100,220 matches
-
putem cu adevărat „elibera de păcate“, putem renunța la „un regard mutilé“, întrucît reflectă strîmbătățile lumii, ne putem „maturiza“ printr-o sapențială înțelegere a lucrurilor. Așa cum dovedesc multe pasaje ale cărții de care ne ocupăm aci, Bujor Nedelcovici n-a „ieșit“ încă din istorie, prin atenția vie și îngrijorată manifestată față de situația din România, care e încă departe de-a se așeza în albia firescului, continuînd a fi un exilat activ. Un exilat purtător al unei remarcabile conștiințe analitice și justițiare
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
o să mărească bugetul local, exportînd, cu 20 euro bucata, cîini vagabonzi unor popoare care au nevoie de așa ceva. Dom^le, bună idee, dar măcar covrigii din coadă să-i păstreze în țară ca să aibă ce da poporului în caz că, prin absurd, iese primar” (ACADEMIA CAȚAVENCU, 9-15 martie). Pupat Ceaușescu, în presă Cum se simte că am intrat într-un an electoral! Ziarele cotidiene încep să nu mai aibă loc pe pagina întîi pentru toate dezvăluirile și anchetele pe care le publică. ZIUA
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
plan a personajelor, din studiul unei suite de comportamente patologice care au dominat, de la un capăt la altul, comunismul românesc. Dacă într-o primă fază putem vorbi de acțiunea iresponsabilă, provocatoare și, finalmente, sinucigașă a unor lunateci, a unor eroi ieșiți din subterana dostoievskiană, pe măsură ce evenimentele istorice au favorizat direcția comunistă, „somnambulismul” s-a transformat într-o formă de rapacitate politică. Bolșevicii români de primă oră nu sperau nici în vis că vor ajunge vreodată să exercite puterea. Ei erau (iar
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
Mihai Zamfir Șa-numitele “Casandre”, prevestitorii recunoscuți de nenorociri, nu sînt înzestrați, probabil, cu vreo facultate supranaturală și nu sînt nici ființe tenebroase, care să vadă peste tot răul. Adevăratele “Casandre” nu au în plus față de semenii lor decît o inteligență ieșită din comun și un bun-simț pe măsură. La o asemenea “Casandră”, pe numele său Sebastian Haffner, ne vom opri acum. În general, își scriu memoriile personalitățile socialmente recunoscute care, atunci cînd nu sînt scriitori, sînt oameni politici, artiști celebri, muzicieni
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
preocupări a acestora pentru formarea tinerilor scriitori și critici. Era cît se poate de natural, astfel, ca, după cîteva promoții de masteranzi în Literatură și comunicare, experiența scriitoricească a acestora să se materializeze într-o carte-propunere. Volumul - Junii ’03 - a ieșit la lumină la sfîrșitul anului trecut, prin convertirea editorială a două numere din revista Interval, scoasă tot la Brașov de Bodiu și colegii lui, tot ei ocupîndu-se și de selecția autorilor și a textelor. E o carte cu 23 de
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
realitatea brută de lîngă ei, iar ceea ce practică este o literatură a urgenței, a dramei existențiale curente. La modul brutal, prozele publicate de Interval se supun la două direcții radicale (amîndouă regăsibile în literatura actuală a tinerilor scriitori și amîndouă ieșite de sub mantaua optzecismului) - pe de o parte realismul minimalist, a obsevării cotidianului, pe de alta experimentul literar, exersarea mai mult sau mai puțin pe față a unor tehnici textuale (cum e, de pildă, autoficțiunea). Extrem de interesant e, astfel, efectul în
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
plină ascensiune (inclusiv prin afirmarea postumă incipientă, în cele câteva cazuri) și care lasă în suspensie, a nedumerire, numeroase semne de întrebare: ce vor mai scrie? Încotro vor evolua? Dacă vor evolua și nu-și vor contrazice premisele? Nu vor ieși din linia lor previzibilă de dezvoltare? Cum va reacționa receptarea critică? Îi va credita în continuare sau îi va scoate din pariul de durată?
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
acesta era însă altfel. Erau acolo numai sticle cu lichide deschise la culoare, poate cu votcă și borcane cu muștar. De asemenea se aliniau pe rafturi borcane cu salată de sfeclă. Recunoscu că trebuie să cumpere ceea ce este. Chiar când ieșea au adus pâine și magazinul se umplu în câteva minute. Stătu la rând și vânzătoarea, fără întrebări, îi întinse pâinea; plăti și plecă. În mod vizibil însă era atras de locurile unde erau oameni, îl atrăgea mulțimea călduroasă așezată în
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
sub ape dezlănțuite, poduri și clădiri dărîmate, oameni năpăstuiți rămași fără adăpost, dar incapabil să-și părăsească restul de lucrușoare, să-și caute adăpost în altă parte. Situații-limită, situații între viață și moarte - atunci cînd marea secerătoare încă n-a ieșit învingătoare. Singure calitățile spirituale umane înnobilează și viața și moartea. Dar, față-n față cu aceste realități, te izbește iarăși și iarăși, relativitatea și zădărnicia tuturor lucrurilor, așa cum se exprimă Ecleziastul, laolaltă cu perisabilitatea stîlpilor materiali pe care este clădită
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
întoarce filele cărții și zărește semnul Duhului Pămîntului.) Mă mișcă altfel acest semn, din plin! Duh al Pămîntului, mi-ești mai aproape; Simt forțe-n mine dînd să scape, Ard, parcă-aș fi băut nou vin. Simt că-ndrăznesc să ies în lume-afară, Să port plăceri și chin - a ei povară, Furtuni să-nfrunt eu, iar și iară, De naufragiu nici să nu mă doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
că-ndrăznesc să ies în lume-afară, Să port plăceri și chin - a ei povară, Furtuni să-nfrunt eu, iar și iară, De naufragiu nici să nu mă doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-a sfîșiat! Spre noi senzații, toate Simțirile-mi prind să se-
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Îngerilor Christos a-nviat Din putred lințoliu; Zdrobiți necurmat Cătușele-doliu! Slăvind cu strădanie, Cu dragostea danie, Frățește-n grijanie, Umblînd cu citanie, Vestind de pățanie, Și-i Domnul aproape De voi, să vă scape. Faust Ferice de mai poți spera Să ieși din marea asta-a rătăcirii! O, ce nu știi, ai folosi cumva, Ce știi nu ți-e în folosința firii. Dar zestrea-acestui ceas desăvîrșit Prin astfel de tristeți de nu s-ar pierde! Te uită în văpaia de-asfințit Cum
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Canturi” etc., etc. Întâlnirea Etei Boeriu cu „Divină Comedie” s-a produs Încă din primii ani de studenție, În cadrul cursurilor de «Lectură Dantis», sub Îndrumarea profesorul Umberto Cianciolo, viitorul ei soț. „Fervoarea cu care așteptăm acest curs, Încântarea cu care ieșeam de la el, freamătul lăuntric În care Începusem să deslușesc, nelimpede Încă, acea «corrispondenza d'amorosi sensi» care se statornicea Între Dante și mine și care avea să mă Însemneze pentru totdeauna, explică peste ani temeritatea uriașei Încercări la care m-
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
80, instituția care se ocupa cu această îndeletnicire, destul de bizară din perspectiva zilei de azi, era personificată printr-un personaj aproape simpatic numit Dulea. O vreme am crezut că acest Dulea este un personaj fictiv, un fel de Bulă care iese mereu păcălit din disputele cu scriitorii tineri, dar isteți, aflați la vremea respectivă în plină afirmare. Ulterior am aflat că omul era cît se poate de real, iar treaba sa era să fie ochiul vigilent al partidului în domeniul editorial
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
în frig sau ca Isus, obligată să se supună și fiindu-i îngrozitor de frică. Un mare artist, un mare poet, acest domn Metzger care vrea să ne facă să credem că el n-are nici un merit, că lucrurile i-au ieșit în cale, așa prin hazard. Discuția care urmează e pasionantă. Cineva din sală întreabă pe românește. Alina Baciu - am uitat să amintesc de Alina. Numele vorbește de la sine. Ea e alinătoarea, îmblînzitoarea spiritului pozitivist de la Kulturzentrum. A. B. repetă întrebarea
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
o cheamă Marlene, Emilia Popescu e convingătoare. Când vrea să fie Marlene Dietrich - nu. Stînjenitoare - mai ales în “recitalul” final - devine încercarea de suprapunere a imaginii actriței bucureștene cu modelul marelui star hollywoodian, tensiunea scade, timpul devine lung, spectacolul își iese din matca sa rătăcind pe teritorii impure. Momentul Lili Marlen, de pildă, reluînd de fapt ceea ce se spusese mai înainte într-un monolog “antifascist”, mijloacele unei retorici obosite încarcă un frumos, dar banal cîntec de dragoste. Produs al imaginației autoarei
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
vertij a unui salt cu parașuta.“ Publicăm în avanpremieră un fragment din unicul roman al lui Dalí, în curs de apariție la Editura Humanitas. În jurul orei unsprezece și jumătate, bogata americancă Barbara Stevens, văduva și moștenitoarea lui John Cornelius Stevens, ieși în grabă din hotelul Ritz în compania fiicei sale Veronica. După ce parcurseră cam cincizeci de metri pe același trotuar, intrară în casa de modă a doamnei Schiaparelli. La ora unu și zece, mama și fata ieșiră de la Schiaparelli și se
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
lui John Cornelius Stevens, ieși în grabă din hotelul Ritz în compania fiicei sale Veronica. După ce parcurseră cam cincizeci de metri pe același trotuar, intrară în casa de modă a doamnei Schiaparelli. La ora unu și zece, mama și fata ieșiră de la Schiaparelli și se reîntoarseră la Ritz unde luară prînzul compus dintr-o salată, oferită cu servilismul și ceremonialul de rigoare. Înghițiră două feluri de vitamine diferite, cu ajutorul a două pahare de Martini ce le făcură poftă de un al
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
de vitamine diferite, cu ajutorul a două pahare de Martini ce le făcură poftă de un al treilea, precum și o înghețată asortată, fistic cu ciocolată; după care, fără să mai aștepte cafeaua, se reîntoarseră la casa de modă Schiaparelli, de unde nu ieșiră decît spre a reveni la Ritz, la țanc pentru ceaiul de la ora cinci. Barbara Stevens izbutise să-și compună o expresie cu totul deosebită care îi permitea, atunci cînd intra la casa Schiaparelli, să lase să se înțeleagă în chip
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
a reveni la Ritz, la țanc pentru ceaiul de la ora cinci. Barbara Stevens izbutise să-și compună o expresie cu totul deosebită care îi permitea, atunci cînd intra la casa Schiaparelli, să lase să se înțeleagă în chip evident că ieșea de la Ritz, și o alta care, la întoarcerea la Ritz, nu lăsa nici un dubiu asupra faptului că ieșea de la Schiaparelli. În primul caz, expresia ei consta în aceea că ținea gura constant întredeschisă, ca într-un fel de moliciune dezabuzată
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
expresie cu totul deosebită care îi permitea, atunci cînd intra la casa Schiaparelli, să lase să se înțeleagă în chip evident că ieșea de la Ritz, și o alta care, la întoarcerea la Ritz, nu lăsa nici un dubiu asupra faptului că ieșea de la Schiaparelli. În primul caz, expresia ei consta în aceea că ținea gura constant întredeschisă, ca într-un fel de moliciune dezabuzată, opusul exact al unei guri căscate de uimire; nu răspundea niciodată întrebărilor pe care i le puneau vînzătoarele
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
de la bun început: din cele șapte filme premiate de către juriul internațional am ratat două. Am și circumstanțe atenuante, deși nu le caut: unu - două zile n-am mai putut să mă trezesc de la 7, și doi - în acest an au ieșit câștigătoare outsiderele. Dacă mă mai creditați, rămâneți cu mine! (și poate ghiciți filmele pe care nu le-am văzut). La această a 54-a ediție juriul a fost prezidat de Frances McDormand, femeie deșteaptă și decontractată, care i-a pus
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
legat și foarte tonic. În primul rând, scenariul e atât de bine strâns încât nu lasă să intre aer între cele multele povești unite în supermarketul pe post de nod. Mama băiatului care are o zvâcnire erotică și începe să iasă cu un moșuleț, un alt moșuleț care dă faliment și se retrage, tânăra cu fustă scurtă care ține Internet-café-ul și cu care eraoul se mai întâlnește din când în când, din plictiseală, bunica semi-senilă rămasă parcă încă în Polonia, secvența
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
Ei se numeau Marin Mincu, Aurel Petrescu, Dimitrie Rachici , Laurențiu Ulici ș.a. Dar și autori apropiați, prin timp, mileniului al treilea - Mihai Coman, Dan Păcurariu. Pentru cei care Își pregătesc teze de doctorat (poate plouă mai rar și nu mai ies ciuperci așa multe!), le pot oferi studiile de Încredere semnate de Ion Nistor despre H.Y. Stahl, Lucia Demetrius, Pan M. Vizirescu, controversatul Mihai Beniuc. Iar postpostdecembriștilor, edițiile și studiile lui Ion Nistor, nu numai din această carte despre Damian
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
dacă făceam ceva nepotrivit, erau favoriții mei prieteni de joacă , după Titi și Gigi Terente. Trecând de casa Anișoarei Niculiță vedeam curtea unde locuia profesorul Leu cu soția și fiica lor Luria, În aceiași clasă cu mine, care Însă nu ieșea la joacă cu de-alde noi. Nu se arunca În praful străzii la jocul de-a v-ați-ascunselea, nu i se dădea voie să se amestece cu copiii zgomotoși și cu atât mai puțin să joace țurca , leapșa pe ouate , hoții
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]