, Figuri din baroul ieșean, Iași, 1938, 57-65; Ion I. Pogana, Eugen Herovanu, „Călătorul romantic”, T, 1938, 31; Petru Manoliu, „Fortunati Ambo!...”, TIL, 1940, 976; Ernest Stere, „Cartea prieteniei”, „Athenaeum”, 1940, 1-2; R. Marent, „Castele în Spania”, „Era nouă”, 1946, 591; Ionel Teodoreanu, Masa umbrelor
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]