3,001 matches
-
acestui tablou sinoptic au însemnat în realitate o succesiune de ziduri rigide, a căror străpungere s-a făcut cu mari sforțări. Trecerea de la o fază la alta a presupus, de fiecare dată, depășirea unor obstacole, abolirea unor prejudecăți, învingerea unor inerții. A fost o adevărată luptă, îndelungată și dificilă, purtată însă cu inteligență și fermitate până la victoria deplină. Ceea ce ne-am deprins să numim „epoca alfabetului de tranziție“ este, în fapt, o epocă a tranziției alfabetice. Deosebirea apare limpede: alfabetul de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Aurel Baranga, speranța este întruchipată de partid. Secretarul organizației de bază, simpaticul și umanistul Mitică Ionescu, apără interesele muncitorilor sufocați de această caracatiță birocratică. Lecția moralității lui Aurel Baranga este limpede și optimistă: nimeni nu este singur în confruntarea cu inerția și reacțiunea, mai mult sau mai puțin violentă în acțiunile sale. Partidul, care nu se înșeală niciodată, este alături de cei ce muncesc. Vocația secretarului Biroului Organizației de Bază este dublă: de duhovnic ce ascultă mărturisiri sincere ale colegilor săi și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să dorm. Vreau să-i nimicesc ca să pun capăt agitației lor. Ca liniștea să domnească pentru noi, și (în sfârșit) să putem dormi!" (1,37-39). Se poate descifra în aceste versuri nostalgia "Materiei" (adică a modului de existență care corespunde inerției și inconștienței substanței) pentm imobilitatea primordială, rezistența împotriva mișcării de orice natură, condiție prealabilă a cosmogoniei. Tiamat "începu să țipe la bărbatul ei. Ea scoase un strigăt de durere [.]: Ce? Să distrugem ceea ce noi înșine am creat! Supărătoare, desigur, este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Vadă, își construise o casă și a creat Vrtra în chip de acoperiș și de pereți ai acestei locuințe, în interiorul casei, înconjurată de Vrtra, existau Cerul, Pământul și Apele 35. Indra face să explodeze această monadă primordială, anihilând "rezistența" și inerția lui Vrtra. Altfel zis, lumea și viața nu s-au putut naște decât prin uciderea unei Ființe primordiale amorfe, în nenumărate variante, acest mit este destul de răspândit, și chiar în India îl vom reîntâlni în ruperea în bucăți de către zei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și chiar în India îl vom reîntâlni în ruperea în bucăți de către zei a lui Purușa și în autosacrificiul lui Prăjăpati. Totuși, Indra nu săvârșește o jertfă, ci, în calitate de luptător, își ucide adversarul exemplar, dragonul primordial, încarnare a "rezistenței și inerției. Mitul este multivalent; alături de semnificația sa cosmogonică, există valențe "naturiste" și "istorice". Lupta lui Indra slujea ca model luptelor pe care arienii au trebuit sa le dea împotriva triburilor Dasyusilor (numiți, de altfel, vrtăni). Acela care izbândește în luptă, îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Teodorescu, Felix Anadam pune problema veșnicei căutări a noului. Referirile la zona politicului, care nu apăruseră în articolul directorului revistei își fac apariția aici: "indepedent de suportul politic iredentist, sau care se infiltrează în cea a literarului de viteza unor inerții revoluționare, capabile să sprijine alura verticală a unor atari revendicări, marasmul literar actual (...) și unele derutante schițări de drumuri noi (...) au reușit să-l transforme în haos"131. Felix Anadam proclamă pentru această perioadă contemporană moartea prozei și a dramaturgiei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
evoluție sufletească ar trebui s-o provoace: În cârciuma aceasta Ziua și Noaptea/ erau amestecate în pahare/ în timp ce un gramofon cânta răgușit/ "Sonata Diavolului" sau așa ceva,/ dar nimeni, nimeni nu asculta". Ceea ce surprinde este imposibilitatea de a scoate lumea din inerția în care este prinsă. Motivul sonatei triste e unul simbolist, preferința pentru pactul cu diavolul vine dinspre zona romantică. Textul însă contrar a ceea ce s-a mai afirmat despre Tonegaru nu poate fi inclus în niciuna dintre aceste două categorii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oarecare măsură și la Geo Dumitrescu, unde se remarcă aceeași îndreptare violentă împotriva instrumentelor de scris dublată de o descriere grotescă sugerând un refuz al poeziei inocente: Hârtia/ e plină de gângănii strivite, vorbe/ cu treizeci și două de picioare, inerții grase/ târâitoare, duhnind a cerneală stătută,/ sinuoase moluște cotcodocind duios/ peste neîncepute emoții, printre gânduri/ desfăcute în șisturi virgine..." (Singur-lună). La Daniel Corbu, transformarea lumii în text este însoțită și de o serie de căutări ale unor posibile origini ale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
altfel utilizată. Poemul se compune aici dintr-o tentativă de exprimare a sentimentelor și intervențiile protestatare, lucide ale unui alter ego conștient de imposibilitatea de a depăși cu adevărat clișeele literare: "Sufeream de alergia singurătății. Luna.../ Dar mereu năvălesc venerabilele inerții/ și gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi/ emoții curate, aproape neîncepute,/ urme groase de labe literare.)", Singur-lună. Discursul autoreferențial poate să privească și refuzul literarului de a se constitui, căutările și nereușitele în planul creației sunt și ele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Se ascund în praful de pe rafturile bibliotecii/ (...) La mari intervale/ organizează mitinguri./ Cum le prind, le snopesc în bătaie// Ele știu că astfel nu rezolvă nimic./ Eu știu că astfel nu rezolv nimic." (Epistola IV). Se pune în discuție aici inerția limbajului care nu reușește să iasă din tiparele prestabilite. În cazul poeziei albatrosiste, drumul trasat de avangardă nu a fost total depășit și, în consecință, creatorul se îndreaptă cu violență împotriva poemului, împotriva limbajului poetic care ar trebui să-i
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oraș cu viteză nebunească. Pentru ce nu li se aplică regulamentul, obligîndu-i la viteza de 6 km. pe oră?”13) Ulterior, după salubritate și circulație, vor apărea, alte probleme, căci nici un articol, oricît de virulent, nu putea pune capăt nepriceperii, inerției și neglijenței. Deși proza critică a gazetarilor confirmă „proza” evocată de Bacovia, la 1930 și după, cred că nimeni dintre localnici nu mai recunoștea drept actuale definițiile date de poet orașului său. Dovadă e că, „acasă”, nimeni nu le ia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ne-am lustruit. Am progresat, și încă foarte mult. Ce folos! Am progresat, însă cu toții regretăm timpurile din trecut, epoca de aur, așa-numită de toți cei în vîrstă”. După observațiile sale (asemănătoare cu ale unor economiști), lipsa de inițiativă, inerția și ineficiența se întîlneau în toate sectoarele de activitate, la toate categoriile profesionale, de la meseriași și comercianți la funcționari. Problema - credea el - nu era lipsa aptitudinilor, ci a educației, de la baza ei, a „modului cum se (făcea) instrucția în școala
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
odată redacția a anunțat: „Ca un omagiu permanent, începînd cu acest număr (9/1966), revista noastră va purta sub titlu numele primilor ei fondatori: George Bacovia și Grigore Tabacaru.” 1) Dar nu s-a făcut asta. Cazul e tipic pentru inerțiile și paradoxurile epocii, una deopotrivă rigidă și imprevizibilă, cînd „reconsiderările”2) se făceau rareori integral, sub toate laturile. Recunoscut ca intelectual progresist, animator cultural, pedagog și psiholog eminent, cu idei și acțiuni de pionier, Tabacaru n-a putut totuși primi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacăul”, 13, nr. 685, 19 noiembrie 1934, p. 1). O fugă de acasă 1. Opere, p. 25. 2. Ibidem, p. 382, 384. 3. Deloc surprinzător, în Bacău, probabil și-n alte părți, denumirea de ,,han” s-a păstrat (limbajul are inerțiile lui) și în deceniul al patrulea, dovadă această frază extrasă dintr-un reportaj: ,,Grupul de țărăniști însă (ca să scape de atacul național creștinilor - n. m.) au (sic!) tras focuri de armă și s-au (!) retras în curtea hanului Leon Klein
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alții îi terorizează. Convingerea sa pare să fie că a trăi e mai dificil decît a muri. Nu se opune, însă, nici vieții, nici morții. Nu se străduiește pentru prima, n-o grăbește pe a doua. înaintează în vîrstă din inerție. Toate acțiunile sale, inclusiv scrisul, sînt dovezi de supraviețuire. Supraviețuirea e (încă un punct de tangență cu Cioran) singura aptitudine exersată continuu, care a funcționat pînă la inevitabilul sfîrșit. La o întîlnire cu elevii unui liceu băcăuan, am spus, între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
intens exploatată. Orientul evoca tradiții și deprinderi „asiatice”, rămîneri în urmă pe planul mentalităților și al civilizației. Dimpotrivă, Occidentul însemna modernitate și seriozitate. Ambele cuvinte aveau o valoare bine marcată în conștiințe: în aluziile la „Orient” se concentra sarcasmul față de inerții și imposturi, în cele la “Occident” - nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent cu înfruntările dintre cele două atitudini. Detestînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2002: 157-158) demonstrează că succesul electoral al FPÖ a depins în mod absolut de partidocrația austriacă a SPÖ și ÖVP, care au guvernat țara în coaliții de tip cartel din 1987 și până în 2000 și nu au produs altceva decât inerție, înțelegeri compromise din cauza luptelor interne dintre partenerii de coaliție, menționate de noi mai înainte, și clientelism. De asemenea, Mouffe (2005a: 54-6) afirmă că o lipsă de alternative și de influență asupra elitelor i-au îndepărtat pe mulți votanți de partidele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a instituțiilor de reprezentare democratică permit prea puțin (re)apariția populismului (de exemplu, Mainwaring și Scully, 1995; Navia și Walker, 2009). În același timp, în Europa, diverși specialiști au legat ascensiunea actorilor populiști de puterea (sau, mai bine zis, de inerția) sistemelor partinice și a instituțiilor politice, susținând că partidele populiste o duc bine în special în democrațiile bazate pe consens (de exemplu, Hakhverdian și Koop, 2007; Kitschelt, 2002), de unde rezultă că societățile bazate mai mult pe principiul majorității și pe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o caracterizează căutarea perfecțiunii: "En toute matière, leș Français exigent la perfection de la forme" [de Gramont, p.62]. Prin artă de a-și prezenta imaginea și arta de a trăi, viața Parizienei devine opera de artă, scoate cotidianul din toate inerțiile. Esteticul exprimă partea manifestă a construirii identității proprii. Femeia pariziana este o aristocrata a stilului. Este de consemnat în mod special preocuparea francezilor pentru forma, cultul formei: "la forme finit par être une fin en soi" [de Gramont, p.308
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
că instituțiile, actorii și politicile interne au fost influențate de condiționalitatea și mecanismele europene numai în măsura în care schimbările cerute de UE nu au pus sub semnul întrebării organizarea și funcționarea instituțiilor statului. De altfel, această lipsă de transformare și predilecția pentru inerție și păstrarea unor modele tradiționale în detrimentul unor schimbări rapide sunt unii din factorii importanți care explică întârzierea României pe drumul spre integrarea europeană" (Dobre, Coman, coord., 2005, p. 347). Mi s-a părut extraordinar de interesantă această afirmație! Modelele tradiționale
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
simpatia și încrederea pentru domnul Paleologu, cel care a creat premisele restaurării (nu și a restaurației, din nefericire!), TNI nu pare a se îndrepta spre lumină. Pe scurt, naționalul ieșean este încă înglodat în provincialism, în false orgolii și în inerții, pare incapabil de a genera proiecte artistice autentice, fiind foarte departe de a avea un viitor pe măsura trecutului său glorios. Păcat! 12 august 2009 În ciuda toropelii estivale, săptămâna aceasta a dat în clocot bătălia de la Consiliul Județean, unde, după
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
procentul baban care revine în buzunarele "elvețiene" ale oficialilor care semnează astfel de contracte pe banii noștri!) să ne "vândă mai bine" la export. Se face imediat o cotcodăceală asurzitoare în mass-media și, puțin după aceea, liniște și pace, adică inerția, prostia și dulcele farniente pe care le știm. Spuneam că un prieten, important expert în domeniu, îmi semnala amical, la Bruxelles, lipsa unor resurse și informații utilizabile despre Iași pe net. Sau dacă nu lipsa totală, cel puțin sărăcia și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai dă bani pentru că a fost ofuscat că nu i s-a pus gratis la dispoziție sala teatrului pentru o întâlnire de partid. Asta da Europă! Pe scurt, deci, nu cu domnul Liiceanu trebuie să se războiască ieșenii, ci cu inerțiile, cu lipsa de profesionalism și de gândire de perspectivă a aleșilor lor. Am salutat întotdeauna orice inițiativă de a face ceva, de a spori ceea ce există așa încât m-am abținut să spun ce cred, pe baza experienței anterioare, despre micile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reiau o invitație la muzeu decât să vorbesc despre aniversarea oficială a țării. La un muzeu care tocmai împlinește trei ani. La fel ca și în educație, inițiativa privată în domeniul instituțiilor culturale se lovește la noi de stereotipurile și inerția centralismului dominator. Ne dezbărăm greu de obișnuința de a aștepta din partea centrului (de regulă, statul sau oficiul de la București al multinaționalei) să se milostivească de noi și să ne arunce și la Iași, din când în când, firimituri de la masa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prea frecvent, poate avea de asemenea efecte negative. Când investitorii sunt atașați de titlurile unei societăți, ei demonstrează o diversiune optimistă în evaluarea informațiilor care se referă la ea și prin urmare sunt înclinați să dețină titlurile prea mult timp. Inerția pe care o induce acest lucru se adaugă la inerția generată de efectul de dotare. Atașamentul se poate cristaliza pe titlul respectiv. Este cazul atunci când investitorul îl deține printre valorile sale mobiliare de multă vreme și îl consideră drept un
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]