2,060 matches
-
aluzie legată de roman datează din luna august 1866, când Verne a terminat al treilea volum din "Copiii căpitanului Grant". Scrierea romanului a fost decalată de moartea lui Théophile-Sébastien Lavallée, survenită în aceeași lună. Hetzel îi comandase acestuia o Geografie ilustrată a Franței și a coloniilor sale, căreia scriitorul apucase să îi finalizeze doar prefața. Sarcina i-a fost dată lui Verne și, abia după finalizarea ei, acesta a putut să se ocupe de noul roman. Jules Verne a folosit pentru
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
pentru "Biblioteca poporală a "Tribunei", iar "Ceasul" apare în nr. 47 al "Bibliotecii noastre". Ca publicist a colaborat la o serie de publicații: "Almanahul învățătorilor" (Lugoj), "Controla" (Timișoara), "Convorbiri literare" (Iași), "Dacia Traiană" (Sibiu), "Familia" (Oradea), "Foaia Diecezană" (Caransebeș), "Foia ilustrată" (Sibiu), "Învățătorul bănățean" (Lugoj), "Luceafărul" (Sibiu), "Tribuna" (Sibiu și Oradea) În programul publicat în întâiul număr al "Tribunei", se spune: Pentru aceasta "Tribuna" a editat publicații de popularizare a literaturii ca foița "Biblioteca poporală a Tribunei" și "Calendarul poporului". E.
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Franz Xavier KNAPP (n. 3 septembrie 1809, Tachau - d. 16 septembrie 1883, Cernăuți) a fost un pictor român. este autorul albumului „"Illustrierte Bukowina"” (Bucovina ilustrată) ce conține 18 litografii după acuarelele sale. Knapp este considerat a fi un portretist de marcă, el i-a pictat printre alții pe Silvestru Morariu, Niculae Picu și Iraclie Porumbescu. Opera lui Knapp are o mare valoare îndeosebi datorită faptului
Franz Xavier Knapp () [Corola-website/Science/328892_a_330221]
-
peste 2000 de exemplare. Celebra pagină muzicală "Zi-i țigane!" în duet cu N. Leonard se bisa în fiecare seară, a fost transpusă pe discuri în mii de exemplare, a umplut Capitala de afișe, a împânzit țara cu cărți poștale ilustrate. Din 1930, Petrică Moțoi conduce una dintre cele mai bune orchestre din capitală, fiind invitat să concerteze cu regularitate la postul de Radio București. În orchestra sa se număra violonistul Ionel Budișteanu, pianistul Grigore Dinicu (fiul violonistului Grigoraș Dinicu) și
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
Nemira Asimov, I. - „"Fantomele soarelui"” - Editură Lucman Asimov, I. - „"Întrebarea finală"” - Editură Teora Baldwin, B. - „"Pilotul galactic"” - Editură Nemira Barnes, J. - „"Uraganele"” - Editură Nemira Baxter, S. - „"Pierdut în timp"” - Editură Nemira Bethke, B. - „"Sfârșitul jocului"” - Editură Nemira Bradbury, R. - „"Omul ilustrat"” - Editură Image Brown, F. - „"Arena (carte)"” - Editură Nemira Brunner, J. - „"Un labirint de stele"” - Editură Lucman Bulgakov, M. - „"Diavoliada"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Baronul din copaci"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Cavalerul inexistent"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Dacă într-o noapte
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
mai prelua integral materialele ziarelor, vor trebui să își producă singuri știrile, chiar dacă împrumutarea ilegală de materiale din ziarele românești și internaționale continua). Pe 5 martie 2006, HotNews.ro și TVR 2 lansează emisiunea săptămânală Top7.ro, o retrospectivă săptămânală, ilustrată și comentată, realizată sub forma unui top al celor mai importante 7 știri ale săptămânii. În perioada 2007-2008, HotNews.ro a realizat în colaborare cu BBC pentru emisiunea "Discuția Săptămânii", iar din 2008 realizează mai multe emisiuni în colaborare cu
HotNews () [Corola-website/Science/327495_a_328824]
-
în general, face referire la o vinietă). Deși notafilia pare recentă, comparată, de exemplu, cu filatelia sau colecționarea de stampe, se poate estima că interesul pentru bancnote a crescut odată cu apariția primelor viniete în culori gravate în tipar adânc, bogat ilustrate, iar aceasta, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Notafilia este legată de numismatică, întrucât colecționarii de monede pot uneori să asocieze cele două pasiuni ale lor care trimit la instrumente de plată, la fel ca și scripofilia, activitate care
Notafilie () [Corola-website/Science/323610_a_324939]
-
în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a doua povestire din volumul "Arhiva lui Sherlock Holmes". Ea a fost publicată în anul 1922 în revistele "Strand Magazine" (februarie - martie) - ilustrată de Alfred Gilbert- și "Hearst's International Magazine", apoi în volumul ""Arhiva lui Sherlock Holmes"" (în ) editat în 1927 de John Murray din Anglia. Neil Gibson, "regele aurului" și fost senator al "unor state din Vest", îl solicită pe Holmes
Problema podului Thor () [Corola-website/Science/324104_a_325433]
-
5 dec. 1935 - I se acordă maiorului Octav Vorobchievici din Marele Stat Major Semnul Onorific pentru pentru serviciul militar de 25 de ani sub drapel românesc. 1935 (de cercetat când a apărut revista) - Fondator și redactor al revistei Lumea militară ilustrată, organ al Asociației scriitorilor și autorilor militari români, revistă în redacția căreia lucrează până la plecarea în Peninsula Iberică. În nr. 6-7 (iulie-august 1935) publică articolul "Supremația puterii politice", pag.51-61 (ar trebui cercetată colecția revistei). 1937 - Apare lucrarea "Banatul", Tipografia
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
Anderson și "The Grapes of Wrath" a lui John Steinbeck. El a numit-o un "văr-pe-jumătate cu un romanm" și "o carte cu povestiri care vrea să pară roman". Prin urmare, este similară culegeri de povestiri a lui Bradbury "Omul ilustrat", care folosește la rândul ei un cadru general pentru a lega diferite povestiri independente. La fel ca Fundația lui Isaac Asimov, "" urmăresc o structură a "istoriei viitoare". Povestirile, care sunt de sine stătătoare, apar ca episoade ale unui cadru narativ
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
refugiu în fața legilor fasciste de cenzură de pe Pământ, până la sosirea unei organizații guvernamentale de "Climate morale". Bradbury va reveni la această idee în cartea "451ș Fahrenheit". În 2010, Allois, un artist din Los Angeles , a lansat împreună cu Bradbury o ediție ilustrată cuprinzând "Usher" și "Usher II". Publicată în "Cronicile marțiene", povestirea constituie un scurt preludiu pentru cea care o rumează, descriind sosirea imigranților bătrâni pe Marte. Inițial, povestirea a fost publicată în numărul din noiembrie 1949 al revistei "Super Science Stories
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
dintre reeditările ulterioare. Acestea sunt: Publicată pentru prima dară în numărul din aprilie 1951 al revistei "Imagination", povestirea apare doar în ediția britanică a "Cronicilor marțiene", "The Silver Locusts", în ediția apărută în 1974 la The Heritage Press, în ediția ilustrată apărută în septembrie 1979 la Bantam Books, în "A 40-a ediție aniversară" editată de Doubleday Dell Publishing Group și în ediția din 2001 "Book-of-the-Month Club". Face parte și din culegerea de povestiri "Omul ilustrat". O expediție misionară bănuiește că
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
The Heritage Press, în ediția ilustrată apărută în septembrie 1979 la Bantam Books, în "A 40-a ediție aniversară" editată de Doubleday Dell Publishing Group și în ediția din 2001 "Book-of-the-Month Club". Face parte și din culegerea de povestiri "Omul ilustrat". O expediție misionară bănuiește că pe Marte vor întâlni păcate necunoscute. În loc de asta, ei sunt puși în fața unor creaturi eterice care strălucesc asemenea unor flăcări albastre în sfere de cristal, care au părăsit această lume și, prin urmare, se află
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În toamna lui 1916, o bravă învățătoare se înrolează, întâi ca infirmieră de campanie, apoi în calitate de comandant de pluton. Filmul, care nu se sustrage emfazei genului, caracteristică cinematografiei noastre e cu fantezie ilustrat sonor de ing. Dan Ionescu (Pr. ACIN).”" Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în anul 1978 Premiul pentru coloană sonoră inginerului Dan Ionescu pentru activitatea sa la acest film, precum și o Diplomă de onoare pentru rolul (debut) al actriței
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
care explorează natura omenirii. Deși ele nu au personaje sau acțiuni comune, povestirile sunt unite de tema recurentă a conflictului dintre mecanica lipsită de suflet a tehnologiei și psihologia oamenilor. Cadrul unitar al culegerii de povestiri este asigurat de "omul ilustrat", un cerșetor tatuat pe care îl întâlnește naratorul. Tatuajele, create de o femeie din viitor, sunt animate și relatează, fiecare, o poveste diferită. În afara unei singure povestiri, toate celelalte au fost publicate anterior altundeva, Bradbury revizuind unele dintre ele înainte
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
naratorul. Tatuajele, create de o femeie din viitor, sunt animate și relatează, fiecare, o poveste diferită. În afara unei singure povestiri, toate celelalte au fost publicate anterior altundeva, Bradbury revizuind unele dintre ele înainte includerii în volumul de față. Conceptul "omului ilustrat" va fi refolosit ulterior de Bradbury în rolul personajului antagonic din romanul "Something Wicked This Way Comes", tatuajele reprezentând aici sufletele victimelor păcătoase ale unui carnaval misterios. În viitorul îndepărtat, doi părinți folosesc o cameră holografică pentru a asigura fericirea
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
revelează ochiului, indică un bărbat care își strangulează soția. Protagonistul îl găsește și îl snopește în bătaie, moment în care iese la lumină și celălalt tatuaj, care arăta tocmai acea imagine. Boucher și McComas au avut aprecieri mixte la adresa "Omului ilustrat", criticând cadrul general ca "ineficient" și selecția povestirilor ca fiind "făcută fără înțelepciune". Cu toate acestea, au fost de părere că povestirile cele mai bune "oferă un regal din cea mai pură tradiție a ficțiunii imaginative" și au nominalizat ulterior
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
fermecători scriitori ai SF-ului actual". În "The New York Times", Gerson a mai lăudat cartea pentru "oamenii tridimensionali pe care este ușor să-i simpatizezi, să-i urăști și să-i admiri". În anul 1969 a fost lansată o ecranizare a "Omului ilustrat", în regia lui Jack Smight, cu Rod Steiger, Claire Bloom și Don Dubbins în rolurile principale. Filmul conține ecranizări după "Stepa", "Ploaia nesfârșită", "Ultima noapte a lumii" și extinde prologul și epilogul prin intermediul unor scene intermitente și flashback-uri care
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
În 2008, Samuel Otten a lansat un album conceptual, fiecare povestire având propria exprimare care merge în paralel cu lectura. Regizorul Zack Snyder a fost angajat să regizeze, cel puțin parțial, o ecranizare a trei povestiri cuprinse în volumul "Omul ilustrat": "Omul ilustrat", "Stepa" și "Malaxorul". Scenariul i-a fost încredințat lui Alex Tse.
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
Samuel Otten a lansat un album conceptual, fiecare povestire având propria exprimare care merge în paralel cu lectura. Regizorul Zack Snyder a fost angajat să regizeze, cel puțin parțial, o ecranizare a trei povestiri cuprinse în volumul "Omul ilustrat": "Omul ilustrat", "Stepa" și "Malaxorul". Scenariul i-a fost încredințat lui Alex Tse.
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
cotizanți, care au contribuit la dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, școli de călăuze, posturi de prim-ajutor, case de adăpost, amenajarea căilor de acces și marcarea potecilor, totalizând circa 700 km. Asociația a editat broșuri, hărti, cărți poștale ilustrate și un anuar - "Jahrbuch fur Siebenburgische Karpathen Verein", în care s-au publicat descrieri de excursii, fotografii inedite ale asociației. După o funcționare neîntreruptă de 64 de ani, în 1945 S.K.V. a fost scos în afara legii iar cabanele sale au
Asociația Carpatină Transilvană () [Corola-website/Science/325688_a_327017]
-
ziarul "Viața literară și artistică" (anul I, 1907, nr. 29, p. 233), fiind reeditată în "Vieața Nouă", "Epoca", "Evenimentul" și "Tribuna poporului" (toate în 1908). Povestirea a fost tradusă apoi de C. Cioflec (publicată sub titlul „Tăcere” în revista " Foaia ilustrată" din Budapesta, anul II, 1909, nr. 23, pp. 1-2), de Nicolae Dașcovici (publicată sub titlul „Tăcere” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Ion Vinea (publicată sub
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
Cristina Jinga (publicată în 2004 sub titlul "Aventurile lui Arthur Gordon Pym" de Editura Corint din București; retipărită în 2007) și de Liviu Cotrău (publicată în 2008 sub titlul "Povestea lui Arthur Gordon Pym" de Editura Polirom din Iași; ediție ilustrată retipărită în 2013). Pentru ca povestea să dea impresia unei explorări autentice, Poe s-a folosit de o serie de jurnale de călătorie care se publicau în număr mare în acea perioadă. Cea mai importantă sursă a lui Poe a constituit
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
1845). Poemul „Viermele biruitor” a fost încorporat pentru prima dată în text (ca un poem compus de Ligeia) în versiunea publicată în "New York World". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Achimescu și publicată în revista "Adevărul ilustrat", anul III, 1897, nr. 15-19, fiind reeditată în volumul "Nuvele alese", tipărit de Tipografia Dor. P. Cucu, 1912, pp. 28-52. Povestirea a fost tradusă apoi de Barbu Constantinescu (inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
romane despre personajele lor. În 2002, Lynn Abbey a revitalizat seria cu romanul "Sanctuary". În 1978, Asprin a început seria "MythAdventures", care prezintă aventurile comice ale lui Skeeve și Aahz și a cărei primă carte a fost "Another Fine Myth". Ilustrate inițial de Frank Kelly Freas și ulterior de Phil Foglio, cărțile caracterizate prin abundența jocurilor de cuvinte îi urmăresc pe un magician demonic care și-a pierdut puterile și pe neexperimentatul său ucenic uman în călătoria întreprinsă printr-o sumedenie
Robert Asprin () [Corola-website/Science/324668_a_325997]