7,075 matches
-
biografic. Biograficul are preponderentă în raport cu imaginarul. La noi mari povestitori sunt Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Constructori de lumi reale sunt Liviu Rebreanu și Marin Preda. În literatura română nu există un J. L. Borges, un constructor de lumi pur imaginare. Prozatorul român este marcat mai mult sau mai puțin de biografic. Jean Băileșteanu este un mare povestitor. Convenția sub care scrie este că întâmplările relatate sunt în mare parte istorii trăite direct sau indirect. Pe această coordonată, Jean Băileșteanu este
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
de viață oferim enoriașilor și cititorilor noștri, într-o vreme în care mass-media, pe toate canalele sale, oferă cu totul alte modele. 3. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Lumini și umbre, 124 pag., 8 lei. Cartea cuprinde un buchet de meditații, scrisori imaginare către diverse personalități ale culturii române (M. Eminescu, C. Brâncuși), povestiri culese din viață, unele comice, altele dramatice, pline de învățături moral-religioase pentru cititori. Autorul mărturisește: ,,Cuvântul mi-a fost cale către oameni și către Dumnezeu. Prin el mi-am
Oferta de carte, luna martie, 2014. Informație distribuită de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339467_a_340796]
-
pe prozatorul Constantin Pădureanu unii ar putea, din decodificarea titlurilor unora dintre lucrările sale, să persevereze a-l gândi pe acesta ca pe un scriitor religios. Decodificarea constituie însă doar forma preliminară a comprehensiunii și interpretării unei opere literare. Universul imaginar (diegeza) impune abordarea dintr-o perspectivă hermeneutică globală de descifrare a sensurilor generice, a semnificațiilor concrete și a înțelesurilor specifice generate de text. Fundamentată pe o semantică romanescă echilibrată, lectura onestă a cărții de față ne instalează în perimetrul larg
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
ei se întâlnesc. Intenția lui Vasile este să meargă să vadă filmul „Gladiatorul” la cinema „Patria” în Coveia. El însă cedează solicitării Ioanei de a merge la ea acasă. Ritualic, trece cu ea în brațe pragul casei, am zice că imaginar consumă astfel căsătoria. Totodată, derutat, Vasile evaluează că ar înțelege cum într-o femeie stau îngemănate o vrăjitoare și o prostituată. Interesată de părerea lui în ce o privește, Ioana află că el o consideră serioasă și că este fascinat
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
Cristi. La Cioroiași sunt bunicii și Nelu. Băileștiul, Craiova și Bucureștiul au inscripția mamei. Craiova stă pe umerii Danei, ai lui Andrei, Alexandru, I.T. Ștefănescu etc. În formula existențială a eului configurat, raiul este dublu: corporal și spiritual, real și imaginar. Elemente de rai sunt, în plan corporal, gustul unei cireșe, iar în plan spiritual, cărțile, biblioteca. Există, pe de altă parte, un înger de sorginte divină („îngerul personal”) și unul real: I.T. Ștefănescu se dovedește un „înger păzitor”. În perspectiva
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
înțeleasă lava inevitabilului sfârșit; se remarcă prin curentul meditativ ce alimentează conștientizarea faptului că la 50-55 de ani a început declinul. De aceea, sub această privire zen (senină, calmă și echilibrată) momentul de iubire, de credință, de călătorie (reală ori imaginară) și de artă se trăiește cu o paroxistică împăcare. Pentru cine nu se simte veșnic, această elegie-imn este de citit ca o amintire dintr-o copilărie ce îmbătrânește. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
simțuri; ele pot fi ușor adormite. Limbajul este rudimentar și și-a epuizat potențialul de comunicare: s-a ajuns la „fundătura vorbirii” („Ieudul fără ieșire”). În orice scriere literară se definește o instanță de discurs. Este vorba de o construcție imaginară ce-și asumă generic textualizarea și pe care lectorul o percepe ca fiind delegatul sau reprezentantul mesajual al autorului în text. Această instanță este confundată cu autorul. În realitate, eul textual (liric, epic, dramatic) nu este același cu eul auctorial
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
pe care dacă le-ai pierdut și-ți devin și irecuperabile, atunci acele lucruri nu mai merită. Lectorul în situație (Anne, respectiv, Adam Wellington) nu poate percepe ficțiunea decât ca pe o realitate: mai exact, se desfată în realitatea discursului imaginar. Primul impuls este să se ia ficțiunea drept materie palpabilă. Ca atare, tendința este de a crede pe cuvânt orice narator, de a-l credita în afara oricărei îndoieli. Existența nu încetează unde începe ficțiunea, căci suntem ce suntem și în măsura în care
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
literaturizării. Mai mult, acest al doilea jurnal promovează cu devoțiune textul non-referențial. Perspectiva se supune locului și acesta „reclamă un text fără început”, pentru că „aici (în Quèbec - n.n.), sub flamura crinului, istoria se confundă cu legenda”. Temeiul acceptării literarului și imaginarului este că „într-o lume fatal supusă discontinuităților de tot felul, poveștile rămân singurul conectiv” (p. 54). Acest al doilea jurnal permite literaturizarea și nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
Acest al doilea jurnal permite literaturizarea și nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p. 176). Totodată, se reține o concluzie a lui Jean-François Revel („Cunoașterea inutilă”): „cea
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
unor evenimente precum inventarea bombei atomice („Plimbare prin New York. Pe urmele bombei atomice”), întemeierea New-York-ului („Un Rosh Hashana 1654”). Criteriul înalt al umanității individualizează „Sfârșitul Americii”, „Noapte bună și noroc”, „Corectitudinea politică”, „Președinții americani față cu morala proletară”, „O convorbire imaginară cu Obama la cafenea”). Între articolele din această categorie, remarcabil este „Sfârșitul Americii?”. Aici este reținut un slogan de mare impact al Președintelui Barack Obama: „Nu voi accepta niciodată locul doi pentru America”. Deși provine din corespondențe transmise de-a
ROBERT RADU HERVIAN: Spirit şi comunicare, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339615_a_340944]
-
în întoarcerea acasă după ani, în 1997. Această revenire are un aspect biografic și o iradiație în ficțiunea din romanul „Întoarcerea huliganului”. Este vorba de o percepere a reîntoarcerea ca privilegiu și ca stranie înapoiere după moarte. Între real și imaginar, eul existențial resimte revenirea din poziția de „turist al posterității”. Neobișnuitul momentului rezidă în senzația de a reveni ca „un strigoi, o fantomă, într-un loc în care nu mai exist, nu mai sunt necesar, dacă am fost vreodată. Șansa
NORMAN MANEA: Elementele formulei existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339627_a_340956]
-
Mirel Brateș: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita de Ștefan Vlăduțescu Scriitor polivalent, Mirel Brateș a reușit atât în poezie, cronică literară, eseu, cât și în proză. Al cincilea roman al său, „Alibi cu Rebecca” (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2012) este unul remarcabil: prin
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
așezat în sistematica de evenimente majore și de știri a realității. De aceea, cel mai recent roman al său „Te voi răpi la noapte!” (București, Cartea Românească, 2011) ne apare ca surprinzător prin mișcarea sigură a personajelor într-o lume imaginară. De la Nicolae Filimon la Rebreanu și de la Camil Petrescu la Nicolae Breban și Augustin Buzura, romanul românesc s-a zbătut să se elibereze de biografic. Romanul nostru rămâne totuși marcat de intervenția biograficului în diegeză. Lumea imaginară plătește rate băncii
Stelian Ţurlea: Elemente metafizice în proza evenimenţială, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339642_a_340971]
-
într-o lume imaginară. De la Nicolae Filimon la Rebreanu și de la Camil Petrescu la Nicolae Breban și Augustin Buzura, romanul românesc s-a zbătut să se elibereze de biografic. Romanul nostru rămâne totuși marcat de intervenția biograficului în diegeză. Lumea imaginară plătește rate băncii de fapte a istoriei. În raport cu profilul profesional al lui Stelian Țurlea, epica face vizibil potențialul său de a construi în imaginar. Armătura de adâncime a cărții o reprezintă competiția între frați. Pe de o parte, este vorba
Stelian Ţurlea: Elemente metafizice în proza evenimenţială, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339642_a_340971]
-
cititul ne duce spre cărți, iar lectura aduce înțelesurile cărților la noi. Cititul survine ieșirii din sine, iar lectura survine ca întoarcere înțeleaptă la sine. Alegoria dezvoltată de M. Cărtărescu face din diegeza operelor o realitate de lectură, o lume imaginară. Fiecare citește „așa cum trăiește”. „Edificiul lecturii” este o lume funcțională în mediul lecturii. Mircea Cărtărescu îi menționează incidental pe Dostoievski, Góngora, Rabelais, Swift, Joyce, Kafka. Convergența (nucleară) a contribuitorilor și coerența volumului se conturează pe două rute. Primul nucleu în jurul
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
ca imersiune în mediul prieteniei („ca roman al prieteniei”). Accede în „Contele de Monte-Cristo” ca într-un cosmos „al răzbunării”. „Insula misterioasă” este percepută ca model al ieșirii din naufragiu și a reproducerii civilizației la nivelul naufragiului. În legătură cu această conjectură imaginară a aducerii mediului la nivelul subiectului sunt de amintit cele două ipoteze ale lui Karl Popper despre epistemologia fără subiect cunoscător ( Karl Popper„Objective Knowledge”, London, Oxford University Press, 1972 - capitolul „Epistemology Without a Knowning Subjet”). Popper arată că, ontologic
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
simțuri; ele pot fi ușor adormite. Limbajul este rudimentar și și-a epuizat potențialul de comunicare: s-a ajuns la „fundătura vorbirii” („Ieudul fără ieșire”). În orice scriere literară se definește o instanță de discurs. Este vorba de o construcție imaginară ce-și asumă generic textualizarea și pe care lectorul o percepe ca fiind delegatul sau reprezentantul mesajual al autorului în text. Această instanță este confundată cu autorul. În realitate, eul textual (liric, epic, dramatic) nu este același cu eul auctorial
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
pe mine mai întâi și să mă dea cu capul de pereți, când, brusc, podeaua s-a sfărâmat cu zgomot mare sub el și insul a dispărut printre scânduri în bezna plină de păianjeni și fantasme a primului meu univers imaginar. Mult mai târziu am aflat că-și rupsese picioarele în cădere și nu mai avea să fie niciodată om întreg”. Mihai Antonescu își reconstruiește mediul cu unele componente capabile să returneze narațiunii în sine, din plasa înclinațiilor de sancționare a
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
Lui” (p. 223). Ceea ce se mai remarcă în peisajul epic este prezența în viața lui Alexandru Filipescu a lui I.D. Sârbu și a tânărului prieten al acestuia, profesorul Mircea Moisa. O secvență memorabilă este scena în care Vladimir Streinu, prieten imaginar al lui Alexandru Filipescu, îl reîntâlnește pe George Călinescu. În ce privește tehnica narativă, „Bravo Lui” este un roman al faptelor: „faptele ne interesează”, susține un personaj (p. 28). Protagoniștii nu au interioritate. Lipsește în mod deliberat analiza psihologică. Spiritul auctorial se
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
pe care dacă le-ai pierdut și-ți devin și irecuperabile, atunci acele lucruri nu mai merită. Lectorul în situație (Anne, respectiv, Adam Wellington) nu poate percepe ficțiunea decât ca pe o realitate: mai exact, se desfată în realitatea discursului imaginar. Primul impuls este să se ia ficțiunea drept materie palpabilă. Ca atare, tendința este de a crede pe cuvânt orice narator, de a-l credita în afara oricărei îndoieli. Existența nu încetează unde începe ficțiunea, căci suntem ce suntem și în măsura în care
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
e ultimul lucru care s-ar putea spune despre T. Băsescu. În Adevărul, chiar deasupra fragmentului și pozei mele, culeasă nici nu mai știu din ce împrejurare, nebărbierit, zâmbind și salutând cam ca Băsescu Traian, cu mâna la un chipiu imaginar, ca și cum l-aș da afară pe regele Mihai din țară urându-i călătorie sprâncenată, e reprodusă părerea unui istoric: „Fostul președinte Traian Băsescu, exact în logica clișeelor antimonarhiste din comunism, a vorbit despre regele Mihai ca despre un trădător, atât
Propaganda murdară – de la Pravda, la Adevărul () [Corola-blog/BlogPost/339039_a_340368]
-
Toate Articolele Autorului ELOGIU IUBITEI Să mi te-nchipui, doar, eu n-am să pot vreodată și nici s-ador, în taină, << o donna Angelicata >> - ba, chiar străin, mi-e gestul unui înflăcărat rebel de desfătare misogina, printr-un deșert imaginar - si nci nu pot să spun că- mi plăci că o vestala nouă că trupul tău mă-ndeamnă la cel păcat dintâi - dar te iubesc, cum se iubește pururi o dragă de ființă, si, de va fi să fie, a
ELOGIU IUBITEI de ION MARZAC în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340746_a_342075]
-
pagini de proză “Pentru eternitate”. Geo Constantinescu - la rândul său, semnează proza “Străinul”. “Încercări de străpungere a tăcerii gândului” - (XVII) - este proza semnată de Elena Neagoe. La rubrica: “Asterisc” Jianu Liviu-Florian semnează proza: “Baza de date a generalilor” (poveste pur imaginară) Tamara Constantinescu scrie un studiu foarte pertinent de istorie literară despre: “Încornorații din comediile lui Nenea Iancu și alți încornorați celebri”, III iar Monica Mureșan semnează poemul “Felicitarea”. La rubrica “Teatru” - Mariana Cristescu semnează o cronică teatrală la piesa “O
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
durat și regimul. Au fost anii botezați „Frica de frică”. Și totuși, în tot acest timp, pe furiș, mi-am făcut o jucărie numai a mea: cuvintele. Cu ele-mi construiam castele, mă îmbrăcam împărătește, îmi mobilam vastele mele apartamentele imaginare. Ca să nu mă fac de râs, am botezat cuvintele „pitici”. Pentru că scriitorii nu sunt oameni obișnuiți. Părinții, bunicii lor au fost morari, blănari, ciubotari. Ne-am păstrat numele, dar având pitici pe creier, am devenit scriitori. Scriu mai ales fiindcă
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]