2,588 matches
-
redactarea (i (inerea bilan(ului bazat (n special pe eviden(ierea cheltuielilor de gestiune; * metoda de repartizare a cheltuielilor pe fiecare asociat se stabile(te de c(tre fiecare consor(iu, criteriul cel mai r(sp(ndit fiind cel al imput(rii costului pe unitatea de timp de utilizare a unei ma(ini. (n ceea ce prive(te regimul fiscal, consor(iile de ma(ini nu sunt pasibile de a pl(ti impozite pentru c( nu au o activitate proprie (i nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Pitești, a fost nevoit să acționeze conform discuțiilor particulare purtate cu unii înalți oficiali din Securitate. Există și posibilitatea ca ezitările sale, sesizate de Pătrășcanu și ceilalți, să se datoreze și conștiinței că toate deciziile sale i-ar putea fi imputate mai târziu în lipsa unor ordine clare pe care să le urmeze. Cert este că încercările de la Târgu Ocna au avut ca efect maltratarea și obținerea de informații de la puțini deținuți. În schimb, au murit aici cel puțin trei oameni din cauza
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
foarte mare succes. Eram profesor la Dorohoi. Vreau să vă spun că răgușisem strigând "Ceaușescu", tocmai pentru că reușise să trezească în mine un patriotism foarte puternic. Era un sentiment sincer, pe care nu credeam că-l am. Și nu vă imputați asemenea sentimente? Ele pot părea astăzi destul de dezavantajoase... Nu, pentru acel moment nu era dezavantajos să ai asemenea sentimente. Pentru că auzeam tancurile la Herza, vedeam tancurile de la Botoșani care se înțepeneau și nu reușeau să ajungă la destinație, eram puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
mai înainte. Ruguri, ghetouri, torturi, veșmântul galben al celor condamnați să fie arși de vii: creștinătatea e un poncif, n-a făcut onoare doctrinei fondatorului său. Acestui "scandal" de care teologul îl exonerează pe Dumnezeul său, preferând să i-l impute unei creaturi lamentabil păcătoase, nu-i lipsește nimic pentru a ne întrista, dar n-ar trebui să scandalizeze peste măsură odată admis animalul-om drept ceea ce e, ce a fost și ce va fi. E, fără îndoială, vexant pentru amorul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bine lucrurile", cu care se iau hotărâri vitale (și asta cu atât mai mult cu cât, în momentul acela nu știi că sunt vitale), care țin de contingențe idioate, dar pe care adversarul sau comentatorul se vor grăbi să le impute unei mașinațiuni tenebroase sau unor intenții machiavelice atît de mare e orgoliul inteligenței noastre. Ea s-ar simți vexată dacă ar fi nevoită să pună unele consecințe grave pe termen mediu și lung pe seama unui simplu zvâcnet din bărbie sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Melville era nu dezamăgit mai discret, dar mai ușor de consolat atunci când încredința acest pronostic jurnalului său intim: "Nicio țară nu va risipi previziunile romantice mai repede ca Palestina și înainte de toate, Ierusalimul. Pentru unii, decepția merge până la îngrețoșare". El imputa dezamăgirea pe care i-o inspira Palestina în 1857 își putea oferi această compensație "îmbrățișării fatale a divinității". Nefericiți, gândea el pe atunci, sunt chiar favoriții Cerului. Și nu ziarul cu data de azi o să-l dezmintă. Dar cei care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
opiniei în funcție de noi arhetipuri și simboluri, pe care își ia îndatorirea de a face publicul să le adopte".14 Însă, pe cât de adevărat este ca in RP sunt folosite asemenea tehnici, pe atât este de puțin justificat să li se impute lor "reorientarea" opiniei publice în funcție de noi arhetipuri. Chiar faptul, valabil pentru publicitatea comercială și publicitatea corporatistă, în egală măsură, ca strategiile de comunicare se elaborează numai după o strictă observare a caracteristicilor publicului-țintă, ne arată că reorientarea către alte "arhetipuri
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
pe fostul președinte, era considerat ”dușman al poporului”, ”comunist” și ”profitor”. Evenimentele din decembrie 1989 le-au pus pecetea atât lui, cât și soției sale, Elena, de dictatori, călăi ai națiunii și dușmani ai poporului. Cuplului Ceaușescu i s-a imputat de către completul de judecată, alcătuit ad-hoc, la Unitatea Militară din Târgoviște, că a produs moartea a peste 60.000 de oameni, subminarea economiei românești, genocid împotriva poporului român. În realitate, numărul morților depășea cu puțin cifra 1000, de subminarea economiei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Corneliu Vadim Tudor, președintele P.R.M., cât și cu Ion Iliescu, aflat în opoziție și îndeplinind funcția de senator. Replicile din finala prezidențială a anului 1996, dintre Emil Constantinescu si Ion Iliescu sunt cât se poate de dure. Ion Iliescu îi imputa că este manipulat de forțe antiromânesti, în timp ce contracandidatul său îl făcea pe mai vârsticul său adversar politic - mincinos, lipsit de sentimentul onoarei si al realității. Confruntarea televizată a făcut multă vâlvă în sânul electoratului român. S-a dorit o schimbare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Crohmălniceanu, sau Croh, cum i se spunea, pe numele său Cahn - i-au displăcut de la Început „acrobațiile literare” ale lui Nichita Stănescu, pe care Îl compara cu un „scarabeu”, ca și felul „ciudat, paradoxal” În care reacționau personajele brebaniene. Le imputa reacții „false”, inadecvate firii și rolului pe care-l ocupau În țesătura, În trama cărții. „Breban, mi se pare că spunea el, nu respectă adevărul psihologic, personajele sale reacționează totdeauna altfel decât te aștepți și de cum e normal, firesc s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Goma o calitate În plus: cea de tenisman! 9 Eram mai degrabă un singuratic În primii mei ani la Paris, Înainte de a găsi un editor pentru cărțile, romanele mele apărute la București - unul dintre faptele agravante care mi se imputau de către vechea emigrație era de a voi să editez În capitala Franței cărți apărute În „editurile comuniste”. E adevărat, dar noi, vârfurile generației ’60, cei care am reușit zdruncinăm binișor criteriile realismului-socialist, eram convinși că textele noastre - unele dintre ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Sigur, am să uimesc, poate chiar să irit pe nu puțini, declarând că bolile considerate grave ale României postrevoluționare nu sunt nici diletantismul clasei politice și nici corupția ei și a administrației sau a justiției, relele pe care ni le impută Bruxellesul și de care se face atâta caz. Sigur, și acestea! Dar... corupție a existat și În România „Înfloritoare și bogată” de dinainte de război, diletantism așijderea, ca și alte „rele” majore ce Întovărășesc adesea o biruință! Nemții de azi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
conflictul a devenit manifest și uneori violent sub aspect vocal și chiar fizic, prin Îmbrânceli reciproce la hotarul dintre proprietăți și pe stradă, s-a impus găsirea unei soluții legale pentru a pune capăt conflictului. În fapt, părțile conflictuante Își imputau reciproc că hotarul despărțitor Între proprietăți(gardul l-au mutat În mod ilegal de pe linia de amplasament inițială la distanțe semnificative, ceea ce le-a oferit posibilitatea să dobândească, pe nedrept, o anumită fâșie de pământ. Au hotărât să Întreprindă, cu
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
decât „lupta de clasă leninistă”, înfrățirea între intelectuali și clasa muncitoare, vis, deziderat eșuat al filozofului marxist leninist Sartre, ce visa, în vizitele sale prin fabricile pariziene, să solidarizeze muncitorimea franceză cu studenții revoltați în mai ’68!... 9 ...Nu, nu imput nimănui - nimic. Poate, cum au comentat unii, trebuia să-mi fac auzit protestul în țară, nu în Occident. Dar... era oare posibil?! Și-apoi, încrezător în „ajutorul” forțelor democrate occidentale, am crezut că vom fi ajutați „de ei”!... Dar ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au devenit un martiriu pentru clericul nostru. Mai cu seamă dogmatica a fost osul cel mai dur de ronțăit. Profesorul don Zenati, era un preot tânăr, de o inteligență fervidă și stăpân pe materia sa. Nimeni nu poate să-i impute lipsa de experiență didactică sau un sentiment răuvoitor față de vreun student, dar păcătuia cu certitudine de o ardoare juvenilă și de o rigiditate în a pretinde studiul schemele vechilor texte scolastice care procedau după subiecte, articulate în trei părți (biblică
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și morală a Casei și a tinerilor, datorită excelentelor sale calități de educator și organizator. Astfel, don Desenzani s-a simțit marginalizat. Dar nu era așa. Activitatea sa preoțească rămânea prețioasă și necesară, chiar dacă alții dirijau partea materială». Dacă putem imputa vreun defect lui Besozzi acesta ar fi caracterul său milităros și coordonator. În rest, fratele Massimo era un religios model sub orice aspect. Dimineața se ridica foarte degrabă și petrecea multe ore în meditație, în genunchi. Timp de 15 ani
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cel mai rău sfătuitor. În fiecare zi sunt înconjurat de această lume care îmi cer haine, papuci, bani, recomandări...». Evident că nu se putea pretindea din partea lui o analiză politico-socială a situației. Nu era pregătit să caute cauzele. Persoanele cumsecade imputau această mizerie indiferenței indivizilor, ca și cum ar fi fost prin natură o rasă osândită. Cunoscând mai bine lumea și acceptând-o fără preconcepții, don Rosa și-a dat seama că era diferită de cum era judecată. De fapt, odată cu trecerea timpului și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să mârâie, cu un surâs ironic: «La Congregazione è clericale di diritto, ma laicale di fatto». Și se răspândește murmurarea, suspiciunea, neîncrederea. Se spionează gesturile, se cântăresc cuvintele și, până și, privirile superiorului general. Practic, ambientul preoților din Nazareth îi imputa lui don Calabria și colaboratorilor săi apropiați cinci lucruri. În chip deosebit că: a) câțiva frați au luat parte la Consiliul General; b) în Spitalul din Negrar s-a constituit o comunitate condusă de un frate; c) Casa de Misiune
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
amintind că prințul Dimitrie Ghica a voit să facă un guvern de conciliațiune, iar dânsul (Ion Brătianu) a voit să atragă pe liberalii disidenți în partid. Toate încercările și silințele au dat greș. Lascăr Catargiu rostește o cuvântare în care impută Regelui că n-a voit să satisfacă nici una din cererile opoziției. „Pe noi, spune Catargiu, ne-a trimis aci deznădejdea țării!“ Petre Carp a spus că prințul Dimitrie Ghica i s-a adresat ca să intre în minister, însă președintele Senatului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Eugeniu Stătescu era acuzat că a pus justiția în serviciul guvernului. Eugeniu Stătescu răspunde și aruncă fraza: — Opoziția a pierdut dreptul la protecția legilor! Toată opoziția este în picioare! Furtuna bubuie! Luni și ani de zile ziarele adversare i-au imputat această apostrofă nenorocită. Liniștea se stabilește cu greu, apoi Stătescu urmează și încheie: — Opoziția ne cere ca să intrăm în legalitate. Acestei cerințe răspund cu vorbele cu cari marele romancier Alphonse Karr își termină unul din romanele sale: „Domnii asasini să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
românești, de satisfacere integrală a prevederilor legii, evitându-se astfel desființarea instituțiilor confesionale și transformarea lor în școli de stat sau comunale. În acest scop a fost difuzat pe larg rescriptul Ministerului de Culte și Instrucțiune Publică, prin care se imputa școlilor confesionale românești o serie de neajunsuri: localurile de școală ,,în cele mai multe locuri sunt mici, strâmte, întunecoase și nesănătoase”, chiar mai mult ,,pe alocurea stau să se dărâme de tot”, nu se respectă termenul de opt luni, stabilit prin lege
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
excesul stalinist de Klassenlehre («știința clasei»). Pentru a ilustra amplitudinea catastrofei intelectuale, se pot selecta la întâmplare mostre din publicațiile epocii. Acestea ar putea să completeze o adevărată antologie a degradării umane și a infamiei morale. Deutscher (Isaac) le-a imputat comuniștilor deziluzionați că au eșuat în a face în a face distincții de importanță vitală. Socialist radical și fost troțkist (rival al lui Stalin), el nu a putut să accepte virulența atitudinilor anticomuniste [...]. Referindu-se la un anticomunist ca Arthur
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o poate vedea oricine. Se mișcă acum ca un personaj din istorie. Opoziția o face presa. Opoziție mai multă se simte în cartierele muncitorești, unde se mârâie. Dar nu este bine că nu avem opoziție. Nu e sănătos.” Se pot imputa vechii și actualei Puteri PSD-iste multe lucruri și în special d-lui Ion Iliescu. Pe lângă procesul comunismului, cerut de mulți intelectuali și studenți, încă din primăvara lui 1990 ar fi trebuit să fie soluționate evenimentele petrecute în sângerosul decembrie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
multe disoluțiuni de camere, care păreau a perpetua starea de nestabilitate ce tulburase trecutul nostru. De aceea Principele Neculai Șutzu, om luminat și cu cele mai bune intențiuni pentru țară, a scris în memoriile sale din 1867-1871 că ceea ce se imputa lui Cuza, adică nestabilitatea în guvern, nesiguranța de a doua zi, continuă și sub noua domnie a Principelui Carol. Dacă însă ar fi trăit el zece ani mai mult, desigur ar fi revenit asupra celor scrise la 1867. În adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rămână în armată, când alții erau dați afară, dar colonelul a preferat trecerea în rezervă, cu o pensie acceptabilă, deși n-a fost scutit de unele „surprize” de care nu l-a putut feri nici Bodnăraș. Aud că i se impută acum că se trăgea dintr-o familie germano-ucraineană, adică nu era român verde. Are vreo importanță ? El a acționat ca român și românește într-un cadru strâmt, încorsetat ideologic, economic și militar. Cred că n-ar trebui să se uite
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]