3,164 matches
-
cine a scris manifestele?” „Aici e partea frumoasă, nu se știe cine. Lasă-mă să pricep, scarpină-mi puțin roza-crucea asta... Nu, Între omoplați, nu, mai sus, nu, mai la stânga, așa, acolo. Deci, În mediul acesta nemțesc există niște personagii incredibile. Unul e Simon Studion, care scrie Naometria, un tratat ocult despre măsurile Templului lui Solomon, Heinrich Khunrath, care scrie un Amphitheatrum sapientiae aeternae, plin de alegorii cu niște alfabete ebraice, și caverne cabalistice care trebuie să-i fi inspirat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totul laolaltă; el n-a zis gnostici, dar ați văzut că ar fi putut să zică, Între geomanție, gerovital și radames cu mercur. Și de ce insist? Pentru că aici am o altă carte, a unei ziariste celebre, care relatează niște lucruri incredibile ce se petrec la Torino, la Torino zic, cetatea automobilului: vrăjitorii, liturghii negre, evocări ale diavolului, și totul pentru oameni care plătesc, nu pentru ăi mușcați de tarantulă de prin sud. Casaubon, Belbo mi-a spus că dumneata vii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de unde sunt banii, i se spunea că înainte de operație câștigase o sumă importantă la loterie. Era mai bine să o primească în tranșe, până când își va redobândi „capacitățile intelectuale de dinainte”. Oricum, nu credea o iotă din toate explicațiile astea incredibile.Tot ce avea de făcut era să traverseze aceleași medii în care evoluase Leonard Tupilat, singura sursă de adevăr. Și până la urmă de unde fixul ăsta cu personajul dispărut în mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în jur pentru a descoperi altceva în afară de roci și creste stâncoase. Ca răspuns la această dorință, ochii captară imaginea unei mase oarecum diferite, îndeajuns de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse! ― Ce e? Ce se-ntâmplă?... Lambert se repezi spre el, urmată de Dallas. Uluirea lor în fața acestei viziuni neașteptate nu fu mai prejos. Crezură de cuviință să considere că apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bare de metal culisând pe o canelură. Conform instrumentelor de măsură încastrate în interiorul căștii, această mașină nu producea nici un zgomot. ― Se pare că mai merge. Mă întreb oare de când se face mișcarea asta. (Kane examină ansamblul, fascinat de de această incredibilă invenție). La ce folosea mecanismul ăsta? ― Pot să vă spun. (Cei doi bărbați se întoarseră spre Lambert care confirmă ceea ce ghicise și Dallas. Ea ține în mână "căutătorul", instrumentul care dirijase parcursul de pe Nostromo până aici.) Este transmițătorul. Apel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley păru impresionată. ― Stratul cu silicați, văzut la microscop, pare să fie o structură moleculară extraordinar de densă și unică în felul ei. Ar putea să reziste și la laser. Știu, știu, se grăbi el să explice când văzu expresia incredibilă a lui Ripley, pare o nebunie. Dar este cel mai tenace țesut organic pe care l-am văzut până acum. Din felul în care sunt aliniate celulele și compoziția lor, sfidează toate regulile biologiei clasice. Aceste celule de silicați, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
își zise el. După curenții de aer de aici nu-i de mirare. O să fac câțiva pași. O să se aranjeze. Se ridică neștiind nimic de masiva tentaculă cu gheare care ieșea încet de sub Cale. Enorma labă căutând într-o liniște incredibilă îi rată piciorul. Se vârî la locul ei, fără să fie observată de Dallas care după câțiva metri, se opri. ― Acum e mai bine, Lambert? M-am deplasat. Mă prinzi mai clar acuma? ― E clar, da, răspunse ea, foarte neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cred! izbucni ea. Vrei să spui că nu putem, cu tot ce avem la bord în materie de informații să descoperim o armă mai eficace împotriva chestiei ăleia? ― Totuși aceasta este realitatea. Amintește-ți că ea posedă o structură absolut incredibilă. Ai spus că este în stere de orice. Ea are o capacitate mentală de defensivă destul de ridicată, cel puțin cât un câine și probabil mai mult decât un cimpanzeu. Ea a demonstrat și abilitatea de a învăța. Deși total străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui, fu prins în închizătura porții blindate. Din rană izbucni un lichid care începu să fiarbă. Străinul emise un fel de geamăt, parcă de pe fundul unei ape. Fără să-i pese de membrul prins în capcană, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
claviatură. DE CE? Se aplecă, cu toți nervii încordați. Dacă ordinatorul considera că nu mai era cazul să dezvăluie alte informații, ea nu mai cunoștea alte coduri susceptibile de a-i mai sustrage răspunsuri. Iar ordinatorul nu putea bănui motivele comportamentului incredibil al ofițerului științific. Răspunse: ORDIN SPECIAL 937 PERSONAL ȘTIINȚA URMEAZĂ NUMAI INFORMAȚII RĂSTRÂSE. Bun, de aici se va descurca ea. Putea să încerce să afle mai mult. Voia să continue, dar o mână căzu lângă a sa, intrând până la cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ideea să stingă lumina, în întunericul aproape total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri, acopereau părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru depărtare. La această lumină pâlpâitoare, stroboscopică, puteai vedea în oglindă o incredibilă doamnă cu umeri băiețești, cu pieptul plat și cu claviculele proeminente. Aprinse din nou lumina, dar fascinația aceea persistă, făcîndu-i rău. Își strânse cu putere mâinile peste urechi, perucă și obraji, apoi își privi multă vreme urmele rombice, palide, lăsate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la o canastă" sau sâmbătă seara "la un ceai". Trebuia să suport, chiar cu un zâmbet condescendent și ironic, tot felul de confesiuni. Eram la curent cu marele amor dintre ea și Silviu, Gina, era în privința asta de o cruzime incredibilă. În timpul orelor scria, cu litere mari de tipar, SILVIU pe marginea tuturor caietelor. Odată s-a apucat să deseneze interiorul unei camere. Apoi a tăiat cu câteva linii groase fotografia înrămată pe care o schițase deasupra patului. Venea uneori plângând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceea ce începea deja să depășească până și patologicul, trecând în teatrologic, erau mâinile sale. Degetele îi ajunseseră de peste treizeci de centimetri lungime. Rășchirate, cuprindeau întreaga claviatură. Frânghii groase, întretăiate, de mușchi le mișcau falangele, contractîndu-se și relaxîndu-se cu o viteză incredibilă. Abia puteai vedea vârfurile degetelor lui alergând ca niște picioare nervoase de țânțar pe clapele reci. Cu acele mâini monstruoase, Emil Popescu executa concerte întregi din Beethoven și Ceaikovski, fără să le fi ascultat vreodată, reinventîndu-le într-o stare de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ați aflat și dumneavoastră... - Doar ce-au scris ziarele, spuse. Îl privi lung și zâmbi. Apoi ridică mâna în sus: - Dublă, și fără zahăr, preciză. Toate întîlnirile de acest fel, începu după ce chelnerul îi aduse cafeaua, toate întîlnirile între persoane incredibile, ca noi, au un aer de pastișă. Consecință a literaturii proaste, pseudoocultistă, adăugă. Dar trebuie să ne resemnăm: nu se poate face nimic împotriva folclorului de mediocră calitate; legendele care încîntă anumiți contemporani sunt de un gust detestabil... Îmi aduc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar mai vedea, n ar mai auzi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care, ca de atîtea ori, sfîrșește În miezul capului, căutînd soluții. Una sau alta, se pare că acele uși care au fost Închise au Început să se deschidă, iar noi, ca niște gîngănii minuscule, primim În antene această informație. Presimțiri incredibile care ne tulbură mințile. Caporalul Cerbu iese fără chef din punctul de comandă, așa că ne lasă să mai fumăm o țigară. Ne spune că Tovarășul urmează să plece din țară În Iran și sîntem, așa cum se Întîmplă În astfel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce-o să urmeze? Ce se Întîmplă? Ce ar trebui să facem? E clar că nu avem ce - doar să ascultăm, deși se pare că și pe hol lucrurile s-au liniștit. Noi nu avem ce să spunem, povestea noastră părea incredibilă acum cîteva zile, iar acum, chiar dacă a devenit verosimilă, e depășită. Ce-o fi acum În unitate? N-ar trebui să ne sune cineva din unitate? Să sunăm noi În unitate? Și ce să Întrebăm? Alo, alo, sînt soldatul cutare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ordinele vin un pic politic, așa că deocamdată se resemnează, ba chiar ar fi bine să nu se mai dea În spectacol, cine știe cum se poate interpreta gestul lor și la ce ar ajunge? Iar dacă e vorba despre evenimen tele astea incredibile despre care se aude prin oraș, poate că e mai bine să rămînă aici, măcar pot vedea mai bine centrul și piața primăriei, dacă e să se Întîmple ceva și În orașul lor. Directorul a fost colegul lor de scenă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
studiază medicina, că e studentă În anul Întîi, i-a vorbit despre familie, despre sora ei, o belea mică. Apoi i-a vorbit despre cît de ușurați s-au simțit românii cînd au scăpat de Ceaușescu. A fost un moment incredibil, dar au și murit foarte mulți oameni. Cifrele nu sînt Încă oficiale, În presă sînt consemnate peste 4.000 de victime. Trebuie să se facă un proces al comunismului, ea și colegii ei și-ar dori asta. La facultate se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Robert îi ceru să renunțe, să rămână să asculte câteva lucruri pe care dorea să i le spună el. Nici el nu știa ce vor fi aceste „lucruri“, dar îi era limpede că o luptă cu îndărătnicia lui Hattie părea incredibilă și, cu toate că perspectiva îl speria oarecum, îl și incita. Lupta începu când Hattie îi declară că va asculta tot ce are el să-i spună, după care se va întoarce direct la Papuc. — Foarte bine, îi răspunse John Robert. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și o bute de vin, dinaintea soborului și a vătașilor și a oamenilor buni”... “Scris la sfânta mănăstire”. ― Am citit fel și fel de scrieri ale celor ce lasă danii după moartea lor, părinte, dar acest Lucoci prezintă un scenariu incredibil! De fapt, de mirare nu este numai felul în care și-a conceput el testamentul, ci averea pe care a lăsat-o mănăstirii Sfântul Sava. ― Să-l luăm ca atare, fiule. Așa și-a imaginat el ceea ce ar fi urmat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
noul deo-spray “Cu noi nu se tușește decât sublim, dumnezeiește”, descoperire a domnului Cocârță, fost coleg de grădiniță a autorului. Femeia îngrozită, nu. Nici Polițistul. Nici Dopul. F Domnule Polițist! Domnu’ Polițist!... Alooo! Am să vă comunic ceva înspăimântător... terifiant...incredibil! P ...sagace...orpilant... tenebros...Cunoaștem. F Fantatic. Credeam că sunt singura. Și cum de știți ? P Ca și dumneavoastră, scumpă doamnă sau don’șoară sau ce naiba sunteți, sunt și eu un fervent deslegător de integrame. F Deci cunoașteți în legătură cu...mortu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să-mi explice. Am aflat că era judecător... "Va să zică de aceea îmi telefona zilnic la ora cinci fix, pentru că era învățat cu punctualitatea", mi-am spus... Luase pe contul lui anchetarea cazului becurilor sparte și nimerise pe o pistă primejdioasă, incredibilă, de care știa numai el. Era sigur că dresorii au spart becurile. Le-au spart ca să terorizeze orașul, să fie nevoie de câini și, fiind nevoie de câini, să fie nevoie de ei, să pună stăpânire pe tot și să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Case literare din București Uite că ți se mai împlinesc și unele visuri editoriale. Mare lucru-n coșmarul general! Pe lângă mult (și inutil) speratele istorii ale uniunilor de creație, am reclamat de mai multe ori în ultimii douăzeci de ani incredibila absență a ghidurilor culturale bucu reștene, a albumelor cu casele memoriale și statuile existente în oraș, ca și cu monumentele funerare scrii toricești din Bellu și alte cimitire. Or, anul ăsta au apărut sinteza Vic toriei Dragu Dimitriu Povești cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
media, surprize muzical-editoriale ș.a.m.d. Să mai spun că, dacă nu se grăbește, o editură nu-și mai găsește loc pentru manifestări publice la Cărturești până dincolo de Crăciun? Că gem sălile de teatru de așteptările copleșitoare ale unui public incredibil? Că la premiera unui film românesc dai cu tunul pentru o invitație? Că în coregrafie apar trupe-surpriză și premiere surprinzătoare, sau că Mihai Măniuțiu, noul director al Teatrului Național din Cluj, pregătește, între altele, un program mai larg cu întâlniri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]