8,822 matches
-
năvălește Înăuntru, secondat de Jess. Am ratat momentul? Jess are pe ea tricoul cu „E o mămică sexy și-o iubim“, ca al lui Suze. Danny are un maieu albastru de cașmir cu „E o oafă roșcată și-o urăsc“ imprimat cu litere kaki pe piept. — Unde-i copilul? Danny se uită În jur cu ochi strălucitori, trecînd În revistă Întreaga scenă. Privirea i se oprește asupra Venetiei. — Hei, cine a invitat-o pe Cruella de Venetia? Luke se holbează la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și Victor Braniște. La rubricile literare și culturale se întâlnesc semnăturile lui Silvestru Moldovan, Onisifor Ghibu, Aron Cotruș, Emil Isac, Ioan Lupaș, Virgil Onițiu ș.a. În anii primului război mondial autoritățile austro-ungare confiscă gazeta, îi impun redactori străini și îi imprimă caracterul unui oficios al comandamentului militar (octombrie 1916-noiembrie 1918). Pentru un timp, patrimoniul publicației trece în posesia profesorului Arsenie Vlaicu, care o și redactează împreună cu N.N. Sulică, ambii fiind adversari ai unirii cu România. În aceste condiții, din noiembrie 1918
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
o tăietură rapidă, precisă. Cărțile următoare nu demonstrează încă o vocație autentică, multe poeme, unele cu rimă sau cu ritm care șchioapătă, mimând un sentiment ori o semnificație obscură. De cele mai multe ori tensiunea, emoția pe care poetul încearcă să le imprime versurilor, prin intermediul sugestiei sau al confesiunii directe, sunt artificiale. Tendința de a urma modelul stănescian, al poeziei abstracte, conceptuale, conduce la construcții artificioase, lipsite de originalitate. Nu întâmplător, laitmotivele sunt cuvinte-metaforă, precum numele, semnele, urmele, sângele, timpul, piatra, sufletul, focul
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
indivizii se adaptează sau nu se adaptează, dar prețul supraviețuirii lor se răsfrânge asupra libertății societății. Exemplul „normalizării” de după Primăvara de la Praga a Însemnat paralizarea societății civile. Felul În care se percepe normalitatea este susceptibil de interpretări diferite. Modernitatea a imprimat un dinamism fără precedent În schimbarea comportamentului cultural al individului, a adus „normalitatea” producerii noutății, inovației, reconstrucției etc. Toate acestea pun Într-o oarecare ambiguitate termenul normalitate. E normal așadar să vrei să produci noul, despărțindu-te mereu de trecut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Unda mea de optimism despre tranziție nu este, cred, greșită. Tranziția tuturor surprizelor, inclusiv a celor bune. Ea presupune o conștiință a crizei, pentru că Înseamnă o permanentă despărțire, un stadiu al Împlinirii imperfecte. Sensul vechi, iluminist, al progresului avea deja imprimat un profil al tranziției continue. Există, cred, și un sens pozitiv al crizei, acela de a testa eul. Mă refer la un „eu” exprimat cultural, la intersecția influențelor dintr-o multitudine de câmpuri. Referitor la societatea civilă, acest sens pozitiv
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
grăbit lăsat în urmă, îl reprezintă pentru F. trei „povestiri ciudate” traduse din Villiers de l’Isle-Adam (Decapitatul, 1931); vreme de un deceniu și mai bine a mai transpus, în periodice, cu precădere versuri (Heine, Rilke), pentru ca în 1946 să imprime masiva tălmăcire după Viața lui Nijinsky, povestită de Romola Nijinsky (prefața preluând un articol dedicat artistului de Paul Claudel). Tenace, aptă a-și lua în serios vocația, F. a exersat în varii genuri literare; redebuta la scurt timp cu teatru
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
al reportajului, fie al istoriei. La cina din nouă sute șapte (1977) și Caietele locotenentului Florian (1983) aparțin mai degrabă istoriei literaturizate decât romanului istoric. Ambele volume sunt însoțite de bibliografie, printre titlurile selectate remarcându-se numeroase documente de partid, care imprimă direcția deformată a demersului de reconstituire. Din îmbinarea izvoarelor istorice, a cronicilor de familie cu substanța literară propriu-zisă, realizată de data aceasta într-un dozaj eficient, derivă și romanul din 1988, Moartea baroanei, în care naratorul „transcrie” în cheie modernă
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
Eminescu se scoate un număr comemorativ, iar zece ani mai târziu, în 1899, publicația îi închină un cuprinzător număr omagial. Contribuția F. este meritorie și în sectorul criticii literare. Primul critic al revistei este, fără îndoială, însuși Iosif Vulcan. El imprimă, de altfel, contribuțiilor critice (note bibliografice și recenzii, articole polemice și cronici literare) un stil, deosebit de cel al periodicelor din România, cu o anume predilecție pentru retorism, cu o eleganță a argumentării, dar și cu izbucniri polemice. În această manieră
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
Baudelaire. Maghernița veche și alte versuri din anii tineri, întâiul lui volum, fructifică amintirea copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul, dar și cu un anume elan vital patetic scot din banalitate și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
istorisiri, astăzi numite „fantastice”, relative la animale denumite tot astăzi „fabuloase”. Ideea însăși a căutării semnificatului în „cartea naturii” nu trebuie înțeleasă ca o inventare a valorii simbolice, ci ca o încercare de a o identifica exact acolo unde fusese imprimată de la geneză. Descifrarea valorii de signum al lumii și al făpturilor create a fost însă ținta multor scrieri medievale. Ceea ce șochează în Fiziolog nu este această preocupare, ci imageria bestială, un fel de horror al realității spirituale. Acestei adevărate estetici
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
săptămânal, la Sibiu între 6 ianuarie și 15 decembrie 1891. F.i. este una dintre publicațiile (calendare, periodice, cărți) editate la Sibiu în urma inițiativelor și strădaniilor materiale depuse de cercul din jurul ziarului „Tribuna”, în al cărui Institut Tipografic se și imprimau. Redactor responsabil a fost D. Popovici-Barcianu. Bună parte din articolele politice sau culturale, precum și din scrierile literare se retipăreau și în „Tribuna”. Conținutul este mult mai divers decât cel al unei foi literare obișnuite, F.i. urmărind, la fel ca
FOAIA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287042_a_288371]
-
artistică, traduceri, schița dramatică Sub lespezi în „Adevărul literar și artistic” (1925-1926), povestiri pentru copii în „Dimineața copiilor” -, dar obține un succes de scenă în 1920, când Teatrul Național din București îi joacă o piesă în trei acte, Fără reazem, imprimată în 1922. În colecția de literatură universală de la Editura Cultura Națională, îngrijită de V. Pârvan (de a cărui prețuire se bucură), i se publică în 1923 traducerea la Prințul fericit de Oscar Wilde, în același an F. încredințând tiparului și
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
pașoptiste, pe când N. D. Popescu, în nuvela cu același nume, nu depășește descrierea meticuloasă a faptului brut. Meșterul Manole, drama lui Victor Eftimiu, preia întreaga fabulație, subliniind valoarea simbolurilor, în timp ce Adrian Maniu, în Meșterul, rămâne fidel narațiunii folclorice, căreia îi imprimă o tentă bizantinizantă, iar Lucian Blaga, în Meșterul Manole, încadrează mitul autohton într-o dramă de idei. Motivul este foarte răspândit în lirica dintre cele două războaie mondiale, fiind preferat mai ales de poeții tradiționaliști. Dintre creațiile artistice din a
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
doar bucolică pentru că se referă la episcop) care se plâng că ciuma le-a decimat turmele; neatinsă rămâne numai turma unuia din cei trei pe nume Tityrus (care trimite în mod clar la Virgilius) pentru că el a avut grijă să imprime pe fruntea boilor semnul crucii. Cuprinși de respect în fața acestui miracol, ceilalți doi păstori-episcopi cedează lui Tityrus conducerea turmei-Biserică. Poemul, nu e foarte lung, e constituit din treizeci și trei de stofe scrise în asclepiadic minor care se încheie cu un gliconic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
precum pământul / care rostește frunzei”. Cu Limuzina de ceață (1982) se intră într-o altă etapă de creație: o poezie discursivă, nu totdeauna convingătoare, își face obiect din contradicțiile vieții de toate zilele, din latura perisabilă a existenței. Tonul crispat imprimă comunicării o gravitate sumbră. Soclul de umbră (1986) conturează un profil liric clasicizant, ale cărui caracteristici sunt discreția, melancolia, eleganța, pudoarea, voința de claritate. SCRIERI: Alb pelerin, București, 1977; Efebul din lumină, Cluj-Napoca, 1979; Limuzina de ceață, Cluj-Napoca, 1982; Urgența
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
arată a fi fost vel logofăt. Când Constantin Brâncoveanu l-a ales prin 1693 să-i fie istoric oficial, G. avea o avere literară impresionantă. Luase parte, împreună cu fratele său Șerban, la realizarea primei ediții integrale în românește a Bibliei, imprimată la București în 1688. În 1691 Antim Ivireanul tipărește la București Mărgăritarele lui Ioan Chrisostom (cu titlul Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust), colecție de omilii tălmăcite din
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a lui Petru Movilă în traducerea lui G., cărturarul român tălmăcind textul aprobat la Sinodul de la Iași din 1642 și confirmat apoi de cei patru patriarhi ai Răsăritului, text în care Meletie Syrigos introdusese câteva modificări și care fusese apoi imprimat, în 1667, în grecește - tălmăcire datorată tot lui Syrigos - în Olanda. Deschizând șirul de tomuri ce cuprind mineiele traduse de G. și imprimate la Buzău în 1698-1699, mitropolitul Theodosie Veștemeanu îl roagă pe cititor să ierte greșelile, tipograful vorbește despre
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
cei patru patriarhi ai Răsăritului, text în care Meletie Syrigos introdusese câteva modificări și care fusese apoi imprimat, în 1667, în grecește - tălmăcire datorată tot lui Syrigos - în Olanda. Deschizând șirul de tomuri ce cuprind mineiele traduse de G. și imprimate la Buzău în 1698-1699, mitropolitul Theodosie Veștemeanu îl roagă pe cititor să ierte greșelile, tipograful vorbește despre cadența tensionată a muncii, despre lucrul noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
căci în februarie 1699 Stanca răposa. „Pedepsit” în carte elinească, G. găsește nu fără oarecari opinteli o haină românească stihului lung, iambic, grecesc și ritmului elegiac, știind să păstreze numărul de silabe (14-16) și să așeze bine cezurile. Și-a imprimat și el textul cândva, între 1696 și 1699, poate la Snagov - o spune Dumitru Logofătul sin Anastase Șufariul: „Însă scoasă după tipar și scrisă cu mâna de ....”, care o copia în 1735 -, dar tipăritura s-a pierdut, iar copiei îi
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
de capitole în „Magazin istoric pentru Dacia”. Versiunea în optzeci de capitole a fost tipărită de Ștefan D. Greceanu în 1906. Versiunea integrală a cronicii (restituită, se zice, de acel manuscris copiat prin 1730-1740 de serdarul Grigore Greceanu) va fi imprimată în 1961 de Mihail Gregorian, în ediția Cronicari munteni. SCRIERI: Istoria Țării Românești de la 1689-1700 (publ. N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia”, II, 1846, 129-176, 193-228, 321-354, reed. în Cronicarii Țării Românești, II, București, 1847, 1-116, în Istoria Moldo-României, II
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Geschichtswissenschaften (științele spiritului și cele ale istoriei), ca urmare a redefinirii de către marxism-leninism a caracterului obiectiv al legilor sociale. Ele asigurau partidului comunist rolul determinant În istorie, fundamentându-i deciziile politice. Conducerea partidului decidea planul de cercetări În științele sociale, imprimând astfel un caracter tautologic discursului științific În intersectările lui cu politicul. Sintagma Gesellschaftswissenschaften a fost abandonată după 1989 și Înlocuită cu Sozialwissenschaften, utilizată În Germania occidentală. În România, sintagma „științe sociale” a fost Înlocuită, după 1989, cu „științe socioumane”. Unii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru Țara Românească, alta pentru Moldova). Cel mai de seamă discipol al tipografului a fost diaconul Coresi, semnatar, alături de Oprea logofătul, al ultimei cărți ieșite din atelierul târgoviștean - un Triod-Penticostar (1558). Deși
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
la București, lunar, între 15 februarie și 15 mai 1876, sub direcția lui B.P. Hasdeu (partea literară) și Dimitrie Brândza (partea științifică). Într-o notă din primul număr, B. P. Hasdeu anunță că va „dirige” partea literară, căreia îi va imprima „nu o direcție nouă, ci o direcție sănătoasă”. Sub titlul În loc de prefață. Al doilea rămășag, Hasdeu reia aceleași idei și republică celebrul acrostih îndreptat contra Junimii. Revista păstrează în cele patru luni de apariție orientarea antijunimistă, dar, ca și la
REVISTA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
motive explicit autohtone (datini, sărbători, reminiscențe istorice, elemente de peisaj), multe evocând scene din copilărie cu specific local, transilvan, valorificând inedit procedee din folclor. Cu toată lunga tradiție a poetizării unor obiceiuri, poetul care a scris versurile din Ritualuri (1987) imprimă icoanelor construite de el un ce inedit, un inefabil individualizant, printr-o stilizare proprie. Noutatea rezultă fie din tratarea unui motiv folcloric în vers liber și alb, cu formulări pe alocuri ușor prozaice, bunăoară, în Brad sau buhaș („Bradule, care
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Ea poate însemna evoluție, inteligență, finețe, suplețe, progres, după cum poate însemna lașitate, duplicitate, șiretenie, superficialitate. În ea se găsesc conținute virtual și posibilitățile de progres, și de decadență. Totul va depinde de directiva culturală, socială și morală care va fi imprimată poporului de conducătorii săi. Destinul care ne așteaptă e astfel dublu. La răspântie, se cere mai multă înțelepciune decât oriunde.” Două sunt ideile fundamentale care îl conduc pe R. în calitate de teoretician și critic literar: specificul național și metoda psihologică, dublată
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]