2,252 matches
-
lista celor ce trebuiau pomeniți. În vara anului 1940 România a cedat fără luptă 99926 kmp (33,79% din teritoriu) cu 6829288 locuitori (34,02% din populație). Opinia publică era surprinsă și îngrijorată de soarta țării. Oamenii politici își exprimau indignarea, încercând să ceară măsuri care să oprească dezastrul țării. De exemplu, generalul Ion Antonescu, fost șef al Marelui Stat Major și ministrul apărării naționale, în iulie 1940, a trimis o scrisoare regelui Carol al IIlea, în care atrăgea atenția că
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
-lea, considerându-l singurul vinovat de situația gravă a țării. La adresa regelui erau formulate critici tot mai violente, atât pentru politica internă cât și pentru politica externă. Prin manifestații de protest, organizate în multe orașe ale țării, românii își manifestau indignarea față de pierderile teritoriale. Legionarii au profitat de situația creată, cereau abdicarea regelui Carol al II-lea, considerat „dușmanul principal” și au generat incidente, soldate cu morți și cu răniți, arătând astfel că erau pregătiți să preia puterea. Cu mari eforturi
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
să privesc cu demnitate și cu un rece dispreț toate combinațiile așa-zis „literare”, tirania, cum spui foarte bine, „care ne obligă să împărțim în ciudate zone harta culturii românești”. Chiar ieri m-am aflat în situația să refuz cu indignare, dar în cele din urmă cu olimpianism, o asemenea tiranie venită din partea unui redactor ieșean, D. Costea , care, ca și altădată, a căutat să-mi impună cu nerușinare opiniile sale în legătură cu ceea ce scriam. în cazul de față, să critic pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
acestui Grapă a eșit cu un topor și a lovit pe tovarășul pictor a PCR-ului În cap aceasta a fost arestată și reținută o zi la poliție unde sub presiunile Parchetului a fost pusă În libertate ceeace a produs indignare În sânul massei evreești. Tovarășul se află la domiciliu lovit la cap”. Cel mai probabil, brava nevastă a cârciumarului Grapă a sărit cu unealta la bostanul agitatorului deoarece, conform obiceiului acelor „echipe de afișaj” girate și plătite de către comuniști, Întâi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ridicarea nivelului general al cunoașterii, la educarea și dezvoltarea conștiinței cititorilor, au fost: <Vaslui - Ștefan cel Mare (1475-1975)>; <Imn sentimental> - culegere literară; Album omagial <Vaslui - 600>; <Murgeni> precum și culegerile de folclor muzical și coregrafic”. Cenzorul remarcase cu o adâncă indignare „...graba exagerată și nejustificată din partea editorilor de a primi viza (bun de tipar, n.n.) cît mai repede chiar dacă, de cele mai multe ori, materialele Încă sufereau de greșeli de dactilografiere, de exprimări confuze, de structurare ori privind conținutul, rigurozitatea științifică. Într-un
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Vodă> Huși); <<Axa>> (revista Liceului din Negrești); <<Debuturi și tradiții>> (Liceul <<Gheorghe Roșca Codreanu>> BÎrlad), cu articolul <<Raid de studii:: de C. Perju; <<Primii pași>> (Școala nr-1 BÎrlad)”. Atingânduși, cu conștiința durerii, măseaua dureroasă a politicii, cenzorul remarcase cu vădită indignare dar și cu profundă mâhnire proletcultistă și un alt „neajuns”: „Unele reviste școlare nu cuprindeau nici un material referitor la evenimentele deosebit de importante din viața politică a țării: Conferința Națională a PCR; semicentenarul UTC; aniversarea unui sfert de veac de la proclamarea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fi predată organelor noastre, deoarece tratează aspecte ce ne privesc (subl.ns.)”. Deci, „anonima” dospită de creierele Înfierbântate de ură ale ofițerilor urma să poposească (nu peste mult timp) tot pe un birou al expeditorului, fapt ce urma să declanșeze „indignarea” tuturor! Scopul final al marii mizerii era următorul: „În acest fel vom putea oficializa și exploata scrisoarea prin discutarea cu Sofianu Gheorghe asupra conținutului ei. În documentarea activității lui infracționale vor fi audiați și preotul (nume șters, n.n.) și Învățătorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un meci al echipei „Viitorul” ar fi spus: Hai să ducem mai repede satana la groapă ca să nu pierd meciul de fotbal!”. Am discutat cu părintele pe marginea acestui perfid și defăimător zvon și acesta mi-a spus cu indignare că nu a fost nici măcar de curiozitate pe un teren de fotbal În Întreaga lui viață iarăși serviciul de preot și l-a făcut cu conștiinciozitate și devotament! Deci, ce mai aveți de spus domnilor „comentatori” ai acestui serial dedicat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
abuzurile, matrapazlîcurile, crimele. Iată-i cum o aruncă pe biata eroină la casa de nebuni. Iată infirmierele cu fețe de gardience de lagăr. Iată dușurile reci, examenele medicale umilitoare, electroșocurile. Secvențele astea par făcute cu o singură intenție să provoace indignare ; sînt melodramatice (melodramaturgii fiind acei dramaturgi care o țin de la un capăt la altul într-o singură notă). și, pe lîngă faptul că e monotonă, înverșunarea asta demascatoare mai e și un pic bizară : dacă filmul tot a fost făcut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
gliseze vertiginos în act violent perpetuat, fapt pe care îl presupune logica masacrului poate mai sugestiv captată de sensul unei fracționări distructive prin cuvântul „a decima”. Ceea ce devine caracteristic la acest personaj este exte- riorizarea unui vid interior, a unei indignări care-și caută motivația, totul sub pretextul unei judecăți de ordin moral. Tema secundară a textului devine la rândul ei semnifica- tivă. Este vorba despre întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sub comicul, sub bufonadele, sub grotescul maestrului pus pe moft și bășcălie, palpita o secretă vână de tragic.” Milan Kundera definea această inadecvare, acest refuz al comediei și implicit al râsului ca pe „un dezacord estetic : dezacordul visceral cu neseriozitatea ; indignarea față de un râs deplasat.” sau altfel spus, o constată antropologică pentru a cărei denumire utilizează termenul de „agelast” împrumutat de la Rabelais. Neologismul creat din limba greacă îi indica pe cei care nu știau să râdă, pentru care gluma avea un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bord s)-mi serveasc) pentru prânz mâncare cușer. Nu pot, pentru c) nu avem suficient) pentru ei, Îmi r)spunde. Nu am fost preg)titi pentru așa ceva. Ochii ei mari de englezoaic) exprim) jignire, iar pieptul i se umfl) de indignare. —Trebuie s) ne abatem din drum la Romă pentru a lua mai mult) mâncare special) de-a lor. Amuzat), soția m) Întreab) de ce am cerut mâncare cușer. Pentru c), atunci când Îmi va aduce friptură de pui, acest tan)r cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
posedați de diavol”. Vizita lui Anwar Sadat În America. Trebuie s) discuți despre această cu israelienii Înainte ca ei s) accepte s) discute despre orice altceva. O bibliotecar) Între dou) vârste, a c)rei fâț) Îmbujorat) tr)deaz) o mare indignare, m) Întreab) cu un accent remarcabil, aproape oxfordian: — Ce spuneți de chestia asta? Ridic din umeri. Iat) ce i-aș spune, dac) i-aș r)spunde: americanilor le place s)-si deschid) sufletul pentru a-și Întâmpină oaspeții str)ini
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de mult, reușiseră să apuce o pradă îndelung jinduită? Fusesem cumva de față la capturarea unui spion sau agent deghizat? Îmi amintesc că am rămas consternat de violența micului spectacol derulat în viteză, plin până la greață de un sentiment de indignare neputincioasă și de arzătoare umilire. Îmi reproșam (mai exact spus: eram disperat) că lăsasem lucrurile să se desfășoare cum s-au desfășurat, că nu intervenisem, că nu sărisem în ajutorul victimei, orice ar fi fost cel agresat. Nici un argument: de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se substituie cu perfidie marelui poet al Revoluției (poet ce și-a încheiat zilele sinucigându-se, eveniment căruia Boris Pasternak i-a închinat câteva pagini extraordinare, cutremurătoare ca document, uimitoare ca imagistică și ca rafinament stilistic). Ajuns în acest punct, indignarea profesorului atingea apogeul. Complet dezlănțuit, recurgea, ca să fie mai convingător, și la gesturi. „Maiakovski - atât”, jubila el strigând și ridicând mâna dreaptă deasupra capului, cât putea de sus. „Pasternak - atât”, și aceeași mână cobora brusc, pe cât permitea corpolența personajului, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îndrăzneală pe care de mult mi-am pierdut-o, am dat curs invitației și, în fața a două mii de ascultători, având în coastă un prezidiu firește ostil, am început să polemizez dezinvolt cu „asistentul” (așa i-am spus, stârnind rumoare și indignare printre oficialități și printre acoliții acestora, căci „asistentul” era secretarul UTM pe facultate, sau ceva pe aproape). „Nu, Gh. Udr. nu învață slab, dovadă notele pe care le-a obținut...” - și l-am invitat pe colegul meu să-și deschidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aici și apelativul „tanti Tony”, creația copiilor, a mea și a lui Jeni), tocmai divorțase de soț, adept al lui Bachus pare-se. Într-o zi, s-a întâlnit cu el pe stradă. Despre această întâlnire mi-a povestit, cu indignare, cu o precoce solidaritate feminină, Jeni, care o însoțea atunci pe tanti Tony: foștii soți nu s-au oprit, nu și-au adresat nici un cuvânt, el nu s-a putut abține însă de a zâmbi malițios-ironic: „ai găsit ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să riposteze, se retrage pas cu pas, neîncetat, rabdă să fie umilit nu numai de adversarul lui, ci și de grupul de copii care s-au săturat să-l tot incite în zadar. Urmăresc scena cu o curiozitate oripilată, cu indignare: chiar nu va accepta lupta? Nu o acceptă. Se supune fără crâcnire condiției sale de „slab”. Lașitatea lui îmi face aproape rău. * Dintre prietenele bucureștene ale mamei îmi place să-mi aduc aminte de doamna Borcea. Locuia vizavi de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a lungul acelei zile memorabile. Meritele cele mai mari revin însă în această împrejurare colegilor din conducerea revistei, lui Roger Câmpeanu în primul rând, aflați, număr de număr, în ingrata situație de a parlamenta cu „forurile”. Ei n-au așteptat indignarea noastră pentru a începe, încă de dimineață, lupta. Au încercat să convingă, să explice (că s-ar comite o mare gafă politică). S-a ajuns la discuții tăioase, la periculoase explozii de sinceritate (cei mai în măsură și mai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Desigur, era vorba de ruși inculți și bădărani, specie de oameni de care nu duc lipsă nici alte nații. Mi-am dat seama însă, ascultând-o, că, în situația evocată, aș fi avut, în mod cert, exact reacția ei. De indignare. În orice țară există, pe lângă masiva populație majoritară și pe lângă una sau mai multe minorități bine conturate, și o categorie - restrânsă - de indivizi aflați în proces de metamorfozare etnică. Se rusifică, se românizează (cazul părinților mei și în faza finală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
păr, care sfida în aparență toate normele genului (și ale literaturii în genere), niște piese de teatru date ca „antipiese” și socotite în primul moment ca aparținând tipului canular, bătăi de joc enorme, de o neseriozitate flagrantă, stârnind la început indignare în public și la critică. Robert Kemp, critic remarcabil, ajuns târziu academician, ca și Șerban Cioculescu, cu care are unele afinități, a declarat din capul locului că asemenea producții nu merită altceva decât o ridicare de umeri. Apoi, mulțumită lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a fi un „pontagiu” fără noroc. Căci asta se arată a fi tânărul autor al scrisorilor către Boicescu : un mic cinic și un „pontagiu” fără noroc. Publicarea acestor scrisori a stârnit, cu destul de puține excepții, dezamăgire la mulți „mateini” și indignare morală la cei cu principii austere. Ce lipsă de idealuri înalte, ce lipsă de preocupări intelectuale ! Singura preocupare : „ponturile”, „filoanele”, îmbogățirea grabnică și, cum se spune în drept, „fără justă cauză” (formula este aici folosită impropriu, în drept înseamnă altceva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numărat și eu, sunt avizi de cruditate verbală, de limbaj agresiv, de cinism (cred că nu e negreșit un semn rău). Blestemele pseudo-argheziene m-au entuziasmat, le-am știut numaidecât pe de rost și le tot debitam în familie, spre indignarea unor rude sau musafiri mai collet monté. Nu puteam, evident, să apreciez atunci parodia Psalm, mai reușită ca parodie ; însă Blestemele, fiind o reușită poetică în sine, independentă de modelul parodiat, au însemnat prima mea mare emoție ca cititor de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
oameni „tari”, adică slăbănogii sufletești. Matriona, cea căreia i se ia totul, care lasă să i se ia totul, rămâne ființă tare și biruitoare. Am mai aflat și că blândul doctor Voiculescu, tămăduitorul fără onorarii, alinătorul, era capabil uneori de indignări sublime, de mânii auguste, intratabile. Cultura lui imensă, asimilată profund în opera lui târzie, e azi evidentă pentru toată lumea, dar în trecut nu i-o cunoșteau decât puțini. Nimic nu-i era mai străin decât ostentația și fala. Cu el
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ieșit trântind ușa cu zgomot. Vă rog să mergeți de unde ați venit! Nu am nevoie de domniile voastre astăzi. Dacă va fi necesar, voi apela la serviciile dumneavoastră, dar acum vă rog să plecați, le-am spus, ascunzându-mi cu greu indignarea. Nemulțumiți și mirați, majoritatea au ieșit pe ușa principală. Câțiva dintre ei însă au rămas pironiți pe scaune, nevenindu-le să creadă că într-adevăr nu aveam nevoie de 127 serviciile lor. După ce și aceștia au ieșit afară pe bancă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]