2,142 matches
-
a cărei imagine o poartă ca pe o ghiulea, victime ale unei demitizări sexuale învelită în triumful unei ontologii materialiste, atît de des prezentată ca un vis comunitar, cîtă vreme nu e vorba decît de un nou palier în ascensiunea individualismului. Nostalgici după un cuplu adevărat, ei nu vor ști niciodată cum să procedeze și se vor prăbuși la marginea unor substitute incomplete, știința și scrisul: Așa cum o indică și frumosul cuvînt 'menaj', cuplul și familia reprezentau ultima insulă de comunism
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ei bine, să ne scrutăm actele. Cu siguranță, vrem desigur să admitem că acești numeroși publiciști care, în zilele noastre, vor să înăbușe în inima omului până și sentimentul interesului, care se arată atât de nemiloși față de ceea ce ei numesc individualism, a căror gură se umple fără încetare de cuvintele devotament, sacrificiu, fraternitate; vrem desigur să admitem că ascultă în mod sublim exclusiv de aceste mobiluri pe care le recomandă altora, că dau exemple tot atât cât dau sfaturi, că au
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
înăbușe în inima omului, dacă ar putea, sentimentul de interes. Este ceea ce au încercat la Luxembourg. Dar dacă sunt atât de nebuni, nu sunt atât de puternici și este de la sine înțeles că, după ce au declamat, în cărțile lor, împotriva individualismului, își vând cărțile și se conduc întocmai ca omul vulgar în trenul obișnuit al vieții. Ah! Fără îndoială, dacă interesele sunt în mod natural antagonice, trebuie călcate în picioare Justiția, Libertatea, Egalitatea în fața legii. Trebuie refăcută lumea sau, cum spun
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un pic din toate, după împrejurări. În opinia mea, pendulul civilizației, care oscilează de la un principiu la altul, după nevoile momentului, dar care se mișcă întotdeauna asimilând un progres în plus, după ce s-a înclinat puternic spre libertatea absolută a individualismului, revine spre necesitatea acțiunii guvernamentale. Nu există deci nimic adevărat în lume, nu există principii, deoarece pendulul trebuie să oscileze de la un principiu la altul după nevoile momentului. O, metaforă, unde ne-ai duce tu, dacă te-am lăsa să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să decidă că o anumită muncă nu este destul de remunerată, că alta este remunerată prea mult; îi place să se pună în postura de ponderator și să facă, după cum spune domnul Billault, să oscileze pendulul civilizației în partea opusă libertății individualismului. În consecință, el lovește întreaga comunitate cu o contribuție pentru a face un cadou, sub numele de prime, exportatorilor unor produse de o anumită natură. Pretenția sa este că favorizează industria; ar trebui să spună o industrie pe cheltuiala tuturor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poziție individualist-metodologică nu ignoră nivelul structural de analiză, ci îl înțelege ca un produs al acțiunii individuale, sedimentată instituțional. Este pe deplin posibil să construiești o teorie a instituțiilor care să fie, în ultimă instanță, individualist-metodologică (North 1990). De asemenea, individualismul poate încorpora perfect consecințele neintenționate ale acțiunii individuale (Elster 1989). Într-ade-văr, programul său de cercetare este foarte mult orientat către elaborarea unor tipuri sau modele ideale (depinzînd de situația epistemologică), care să explice consecințele acțiunilor colective neintenționate. Dilema prizonierului, în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
poate rezolva problema cu oul și găina, spunînd pur și simplu că ele sînt reciproc constitutive. Pentru a delimita dezbaterea agent-structură de disputa asupra nivelului de analiză, mă voi referi la cele două poziții din prima dezbatere sub numele de individualism, respectiv holism. Individualismul este acea perspectivă în care orice explicație trebuie să se refere, în ultimă instanță, la acțiunea individuală, deși consecințele pot să nu reflecte intențiile individuale. Holismul trebuie distins de simpla acțiune colectivă, și aceasta privind la atribuția
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu oul și găina, spunînd pur și simplu că ele sînt reciproc constitutive. Pentru a delimita dezbaterea agent-structură de disputa asupra nivelului de analiză, mă voi referi la cele două poziții din prima dezbatere sub numele de individualism, respectiv holism. Individualismul este acea perspectivă în care orice explicație trebuie să se refere, în ultimă instanță, la acțiunea individuală, deși consecințele pot să nu reflecte intențiile individuale. Holismul trebuie distins de simpla acțiune colectivă, și aceasta privind la atribuția dinamicii de bază
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în bună măsură imperceptibile din perspectiva disputei paradigmelor. Utilizarea argumentelor metateoretice în dezbaterea teoretică poate fi cel mai bine ilustrată de critica făcută de Kratochwil și Ruggie (1986) abordărilor axate pe regimuri. Această critică se concentrează, la prima privire, asupra individualismului metodologic ce stă la baza cercetărilor asupra regimurilor. Dar ea nu se limitează la a trece din nou în revistă neajunsurile acestei poziții. Într-adevăr, Kratochwil și Ruggie critică teoria regimurilor din interiorul metateoriei ei. După cum spun ei, literatura regimurilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fie asumate înaintea expresiei preferințelor și acțiunii individuale. Totuși, analiza regimurilor derivă în general din agregarea preferințelor și acțiunilor individuale deja date. Cu alte cuvinte, din moment ce referirea la reguli cere teoriei regimurilor să ia în considerare unități intersubiective de analiză, individualismul său metodologic nu poate face acest lucru: el trebuie să reducă macronivelul de analiză la simple constrîngeri structurale. Concluzia trasă de Kratochwil și Ruggie este o perfectă și pură critică metateoretică: metodologia individualistă și pozitivistă a teoriei regimurilor este în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
389-90). În loc să explice puterea și interesele agenților în termeni de proprietăți ireductibile ale structurii sociale, ele sînt luate ca un dat. Teoria economică poate avea o componentă structurală independentă, o necesitate, dar nu o dinamică structurală. Cele două categorii ale individualismului și holismului se lovesc de unele dificultăți cînd e vorba să surprindă această distincție, așa cum arată dezbaterea Wendt contra Hollis și Smith. Al doilea exemplu se referă la dificultatea distincției dintre naturalism și interpretivism atunci cînd avem în vedere teoriile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru a ridica acești indivizi, aceste grupări și teritorii la același nivel cu cele mai avansate secțiuni ale societății. Logica fundamentală a acestui tip de abordare a fost mai degrabă aceea de a construi politica națională decât de a răspunde individualismului sau regionalismului. Pentru a atinge acest scop s-a apelat la o abordare centralizată a politicii publice. Politica regională, de exemplu, se afla în centru și era direcționată către regiunile care aveau în vedere construirea unor capacități economice depline ale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
potrivit, este validă, avariția este justă, avariția funcționează, avariția clarifică, pătrunde și capturează esența spiritului evolutiv. Avariția în toate formele sale: avariția vieții, a iubirii, a științei, a banului, a stabilit impulsul înainte în toată umanitatea; - de când ne-am însușit individualismul ca pe propria noastră natură, dar „oricât de legitime ar putea fi revendicările individuale, oricât de importante ar putea fi drepturile individului, a pune accentul pe astfel de aspecte comportă un preț ce nu poate fi evitat, adică declinul sensului
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
doi autori anterior citați, include, în pofida multiplelor diferențe dintre discursurile postmoderne, și posibilitatea ca acestea să se constituie, până la un punct, în ceea ce s-ar putea numi paradigma postmodernă 77. Dacă paradigma modernă s-a construit în jurul rațiunii critice, al individualismului și al idealurilor umaniste, căutând adevăruri universale plecând de la încrederea în progres și în mișcarea istoriei către emancipare, paradigma postmodernă care a început să capete contur începând cu anul 1960, "se organizează în jurul unei familii de concepte, împărtășește asumpții metodologice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pp. 265-281. LIPOVETSKY, Gilles, Amurgul datoriei, trad. de Victor-Dinu Vlădulescu, Editura Babel, București, 1996. LIPOVETSKY, Gilles, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum, trad. de Mihai Ungurean, Editura Polirom, Iași, 2007. LIPOVETSKY, Gilles, L'Ère du vide. Essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, Paris, 1983. LYON, David, Postmodernitatea, trad. de Luana Schidu, Editura DuStyle, București, 1998. LYOTARD, Jean-François, Condiția postmodernă, trad. de Ciprian Mihali, Editura Babel, București, 1993 (Condiția postmodernă, trad. de Ciprian Mihali, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2003, reeditare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, De la séduction, p. 9. 522 Cf. Jean Baudrillard, De la séduction, pp.154-155. 523 Pascal Bruckner, Euforia perpetuă, trad. de Cristina și Costin Popescu, Editura Trei, București, 2000, p. 74. 524 Gilles Lipovetsky, L'ère du vide. Essais sur l'individualisme contemporain, Éditions Gallimard, Paris, 1993, p. 26. 525 Steven Connor, op. cit., p. 242. 526 David Lyon, op. cit., p. 93. 527 Yves Boisvert, Le monde postmoderne. Analyse du discours sur la postmodernité, p. 54. 528 Explozia modernității, ce se poate regăsi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se dedica din nou vieții publice: nici măcar perspectiva penală nu avea nici un efect asupra rigidității spiritului republican al clasei conducătoare. E posibil ca reticența de a colabora cu regimul augustan să se datoreze unui fel de egoism personal sau unui "individualism" comparabil, cum s-a vrut să se creadă 143, celui renascentist, sau unei atitudini declarat sau disimulat anti-augustană. Oricum ar fi, această reticență demonstrează clar că mari sectoare ale aristocrației nu intenționau să împartă aceleași responsabilități cu guvernanții. S-a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ei slabi. În acest punct, tăcere totală, de gol istoric ! Dacă este permisă elogierea tracismului spiritualist, de ce nu ne-am explica, măcar în parte, și o anume lipsă de vocație a românilor pentru organizare și cooperare, pentru coordonare și unitate, individualismul nostru acerb, pulverizarea permanentă a conștiințelor și eforturilor, tot prin acest eminent fond traco-getic? În baza aceleiași referințe de prestigiu? Este lipsa de unire o calitate de invidiat, de elogiat în continuare? Ne putem revendica mereu de la astfel de calități
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
relațiile: sociale pe care realismul le reflectă, caracterului individualist al conștiinței romantice, preocupată de propria ei dramă. Acordă deci romantismului, spiritul individualist drept principală trăsătură de diferențiere. În eseul asupra fenomenului decăderii literaturii burgheze, suntem puși În gardă că nu individualismul formează nota generală a romanticilor. (Ă). Împotriva acestei tendințe l-am pus În gardă pe dl. Ion Vitner. Fiindcă și În prețioasele și cuprinzătoarele cuvinte pe care le spune despre simbolism, acceptă analogia cu gluma lui France asupra dragonului din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Într-adevăr, nuvela are multe lipsuri și că aceste lipsuri și confuzii sunt determinate de poziția autorului față de lumea pe care o descrie, mai exact de lipsa unei poziții partinice a autorului În creația sa literară. O trăsătură esențială este individualismul, dar aceasta nu este decât una din trăsăturile care alcătuiesc caracterul ei, conturându-i personalitatea. De fapt, Însăși concepția pe baza căreia autorul a construit personajul nuvelei sale este falsă. Ana Roșculeț nu e un element proletar. Mentalitatea ei este
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de procedee stilistice, figurile de stil cu ajutorul cărora voiau să stabilească ce formă corespunde mai bine cutărei și cutărei idei. (Ă). Când a apărut psihologismul n-a mai Încercat nimeni să stabilească astfel de raporturi, fiindcă s-a admis teza individualismului anarhic, face fiecare om cum Îl taie capul. (Ă). Amintind În legătură cu aceasta teza stalinistă a rolului activ al suprastructurii În constituirea noii baze socialiste și ținând seama că literatura face parte din suprastructură, reiese că pe baza Învățăturilor lui I.V.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poetică luptătoare, originală. Când erau părăsite aceste formulări generale, și se intra În concret, comentariile, completându-se parcă unele pe celelalte și negând aprecierile de la Început sau sfârșit de cronică - se Întrec În a descoperi „slăbiciunile” lui Baconsky: manierism, formalism, individualism, schemantism. Iată, de pildă, cele două analize de mai jos: prima apărută În Viața românească, a doua publicată, În replică la Cluj, În Almanahul literar, dar replica depășește cu mult aria acuzațiilor din prima, reducând valoarea poeziilor lui Baconsky doar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de ani și Scriind În Octombrie, Baconsky a fost animat de intenția de a oferi un portret al poetului de tip nou. (Ă). Din păcate, Între intenție și realizare s-a deschis o prăpastie. Și aceasta din pricina rămășițelor puternice ale individualismului din conștiința poetului. El a coborât și a restrâns toate aceste probleme la o problemă Îngust personală, la problema realelor sau numai Închipuitelor sale succese, uitând fie și adevărul elementar că un tip - În speță tipul poetului nou - nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale personalității omului nou, deci și a poetului de tip nou. Poemele acestea sunt Însă niște oglinzi care-i arată lui A.E.Baconsky că Încă nu a ajuns decât În mică măsură un poet Înaintat (schemantismul de esență proletcultistă, individualismul din unele lucrări ale sale - dovedesc aceasta), dar că Întreaga sa creație de până acum Îl Îndriduiește să spere că va ajunge un astfel de poet și-l obligă la aceasta. Învățând mai mult și mai bine de la viață, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele), Îndepărtarea poetului de la grijile și sarcinile colective și apropierea de intimismul tipic burghez, cultivarea livrescului, Într-un cuvânt un alt virus Încearcă să submineze vigoarea și militantismul liric: individualismul. Abia infiltrat, În numai două poezii, acesta este repede detectat de Scânteia, care, pentru a opri epidemia, administrează vaccinul, recte critica principială. Apoi, din exces de zel se mai raportează și alte cazuri. Apoi Însuși pacientul declară că s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]