1,992 matches
-
care trăiești la vehiculele incredibil de realiste, acest titlu are sufletul unui blockbuster". În timp ce varianta originală pe PC a jocului a primit critici pozitive și a devenit celebru în toată lumea, versiunile pe consolele PlayStation 2 și Xbox au fost considerate inferioare, dezamăgind criticii. În Republică Cehă, țara de origine a dezvoltatorilor jocului, jocul a primit aprecieri unanime atât din partea criticilor, cât și din partea jucătorilor. Compania care a dezvoltat jocul "Mafia", Illusion Softworks, a dezvoltat și continuarea acestui joc, " Mafia ÎI", unde
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat de bază craniului printr-un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se află pe lama mediala a procesului pterigoidian, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană a mandibulei, fata
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
anul 1963. Scopul înființării orașului a fost creșterea populației evreiești într-o regiune cu o populație preponderent arabă. De asemenea, locația orașului a fost aleasă într-o poziție strategică. în Valea Beit Hakerem, la limita dintre Galileea superioară și cea inferioară, și la mijlocul drumului Acra - Safed. După numirea lui Levi Eșkol ca prim-ministru al Israelului în 1963, guvernul israelian a decis ca obiectiv de prioritate, dezvoltarea Galileei. S-a prevăzut că viitorul oraș Karmiel sa devină un centru industrial, financiar
Karmiel () [Corola-website/Science/329755_a_331084]
-
mai sus (de unde și denumirea locală de "Jgheabul cu gaură"). Peștera este dezvoltată în conglomerate cretacice superioare, depuse în faza a treia de sedimentare a chiuvetei Tulgheș și constituite din majoritatea rocilor mai vechi din fundament (calcare jurasice si cretacice inferioare, gresii dure silicioase, jaspuri precum si fragmente de cristalin). Predomină însă elementele calcaroase, în special calcarele de tip Stramberg. Date extinse de certitudine despre cartografia peșterii aduc, începând cu anul 1966, N. Valenciuc, I. Ion și M. Harea de la Universitatea „Alexandru
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
Albert al II-lea. Pentru fiul mai mic, Dietrich (Theodoric), Henric crease - deși fără consimțământul imperial - mai mica marcă de Landsberg din partea apuseană a teritoriilor luzaciene, din jurul Leipzigului. Henric a păstrat pentru sine doar Marca de Meissen, restul teritoriilor Luzaciei Inferioare și o formală putere de supraveghere asupra fiilor săi. Doar dezordinile interne, cauzate de politica excentrică a fiului său Albert, au umbrit ultimii ani ai domniei sale și, multă vreme după moartea sa din 1288, au condus la pierderea Luzaciei și
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
montană cu o mare variație reliefală constituită pe roci sedimentare (ce aparțin geologic zonei cristalino-mezozoice), calcare (atribuite aceleeași perioade), gresii, marne și argile, astfel: în partea estică (dinspre "Valea Gârciuniului") sunt prezente abrupturi (greu accesibile) structurate pe două cueste (una inferioară fragmentată de câțiva afluenți ai văii Gârciniului și alta superioară, nefragmentată) spre deosebire de cea vestică (delimitată de "Valea Timișului Sec") unde relieful (ruiniform) prezintă culmi mai domoale și împădurite, stăncării izolate, grohotișuri și văii. Partea nordică a masivului este marcată de
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
intrării în biserică se afla următoarele obiective: Peștera care găzduiește biserica rupestră este compusă din două părți: cea superioară, numită inițial "Szent Iván-barlang" ("Peștera Sfântul Ivan"), mai târziu: "Lourdes-i Barlang" ("Peștera din Lourdes"), care este o peșteră naturală și cea inferioară, formată dintr-un sistem de incinte rezultate prin excavație. Temperatura în interiorul sistemului de peșteri este constantă, în tot timpul anului, de 21°C . Ideea realizării bisericii-grotă a apărut pentru prima oară în anul 1924, după ce un grup de credincioși maghiari
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
sunt concrescuți cu fălcile scurte și puternice. Numărul dinților la holocefali este mic, aceștia având o creștere permanentă, deci înlocuirea dinților nu are loc. În falca superioară se găsesc de fiecare latură câte 3, 2 sau 1, iar în, cea inferioară câte un dinte. Articulația autostilică a fălcii cu neurocraniu și structura dinților acestor pești sunt adaptări ale lor la hrănirea cu nevertebrate cu schelet extern. Tubul digestiv este slab diferențiat; în special, stomacul aproape că nu este individualizat. Valvula spirală
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
Carol de Lorena (n. 953, Laon-d. 993, Orléans) a fost descendent la a șasea generație din Carol cel Mare, devenit duce al Lotharingiei Inferioare din 977 până la 991. Carol era fiul regelui Ludovic al IV-lea al Franței cu Gerberga de Saxonia și fratele mai tânăr al viitorului rege Lothar. Carol a fost exclus de la succesiunea pentru tronul Franței, iar împăratul romano-german Otto al
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
lângă Tours. Ne reușind să captureze cetatea, au încercat să de-a foc orașului, însă de asemenea, au eșuat din cauza ploii puternice. De întârzerea regelui Eduard s-a folosit însă Ioan al II-lea, care a ieșit în fața trupelor numeric inferioare ale britanicilor. Ioan a concentrat o mare parte din trupele sale în Chartres, la nord de Tours-ul asediat. Cu scopul de a majora viteza de deplasare Ioan a demobilizat totalul său de infanterie necalificată de 15-20.000 ostași. Aflând despre
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
este hrănită în acest timp de mascul. Are loc o singură clocire pe an. Puii sunt nidicoli, acoperiți la început cu un puf scurt, rar, alb, apoi cu un puf mai lung, brun-roșcat pe partea superioară și alb pe cea inferioară. Puii sunt hrăniți de femelă în primele 4-5 zile, cu hrana adusă de mascul. La 13 zile puii își iau hrana independent, la 28 de zile se acoperă complet cu pene, iar la 32 de zile pot zbura. Are un
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
caudal este lung, necomprimat lateral. Ochii sunt mici și privesc în sus. Gura este mică, inferioară, semilunară, slab protractilă și este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dispuși în formă de perie; caninii lipsesc. Marginea posterioară a opercularului slab zimțuită, cea inferioară netedă. Opercularul se termină cu 2-3 prelungiri posterioare ascuțite (țepi). Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Au două înotătoare dorsale distanțate între ele, prima cu 8-15 țepi, a doua cu 10-20 de radii ramificate. Înotătoarea
Zingel () [Corola-website/Science/335411_a_336740]
-
medie 35,5%) din lungimea capului. Fruntea plată și proeminentă, profilul superior al capului fiind aproape drept. Lărgimea frunții reprezintă 31-42% (în medie 36,40%) din lungimea capului. Gura în poziție subterminală, aproape inferioară. Falca superioară iese puțin deasupra celei inferioare. Ochii mici; diametrul lor este egal cu 12-32% (în medie 18,07%) din lungimea capului, 35-115% (în medie 44%) din lungimea botului și 28-80% (în medie 34,7 %) din spațiul interorbital. Înotătoarele relativ mici în comparație cu corpul. Înotătoarea dorsală înaltă, începe
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
au eșuat: în ciuda câtorva sarcini, niciuna nu a produs un copil în viață. Într-o scrisoare trimisă ambasadorului ducelui de Milano, Maximilian se plânge că desigur Bianca este la fel de frumoasă ca prima lui soție totuși îi este acesteia "cu mult inferioară atât ca înțlepciune, cât și ca bun simț". Speră însă că, "odată cu timpul, va face poate progrese". Maximilian a luat titlul de împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1508; Bianca a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Bianca nu a
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]
-
arabă Zor). Acum circa 15,000 ani ce-a mai rămas din Lacul limbii s-a micșorat, lăsând în urma sa Marea Galileei și Marea Moartă. O secțiune în lățime a depresiunii prezintă o structură generală în două trepte:1- una inferioară, reprezentând Lunca inundabilă a Iordanului, "Geon Hayarden" (ar."Zor") a cărei lărgime medie este de 1.200 metri, dar care în multe locuri se restrânge la 500 metri și chiar mai puțin; 2. una superioară - "Kikar Hayarden" (ar."Ghor"), unde
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
mijloc. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi. Solzii sunt groși, persistenți, imbricați, mari sau mijlocii, bine fixați. Gura terminală sau subterminală, semiinferioară sau inferioară, semilunară și mică, marginea inferioară a mandibulei depășește puțin marginea anterioară a ochiului. Buzele subțiri, cea inferioară dezvoltată numai la colțurile gurii. Fără mustăți. Gura (fălcile și palatul cavității bucale) este lipsita de dinți. Au dinți faringieni dispuși pe un rând (6—5, adică 6 dinți pe stânga și 5 pe dreapta; rareori 6—6 sau 5
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
Amati, această ipoteză este intens dezbătută. Ultimul lutier din familie a fost fiul lui Nicolò Amati, Girolamo Amati, cunoscut în special sub numele de Hieronymus al II-lea. Deși a îmbunătățit instrumentele proiectate de tatăl său, viorile sale sunt considerate inferioare comparativ cu cele ale lui Stradivari.
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
bombată. Botul gros, masiv, ascuțit și scurt. Gura este mică, semilunară, așezată subterminal (inferior); vârful ei ajunge în dreptul marginii inferioare a orbitei, iar colțul ei nu ajunge la verticala anterioară a ochiului. Maxila proeminează peste mandibulă. Buzele sunt subțiri, cea inferioară este întreruptă la mijloc. Ochiul este mijlociu. Linia laterală ușor curbată. Înotătoarea dorsală începe la jumătatea corpului, se inserează deasupra bazei înotătoarei ventrale și are baza scurtă și marginea concavă. Înotătoarea anală se inserează în urma capătului posterior al înotătoarei dorsale
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
până în 1957. Prima interpretare în La Scala din Milano a avut loc pe 26 decembrie 1818. Premiera nord-americană a avut loc pe 4 august 1952 în Massachusetts, Statele Unite. Dar multă vreme cercetătorii au fost de părere că opera este una inferioară comparativ cu celelalte opere ale lui Mozart. Opera este orchestrată pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. Basso continuo din recitative este asigurat de clavecin și violoncel. Când lucrarea este interpretată
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
decât la speciile din genurile "Squalius" și "Leuciscus". Ochii situați în jumătatea anterioară a capului, privesc lateral. Oasele preorbitare nu ating marginea anterioară a ochiului. Gura de mărime mică sau mijlocie în poziție terminală sau subterminală, cu buze subțiri, cea inferioară întreruptă la mijloc. Mustățile sunt întotdeauna absente. Maxila superioară nu prezintă o excavație pentru vârful mandibulei. Înotătoarele dorsală și anală scurte, ultima lor radie simplă, neosificată. 7-10½ radii divizate pe înotătoarea anală și 7-8½ pe înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală situată
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
(Musculus brachialis) este un mușchi puternic, lung, turtit antero-posterior, situat în partea anterioară și inferioară a brațului, sub biceps; el dă lărgimea brațului în partea lui inferioară. Superior are originea în treimea medie și inferioară a humerusului inserându-se pe buza inferioară a tuberozității deltoidiene ("Tuberositas deltoidea humeri"), pe fețele antero-laterală ("Facies anterolateralis humeri") și antero-medială ("Facies anteromedialis humeri") a humerusului și pe marginile lui, dedesubtul inserției deltoidului ("Musculus deltoideus") și pe septurile intermusculare brahiale
Mușchiul brahial () [Corola-website/Science/331718_a_333047]
-
distale ale ulnei și radiusului, înaintea membranei interosoase. Se află profund în al patrulea plan al mușchilor anteriori ai antebrațului, sub tendoanele mușchilor flexori ai degetelor și carpului. Are originea pe partea medială a feței anterioare a ulnei în pătrimea inferioară a ei. Fibrele sale au un traiect transversal și se inseră pe fața anterioară a radiusului, în pătrimea distală a ei, până aproape de marginea sa anterioară. Mușchiul acoperă posterior radiusul, ulna, membrana interosoasă și articulația radio-ulnară distală. Este acoperit anterior
Mușchiul pătrat pronator () [Corola-website/Science/331778_a_333107]
-
înainte de sosirea întăririlor. Pe 22 iunie armata lui Marlborough s-a unit cu forțele imperiale ale Margrafului de Baden la Launsheim: la sfârșitul lunii iunie forța lor totaliza aproape 80000 de oameni. Armata franco-bavareză a campat la Ulm și era inferioară numeric armatei aliaților. O mare parte a trupelor sale era împrăștiată în garnizoanele de pe teritoriul Bavariei, dar poziția lui era departe de a fi disperată: dacă ar reuși să reziste o lună, Tallard ar sosi cu întăriri franceze de pe Rin
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
a soiului Chasselas doré. Este un soi de masă cu maturare mijlocie care a fost omologat în anul 1978. Frunza adultă este de mărime mijlocie, cu 3-5 lobi, glabră. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumenul ovoidal, iar cele cele inferioare au formă de U. Sinusul pețiolar semiînchis, elipsoidal. Strugurele este cilindro-conic, lax, aripat. Bobul este sferic sau ușor ovoidal, galben-verzui cu nuanță albicioasă. Miezul este semizemos. Soi de epoca a III-a, de vigoare mijlocie, mai sensibil la ger decât
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]
-
Guyot pe semitulpină, cu o încărcătură de 12-16 ochi/m2 , repartizată pe coarde de 12-14 ochi. Producția marfă obținută este de 87%. Calități și defecte: Soiul prezintă boabe mai mari decât cele ale soiului Chasselas doré, dar cu calități gustative inferioare acestuia. http://upit.ro/uploads/revistastiinte/CTNS%20vol%202%20issue%203/Paper%204.pdf http://horticulturejournal.usamv.ro/pdf/1.%20Lucrari%20stiintifice,%20Seria%20B,%20Horticultura,%20Vol%20XLV,%202002%20(CD-ROM).pdf
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]