2,489 matches
-
privi, cu deosebire, vechea minune de artă bizantină care e biserica Trei Ierarhi sau Trisfetitele, după numele vechi, conservat încă. Din stradă, firește, nu putem vedea nimic. Masivele clădiri din față o maschează cu totul. Putem însă privi clopotnița, turnul, impunător încă și mai ales așa de sprinten în înfățișarea sa totală, cu toată starea de degradare în care se găsește. Văzută prin bolta de intrare, biserica ne impresionează prin bogăția arhitecturei și ornamentației sale. Câțiva pași în interior, în curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bogate, de oameni bogați, fără prea mari aspirații dar cu gusturile destul de rafinate, de oameni cu viața construită dintr-un ciudat amestec de orientalizm și occidentalizm. Printre curțile vechilor boieri ieșeni cred că palatul acesta e una din cele mai impunătoare și ca gust în construcție și ca proporții în linii, una dintre puținele care justifică titlul de "palat" pe care-l poartă. Declinul vechei protipendade ne apare clar atât în fațada neîngrijită a clădirei și în starea de părăsire în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu privire la așezările primilor coloniști, locul acesta a fost de secole designat palatelor domnești. Cine n-a avut ocazia de a ținea în mâni și de a privi măcar o stampă sau două, din câte ne-au rămas mărturie de frumusețea impunătoare a acestor palate? Cine n-a citit cât de puțin din discripțiile lor? Distruse de numeroasele incendii care au prefăcut adesea fața orașului, palatele aceste se râdicau din nou, se râdicau mereu... Așa a fost la 1806, așa a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Galați. În același compartiment cu noi, călătorea, însoțit de o tânără persoană blondă (fiică, rudă? n-aș mai putea spune), scriitorul rus Vladimir Korolenko. Nu știu cum l-am aflat, cum am aflat că era el. Știu bine că figura lui blândă, impunătoare, caracteristic slavă, m-a interesat din primul moment. Era și așa de natural! Când am știut însă că bătrânul pe care-l aveam în fața noastră era autorul "Muzicantului orb", interesul nostru, al amicului meu și al meu, s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Asachi, după Negruzzi, după Russo și întrucâtva după contimporanul lor Alecsandri. Artele erau în plină înflorire. Teatrul cel mare de la Copou a cunoscut cele mai frumoase zile, cu cei mai mari artiști ai țării și ai Europei; iar interiorul său impunător, dacă n-avea decorațiunea somptuoasă a noului teatru, era în schimb populat de o lume elegantă, distinsă, plină de gust, și pe care în zădar am mai căuta-o în sălile de spectacol de azi. Viața socială era de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu armonioasele sale coloane renaissance, cu ușa de intrare de stil oriental și de un efect surprinzător, face din acest monument unul din cele mai prețioase lucruri de artă ale fostei capitale. (Foto-Regal) Pag. 75. Turnul Golia, de un aspect impunător și neașteptat, întrucât reprezintă o concepție arhitecturală cu totul deosebită de monumentele înconjurătoare, datează, împreună cu zidurile și întăriturile ce înconjoară fosta mănăstire, tot de la începutul secolului al XVII-lea. Până acum un secol în urmă acest turn avea suprapusă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ale sale. Iar de sub zidurile ei sau din cerdacurile arhondaricului sau sălii gotice, Iașul apare într-o desfășurare incomparabilă. Pag. 79. Palatul comandantului corpului IV de armată. Vechiul palat al familiei Roznovanu a fost una din cele mai expresive și impunătoare clădiri ale Iașului de altădată. Cumpărat de primăria orașului, cam prin anul 1892, el fu, puțin timp după aceasta, transformat radical pentru a servi ca reședință secundară a principelui moștenitor. În timpul refacerei palatului de justiție (care a durat peste 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fosta proprietate Rohr. În această casă a locuit mult timp familia St. Gane; și mai târziu fostul ministru al justiției, mort în atentatul de la Senat din 1920, Dim. Greceanu. (Foto-Regal) Pag. 112. Palatul Roznovanu. Unul din cele mai caracteristice și impunătoare exemplare de veche arhitectură civilă ieșeană. Clișeul nostru, reprodus după "Albumul general al României" (Alex. Antoniu, 1893), nu reușește a pune în evidență unele detalii ornamentale de o reală frumusețe; puritatea liniilor și simplicitatea discretă a concepției arhitecturale rămân destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de jos. În fața acesteia a fost așezată noua statuie în bronz a lui Mihail Eminescu, opera sculptorului Faur. Pag. 284. "Grădina mea... Spalierii mei cu roze urcătoare..." (Fot. M. H.) Pag. 285. Flașnetarul. (Polyfoto) Pag. 286. Cazarma infanteriei de la Copou. Impunătoare clădire, înălțată la 1875, după planurile, considerabil reduse, ale arhitectului Karl von Kugler. (Din "Albumul României"; deci dinainte de 1893; căci astăzi, plantațiunile și construcțiile din fața căzărmei, împiedecă vederea fațadei.) Pag. 287. Una din intrările laterale în palatul gării, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care mai de care mai frumoasă, fiecare având altă arhitectură, realizate de arhitecți aduși special pentru stațiune. Aceste vile erau construite pe un platou de la înălțimea căreia privirea era atrasă de centrul civic din Steierdorf unde se distingea foarte clar impunătoarea biserică romano- catolică și școala, a cărei clădire masivă construită din piatră, cărămidă, lemn și acoperiș din țiglă. De altfel, la construcția fiecărei clădiri, fie că era de interes public sau de locuințe, la toate, materialul de construcție de bază
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să tăcem. Pentru câteva clipe, fără să băgăm de seamă, sculptorul Gheorghe Durac dispăru din cameră întorcându-se însoțit de două sticle de 2l cu vin. Își făcuse cu greu loc pentru a ajunge în mijlocul camerei și cu vocea lui impunătoare anunțase că dacă vinul de Pitești e pe terminate e timpul să servim „Vinul de Iași”. Imediat paharele au fost umplute toți fiind dornici să guste vinul din capitala Moldovei. După primul pahar au și început remarcile să apară la adresa
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un loc strâmt, unde toate păreau împotriva ei și simțea că nu mai poate rezista nici un minut să rămână acolo. Credea că venise momentul în care lucrurile trebuiau să ia o altă întorsătură. Valentin se schimbase radical, devenise o persoană impunătoare, rece, mergea direct la țintă fără a ține cont de dorința celeilalte persoane în privința acestui lucru. Își pierduse tot farmecul pe care îl avusese atunci când o ceruse de soție. Nu mai știa demult cum se sărută sau se mângâie o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tovarășe Vlădeanu, zice ea, repetînd gestul. Mă apropii cu pași rari, aruncînd o singură privire, cuprinzătoare, femeii care o însoțește pe Brîndușa: e cam de aceeași vîrstă cu ea; blondă, cu părul tăiat scurt, frumos buclat; are o ținută dreaptă, impunătoare și un surîs grav, ironic, în colțul stîng al gurii. Tovarășe Vlădeanu, mi se adresează Brîndușa, întinzîndu-mi o hîrtie, tovarășa este delegata Cooperativei Invalizilor, cu care avem relații strînse de colaborare. Dorește, urgent!, două tone de filamente de treizeci. Ocupați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Rămîn în picioare, în mijlocul încăperii, cu casca în mîini și cu ochii pe ușa biroului directorului general. Peste cîteva minute, ușa se deschide, iese șeful Serviciului investiții cu cîteva dosare în mînă. În urma lui, apare directorul general, cu statura lui impunătoare de bărbat înalt, scuturîndu-și printr-un gest reflex părul blond, cu o șuviță rebelă ce-i cade mereu pe frunte. Bună ziua! îl salut, făcînd un pas spre el. Bună, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Tovarășe director general..., încep eu timid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scos din priză, spun eu. Am vrut să nu fim deranjați cît am pilotat. Se lasă din nou tăcerea. Brîndușa îl privește lung pe Vlad, în timp ce-și trage încet, cu grație, mănușile de pe mînă. Are o ținută dreaptă, impunătoare, acoperită de un văl de teamă: așteaptă o vorbă din partea lui Vlad, care continuă să tacă. Am venit să te iau acasă. Și cum vrei să mă iei? întreabă Vlad. Mă faci pachet și mă pui în portbagaj? Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o aud pe soacra lui Ion. Sper că nu v-am deranjat prea mult, domnule Vlădeanu... Mă întorc spre soacra lui Ion, care a ieșit din sufragerie și a înaintat pe hol, pînă lîngă fiică-sa. Are o ținută dreaptă, impunătoare, de femeie spre șaizeci de ani, împodobită cu o basma înflorată, în care și-a strîns părul, și cu un capot de mătase, larg la mîneci, arcuindu-se peste pieptul plin, curgînd în falduri de la cordon pînă spre pămînt. Sărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și să merg pe stradă cu fruntea sus ăsta-i esențialul!... Din mijlocul peretelui de lîngă masa mea de scris, mama sfîntă și unică zeitate căreia mă închin! pare să se desprindă din fotografie: stă pe treptele cerdacului, mîndră și impunătoare, cu zîmbet cald pe buze și în ochi, așa cum a fost întotdeauna; întotdeauna cînd era fericită, fericită cum era și în duminica aceea, cînd eu, student în ultimul an, am venit acasă pentru o sîmbătă și o duminică. Atunci i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să cadă. Aici e? — Îhm... Îmi trag nasul și încerc să-mi iau un aer detașat. Da, aici e. Intră în curte. Am fost de multe ori acasă la Suze până acum, dar de fiecare dată sunt surprinsă cât de impunător e totul. Pornim pe un bulevard larg mărginit de copaci și ajungem la aleea cu pietriș din fața casei. Clădirea e imensă și cenușie și pare să aibă o mie de secole; la intrare are stâlpi și e acoperită de iederă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu trăsuri pe străzile Bucureștiului, Iașiului și ale altor mari orașe. Iată-i descriși de Gheorghe Crutzescu pe birjarii muscali, „aliniați ca la paradă cu trăsurile sclipitoare și caii mai lucioși ca oglinda”, așteptând În Piața Teatrului din București „răbdători, impunători, nepăsători” <endnote id=" (426)"/>. „Rețeaua deasă de stetl-uri - scria A.N. Poliak - făcea posibilă distribuirea produselor manufacturiere În Întreaga țară prin minunatele căruțe de tip evreiesc. [...] Numai dezvoltarea căilor ferate În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în partitură. A fost un mare interpret, nu doar un cântăreț de operă, având disponibilitate pentru roluri tragice și comice în aceeași măsură. Era înzestrat cu calitățile fundamentale ale cântărețului de operă: frumusețea, strălucirea, expresivitatea vocii, egală în toate registrele, impunătoare, cu puterea de a insufla viață personajelor. S-a dovedit mereu ascultător, maleabil, disciplinat în relațiile profesionale cu regizorii și colegii. Era un perfecționist, dorind să ajungă la performanța interpretativă. Pare de necrezut, dar după pensionare, după doi ani de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
alcool, și în final ne întinde cupa cu ayahuasca. O iau cu ambele mâini și înghit dintr-o sorbitură lichidul amar al cărui miros dubios îmi trezește un simțământ de revoltă interioară. Ne așezăm pe mal, așteptând liniștiți, privind profilul impunător al Urusonei în lumina sclipitoare a lunii reflectată în apă. Nu știu ce efect va avea ayahuasca în noaptea asta, dar privind râul, luna și stelele în miez de noapte, sub adierea blândă a vântului, ceremonia este specială fie și doar prin
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la muncă). Pe măsură ce ne îndepărtăm de Shushufindi peisajul se mai înveselește, copacii se înverzesc și copiii încep să alerge după camion, împreună cu o mulțime de căței zgomotoși. Reapare zumzăitul pădurii și intrăm pe un drumeag protejat de liane și copaci impunători, în timp ce pe margini se simte palpitarea vieții în desișurile tufișurilor. În mai puțin de o oră teritoriul este complet diferit, mult mai apropiat de ideea de junglă decât peisajul dezolant din Shushufindi. Continuăm din ce în ce mai adânc spre inima junglei și ajungem
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de jur împrejur, ceva mai subțiri în diametru. În centrul casei ceremoniale, pe jos, câteva mucuri de țigară și o sticlă de plastic cu o substanță groasă maronie ayahuasca, gândesc, cu o zvâcnitură de stomac. Don Julio este un bătrân impunător, arată poate de vreo 80 de ani dar este în plină putere deoarece se întrerupe din grădinărit ca să vină să vorbească cu noi. Este destul de înalt pentru un indigen, cu o structură puternică fără să fie gras și o privire
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
incapabilă să mă mișc, incapabilă să deschid ochii, pe jumătate trează, și aud cai care nechează și aleargă în spatele tufișurilor. Mă întreb de unde au apărut, parcă nu i-am văzut în timpul zilei, apoi îi văd, în frunte cu unul alb, impunător, traversând un pârâu argintiu în sclipirea soarelui. Trec aproape de mine într-o ploaie de picături și după o vreme nu mai știu nimic și adorm. Deschid ochii când soarele arde aproape deasupra casei, sunt singură în fața focului stins, până și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
râului este transparent de cristalină și rămân magnetizată în mijlocul tabloului feeric, aproape neîndrăznind să respir pentru a nu îi tulbura perfecțiunea. Într-una din dimineți aud nechezat și tropăit de cai în apropiere, ridic capul și privesc un armăsar alb, impunător, trecând râul de-a lungul pietrelor, la câțiva metri de mine, într-o ploaie de stropi argintii, urmat de restul turmei de cai. Rămân uitându mă în urma lor aproape în transă și am o revelație subită: este scena exactă pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]