19,706 matches
-
privești cu cea mai mare atenție), cu unghii lăcuite. În fața femeii, un pahar cu vin alb, pe jumătate golit, așteptând atingerea acelor buze destinate (neapărat) unor sărutări nesfârșite, în timpul cărora exista riscul să fie zdrobite de alte buze, bărbătești. Își imagină, pentru câteva secunde, un astfel de sărut sălbatic, cu o astfel de femeie, sub ploaia fină a unor acorduri revărsate din acel saxofon. Nu putea să se gândească la o muzică oferită de niște boxe, indiferent de fidelitatea lor sau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de rochia aceea verde (nu, greșit, ar fi rupt rochia aceea verde de pe ea, poate chiar cu dinții, prizonier al unor convulsii febrile) și, după ce ar fi întinso pe masă, ar fi iubit-o fără oprire, ore în șir (își imagină că proiectorul era mutat de o mână din umbră și plasat în așa fel încât conul de lumină să cadă chiar pe trupurile lor înfierbântate), cu toate că rochia verde nu era deloc provocatoare, iar femeia nu dădea niciun semn din care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fie teamă (dacă ești fată, să zicem) că-ți bagă mâna sub fustă după câteva minute. Da, murmură, asta poate fi explicația logică, comportamentul lor ar fi trebuit să-mi dea de gândit de la bun început... Nici nu-și putea imagina altceva, prea se guduraseră pe lângă el (suntem onorați să devenim partenerii dumneavoastră în afaceri imobiliare, se vede că aveți nevoie de un loc în care să vă simțiți cu adevărat acasă), prea îi oferiseră cafele și fursecuri (cafeaua avea prea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de ce nu am faceo - o astfel de decizie luată de proprietarul unei clădiri trebuie, înainte de orice, respectată, indiferent dacă dă naștere unor inevitabile semne de întrebare care nu vor primi (aproape sigur) vreun răspuns. Draperiile - alt exercițiu: vi le puteți imagina vișinii, acea culoare a vișinei putrede care îți provoacă stări contradictorii sau, de ce nu?, chiar albastre, un tulburător albastru ultramarin destinat a da o notă rece și misterioasă încăperii, totul depinde numai de dumneavoastră - sunt trase acum, așa că nicio privire
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
deschise ușor și un bărbat înalt, puțin adus de spate, cu părul alb, lăsat să crească un pic mai lung decât ar fi trebuit, intră în încăpere. Vestă, cămașă albă, papion, pantaloni călcați la dungă, una perfectă, doar nu vă imaginați personajul îmbrăcat în niște trențe, nu?, un adevărat majordom care se încadra de minune în acel decor. Da, doamnă. Voce caldă, aproape murmurată, cele două cuvinte articulate corespunzător, respect bine dozat în ton, nimic ostentativ. Clasă. Jack, aș dori un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în acel orășel prins în lâncezeala unei toamne lungi, izbucnise un incendiu, iar pompierii fuseseră chemați foarte repede de telefoanele vecinilor, pictorul surprinsese girofarurile roșii, dădeau senzația că încă pulsează, chiar dacă mașina era răsturnată pe o parte. Privitorul își putea imagina, cu ușurință, manevra disperată a șoferului, dorința acestuia de a evita parada, fracțiunile de secundă în care creierul său fusese obligat să ia rapid o decizie, suprema decizie, am putea spune, decizia finală, iar bărbatul de la volan virase către stânga
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pur și simplu într-unul din copaci, în timp la baza tulpinii putea fi văzută o femeie (mama?) prăbușită precum o păpușă dezarticulată. Nu încăpea nicio îndoială că trupul femeii nu mai avea viață în el. Nimeni nu-și putuse imagina că așa ceva s-ar putea întâmpla în timpul unui eveniment festiv, dar iată că se întâmplase, mașina intrase în plin, șoferul nu putuse să evite carnagiul, frânele (întotdeauna pot apărea probleme la frâne, nu sunteți de acord?) cedaseră, nenorocita de inerție
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
repede de toate mirosurile orașului. Nu mai scap de ele. Degeaba intru sub duș, degeaba arunc hainele în mașina de spălat. Și atunci simt cum iese ceva din mine. Nu-mi sparge pieptul, ca în Alien, asta nu. Nu vă imaginați o astfel de prostie, cu toate că filmul mi-a plăcut, de ce să nu recunosc?, am văzut fiecare serie de multe ori, chiar din primele rânduri. Plus că Sigourney Weaver este preferata mea. Cum să nu o admiri, mai ales după ce se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că... Nu mai are importanță ce zicea. Mie-mi ieșea pe cealaltă ureche. Da, m-am mângâiat, m-am frecat al dracului de tare în ziua aia, cu curu` proptit între niște pietre albe, încinse de soare, și mi-am imaginat că-i dau chiloții jos pistruiatei din banca a patra. Nu v-am spus nimic despre ea. Încă. O să vă spun doar atât: avea foarte mulți pistrui. Și părul lung, roșcat, și-l strângea într-o coadă, îl lega cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atins împreună punctul culminant. Numai că ea nu știe. Încă. În apartamentul de lângă ea locuiesc doi tineri. Stau în bucătărie multe ore, beau bere la doză și fumează țigară de la țigară. Ea este tunsă scurt, el are plete. Uneori îmi imaginez cum l aș lega de un scaun, aș pune mâna pe foarfecă și l-aș tunde. Nu-mi plac bărbații cu plete, niciodată nu mi-au plăcut. Pletele sunt pentru femei. Poate chiar i-aș jupui pielea capului, pe urmă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mototolit hârtia. I-o pusesem în bancă. Și pe ea a luat-o apa. Îi plăcea să meargă la pod, să se rezeme cu coatele de balustradă și să privească râul. La ce se gândea, nu știu, poate că își imagina cum va deveni femeie și se va tăvăli pe marginea apei, cu toți șoferii de camioane. Pe la noi, pe la periferie, treceau multe camioane. Și șoferii trăgeau pe dreapta și întrebau de femei. Erau multe femei, dar intrau cu toate în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am plecat. Am stat la o masă, am băut un suc, am mâncat o salată. Îmi plac salatele. Și curvele ca Margareta îmi plac. Orele au trecut așa de repede, în așteptarea ei... Foarte repede. Am privit oamenii, mi-am imaginat ce gândesc, dacă sunt fericiți sau nu pentru că au trecut câteva ore prin Babilon. Toți păreau afectați, importanți, mulțumiți de ei înșiși. Poate ideea că au avut bani pe care să i cheltuiaască le transmitea semnale care îi obligau să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-ți dă nimeni atenție. Am avut și noroc, totuși. Curva aia râsese, atunci când stăteam la coadă pentru a cumpăra creioanele. La un moment dat, în liniștea care se lăsase, i-am auzit râsul. Și am mers după el. M-am imaginat un vânător pierdut în pustietate, unul care tocmai a luat urma animalului. O femelă. Am adulmecat mirosul, nu puteam să o mai pierd. Era a mea. Mirosea a femelă în călduri sau așa mi s-a părut mie, o vedeam
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la acea oră, din cauza plafonului de nori. Atunci am simțit cum este trasă o anumită pârghie și Durerea a pornit drujba cu care mă transformă în fâșii prin interior, la diferite intervale de timp pe care nu le stabilesc eu. Imaginați-vă un personaj care stă cu o drujbă în mână, prin cavitatea dumneavoastră toracică, și trece cu ea peste coaste, în mod repetat. O dată, încă o dată, și încă o dată... Percepeți niște scântei paradoxale care ies din coaste? Simțiți miros de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ăleia. Nu eu. Eu nu sunt în stare să omor nici măcar o muscă. La școală am leșinat la ora de disecție. Atunci când văd o seringă mă ia cu transpirație. În armată n-am putut să trag nici măcar în ținte, îmi imaginam că sunt oameni și mă apuca tremuratul. Eu am fost și rămân doar o unealtă a propriei Dureri. Poate că - odată ce ajungi la o astfel de concluzie trebuie să fie ceva la mijloc - nici nu sunt atât de nebun cum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și, de obicei, își întemeiază o familie (sau o altă formă instituționalizată de conviețuire cu alte persoane) pentru a administra mai rațional resursele obținute prin asociere și pentru a găsi siguranță și sprijin emoțional (și material) în perioadele de vulnerabilitate. Imaginați-vă un individ care ar încerca să supraviețuiască de unul singur și veți ajunge la situațiile reale sau ipotetice ale unor „copii sălbatici”, precum cel din Aveyron sau cunoscutele personaje de ficțiune Tarzan și Mowgli; aceștia au rămas ființe cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
sancționare, și nu de solidaritate. Aceste elemente ale analizei sunt esențiale pentru a înțelege de ce subordonații îndeplinesc anumite sarcini fără dedicație, fără convingere, ca pe niște sancțiuni: pentru că sunt impuse și pentru că nu coincid cu propriile lor obiective. Să ne imaginăm un șef incompetent sau imoral care le cere angajaților să îndeplinească sarcini/acțiuni pe care aceștia le consideră greșite (ineficiente, incorecte) sau imorale (să utilizeze bunurile organizației în interesul propriu al șefului, de exemplu). Este evident că subordonatul nu va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
sau că există un obiectiv care nu poate fi atins decât sub conducerea acelei autorități, sau că executarea directivelor purtătorului constituie o condiție necesară a realizării acestui obiectiv, sau neagă și una și alta.” (Bochenski, 1992, pp. 89-90) Să ne imaginăm un manager care dorește să realizeze niște obiective foarte necesare grupului, dar pe care nu le face cunoscute membrilor echipei. Aceștia nu vor executa directivele sale pentru că nu vor înțelege necesitatea realizării lor pentru un scop pe care nu îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
distincție (Zlate, 2004) : - conflict de rol; - conflict de scop. Conflictul de rol presupune lipsa de delimitare clară a rolurilor indivizilor sau departamentelor în organizații și suprapunerile de roluri sau apariția unor roluri neacoperite, dar și nedorite de nimeni. Să ne imaginăm că două persoane din departamente diferite au sarcini conexe. Această situație apare adesea în cazuri noi, neprevăzute, în situații de criză, de exemplu; dacă nu se vor preciza clar limitele responsabilităților pentru fiecare departament sau fiecare persoană, cu certitudine vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
în alte proiecte sau concediați cu toate formalitățile necesare; un proiect finalizat deschide foarte multe oportunități: este esențială o bună comunicare a rezultatelor proiectului, o „diseminare” a acestora; adesea, proiectele de succes pot fi replicate în alte locuri; să ne imaginăm ce ar fi fost McDonalds (vezi studiul de caz pentru detalii) dacă ar fi rămas doar un singur restaurant într-o localitate. Câțiva indicatori-cheie pentru un proiect de succes: Au fost atinse toate obiectivele la nivelul de calitate planificat, în timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
acelorași produse. Economia de scală îl face pe producătorul național să aibă un preț marginal mai mic, iar firma locală se poate impune doar prin calitate superioară, specific local al produselor, management performant, creativitate antreprenorială ș.a.m.d. Să ne imaginăm aceeași companie locală care se trezește pe piața internă, lângă propriile magazine, cu gigantul american Wall-Mart. Va fi aproape imposibil să se mențină în competiție pentru că Wall-Mart, cel mai mare angajator privat din SUA și, probabil, din lume, nu lasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
conducătorului. Importantă în aceste sens îmi pare a fi și Școala, ca instituție, care trebuie să aducă acele elemente de identitate și unitate necesare unei națiuni, formând baza de cunoștințe comune. Fusta scurtă evidențiază criza unor valori morale. Pare de neimaginat intimitatea în aceste condiții: totul este arătat, nemairămânând nimic de descoperit; nimic cel puțin sub aspectul imaginii. În mod paradoxal fusta scurtă poate trimite la căutarea personalității: între atâtea fuste scurte, între atâtea intimități arătate, nu-ți rămâne a căuta
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
oameni. Un om poate dori să-i anuleze pe ceilalți, să-i subordoneze, dar, în mod ideal vorbind, nu va putea niciodată să le ia limbajul. Ba mai mult, limbajul în sine va avea nevoie ca aceștia să-l păstreze. Imaginați-vă un om care poate vorbi dar n-are cu cine! Nu mă mai puteam suporta așa! Începusem să mă văd cum mă vedeau și ceilalți, adică prin intermediul ocupațiilor mele. Exista riscul împăcării cu această situație, riscul închiderii într-o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
muzicii constituie o alternativă ontologică. În această variantă orice fan este adeptul unei perspective metafizice. De plenitudinea unei existențe ține și dorința de semnificații. Ea este cumva varianta soft a setei de adrenalină; cum adrenalina dă dependență, lesne de putem imagina că și beția de semnificații este dorită a fi continuu reluată. Încercând să înveți o limbă străină îți dai seama că intenția de exprimare se îndreaptă spre cuvintele cunoscute, fiind cumva limitată de ele. Tot așa se întâmplă și în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
citi cu voce tare; e stratul începuturilor, specific copiilor sau civilizațiilor care sunt la primul contact cu scrisul. Pornind de la unele credințe în magie specifice continentelor americane filosofii preocupați de studiul conștiinței au lansat modelul zombie, în încercarea de a imagina cum ar arăta omul fără conștiință. Cred că nu este vorba doar de un modele teoretic, ci de existențe reale, numeroși oameni trăind sub această formă, cel puțin în unele dimensiuni ale vieții lor. Dacă vom considera că zombie acționează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]