4,059 matches
-
pod-spadă, pe care eroul (Lancelot) trebuie să-l treacă desculț și cu mâinile goale: puntea este "mai tăioasă decât o coasă", iar trecerea se face "cu suferință și durere". În tradiția finlandeză, o punte acoperită cu ace, cuie, brice străbate Infernul: pe ea trec atât morții, cât și șamanii, în călătoria lor spre lumea de dincolo. Descrieri asemănătoare se întîlnesc cam peste tot în lume.14 Trebuie precizat că aceeași imagistică s-a păstrat pentru a sugera dificultatea cunoașterii metafizice și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religioasă a omenirii: inițiatul, cel care a pătruns tainele, este cel care știe. Ceremonia începe întotdeauna prin despărțirea neofitului de familie și retragerea sa în pădure. Există de pe acum un simbol al Morții: pădurea, jungla, întunericul reprezintă lumea de dincolo, "Infernul". În unele locuri se crede că vine un tigru care îi poartă pe candidați în spinare până în pădure: fiara îl întruchipează pe Strămoșul mitic, Dascălul inițierii, care îi conduce pe adolescenți în Infern. În alte părți, se crede că neofitul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pădurea, jungla, întunericul reprezintă lumea de dincolo, "Infernul". În unele locuri se crede că vine un tigru care îi poartă pe candidați în spinare până în pădure: fiara îl întruchipează pe Strămoșul mitic, Dascălul inițierii, care îi conduce pe adolescenți în Infern. În alte părți, se crede că neofitul este înghițit de un monstru, în pântecele căruia domnește Noaptea cosmică: este lumea embrionară a existenței, atât pe plan cosmic, cât și pe planul vieții omenești. În numeroase regiuni există în pădure o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în spectacolele care-i fac plăcere, în cărțile pe care le citește. Cinematograful, adevărată "fabrică de vise", preia și folosește nenumărate motive mitice: lupta dintre Erou și Monstru, înfruntările și încercările inițiatice, figurile și imaginile exemplare ("Fata", "Eroul", peisajul paradiziac, "Infernul" etc.). Până și lectura are o funcție mitologică, nu numai pentru că înlocuiește rostirea miturilor în societățile arhaice și literatura orală, care se mai păstrează în comunitățile rurale din Europa, ci mai ales pentru că lectura îi permite omului modern o "ieșire
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este psihanaliza, mai păstrează schema inițiatică. Pacientului i se cere să coboare în adâncul ființei sale, să-și retrăiască trecutul, să-și înfrunte din nou traumele, iar această operație primejdioasă seamănă, din punct de vedere formal, cu coborârea inițiatică în "Infern", printre larve, și cu luptele cu "monștrii". Așa cum inițiatul trebuia să iasă învingător din încercările la care fusese supus, să "moară" și să "învie" pentru a putea ajunge la o existență pe deplin responsabilă și deschisă valorilor spirituale, pacientul supus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la fereastra asta, vorbesc cu ei și le dau asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu trebuie să cedeze în fața disperării, că în curând suferințele lor vor înceta, că barbarii vor fi alungați către infernul care se pare că i-a vomitat. însă hoarda aceea asasină nu ne lasă să ne tragem sufletul și... Se întrerupse, ridicând arătătorul și luându-și o expresie de parcă ar fi ascultat ceva. Sebastianus auzi din nou, iar de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vânt nesuferit Duc un dor nestăpânit Căci în lunga așteptare Chipul tău tot nu apare. CINE ȘTIE Știi iarna nopțile cât mă - înfioară Cu vânt urât și ploi ca-n plină vară, Cum ale lor veșminte reci și ude Un infern în sufletu-mi se-ascunde? Mai bine-n mănăstirea cu icoane sfinte Și cu surori în negrele veșminte, Mângâiată de ceata de sfinți și de îngeri Să înalț rugăciune caldă și plângeri, La mănăstire ai Cer, lumină, dreptate Porți haine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Și uitată-n somnul de dimineață, Anii mi s-au dus ca un râs încifrat Și nu știu când mulțimea s-a adunat. VINOVATĂ-N TOATE Trăiesc deseori laolaltă în mine Gânduri rebele și grave suspine Îmi simt sufletul în infernul cel greu Și-l chem mereu pe Dumnezeu. Ajută-mă Doamne, să recunosc Că nu știu pe semeni destul să iubesc Și atinge-mi fruntea atunci când socoți Să mă-drepți, eu știu că vrei și că poți! Nicicând în planuri
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare în moarte. Transfer de personalitate și destin, prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
hrănit decât ei. El aduce puțin și cu poetul Costache Conachi, mutră de egumen grec. În materie de pictură, am revăzut cu plăcerea de totdeauna tablourile de pe pereții părintelui Palamon, dintre care se impun atenției mai cu seamă două: un Infern, care vrea să fie o gură de balaur, în realitate o gură de cal fantastic, deschisă larg, ca să poată aspira și înghiți pe cei osândiți pentru păcatele lor. (E interesant mai ales că-i poți vedea cum trec unul după
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea, o țineam strâns de braț să nu lunece cu tocurile ei înalte. Cu mâna cealaltă, cu o grijă atentă, își ținea rochia adunată în jurul picioarelor. Gestul ei feminin și brațul ei cald în mâna mea erau delaolaltă paradis și infern. Spinii ne zgâriau; îi prindeau și-i sfâșiau rochia. Într-un rând a alunecat peste mine cu toată greutatea ei, cu ea toată. Până acum o văzusem, o auzisem, uneori mă atinsese. Acum greutatea ei m-a făcut să-i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
necunoscute Mașei.. - Nu prea Înțelegi, nu? o trase de limbă oaspetele. - Nu prea, mărturisi cu sinceritate Mașa. - Pur și simplu, În lumea noastră nu se poate muri oricum. Ca să mori, trebuie să treci printr-o adevărată aventură. Printr-un adevărat infern. Dezlegarea nu-i chiar așa de simplu de obținut. Îți trebuie mii și mii de semnături. O Întreagă birocrație. Un adevărat coșmar. Și pentru fiecare semnătură trebuie să explici de ce și cum... Adică: de ce ții neapărat să dispari!? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
foc mic și neîntrerupt. După ce ți-ai Încheiat experiența, te Întorci la propria condiție, un pic mai Înțelept. Sau intri imediat Într-un alt trup, Într-un alt cazan de smoală... La un moment dat, totul se repetă. Chiar și infernul devine monoton... Ai trecut prin toate, știi totul, ai vrea să te eliberezi. Să obții dezlegare, dar sorții ți-s potrivnici. Zarurile cad mereu câștigătoare. Asta ce Înseamnă? Asta Înseamnă că ți se dă iarăși „șansa“ să-ți alegi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz, o gheară ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai Înveseliți un pic, Îl Îndemnă gazda. Pesemne drumul v-a obosit peste măsură, adăugă ea. - Am să servesc, cum să nu, spuse oaspetele. În sine, drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cauciuc lovind fără predilecție, Încercând să ordoneze din nou coloana dezmembrată urlând, amestecându se cu zăpada troienelor și mai ales cu arestații Încât nu mai se știa cine-i călăul și cine-i osânditul În timp ce Tony Pavone, Își imagină „Infernul” lui Dante*, socotindu-l Apă de Ploaie - față de canoanele la care erau expuși oamenii fiind omorâți Înainte de-a ști dacă trebue...! De fapt, personajele din versurile lui Dante erau imaginare În timp ce la Penetenciarul Rahova gardienii, se străduiau din răsputeri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Apă de Ploaie - față de canoanele la care erau expuși oamenii fiind omorâți Înainte de-a ști dacă trebue...! De fapt, personajele din versurile lui Dante erau imaginare În timp ce la Penetenciarul Rahova gardienii, se străduiau din răsputeri să demonstreze tuturor - adevăratul Infern...! Tony Pavone se trezi din indiferența În care căzuse În momentul când fuse cu brutalitate Înpins În interiorul unei Încăperi În timp ce Liberii furioși și șifonați destul de bine prin zăpadă, Încercau să facă ordine la intrarea În cameră aplicând la Întâmplare câte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În următoarele zile. Asistă apoi la unele schimburi rapide de cuvinte Între judecător și inculpații din boxă cu el, iar În final Întoarcerea În afumătoarea tribunalului, așteptând pe alții dela diverse complete de judecată pentru a fi Îmbarcați În dubele infernului pentru Înapoierea În catacombele Dictatorului Suprem, Nicolae Ceaușescu...!! IX HIENA DEVOREAZĂ PRADA...!! În următoarele zile,Tony Pavone avea să afle prin omul său de legătură cu exteriorul, cererea de punere În libertate fusese respinsă iar procesul propiu zis abea dela
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oameni trebuia să adune de pe sub paturi ori de pe culoare puținele provizii de alimente ori alte fără valoare personale bunuri așa dar, hărmălaia dură până după miezul nopții...!! Drept urmare a acestei stări de intimidare, batjocură, abea apucai să dormi câteva ore, infernul repetându-se la infinit. Dumineca Însă - după așa zisa baie, urma spălatul lengeriei de corp Însă, penetenciarul nu oferea săpun și nici detergenți pentru spălarea acestor rufe, În schimb oferea permanent apă rece la temperatura gerului de afară, În timp ce la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în poarta sufletului flutură doliul neîmplinirii tăcerea ucide trăire regăsire ca într-o mină de sare săpau în mine orgoliul mândria și răutatea pierdeam bunătatea și candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în Infern fără far pe țărm obosisem să lupt cu umbre în pereții destinului visele prevesteau sorți pe șine fiecare noapte era coșmar ochii încărcați de durere lăcrimau rochia de mireasă și-a scuturat creta a rămas o rochie de doliu. am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de flori stele și oameni să se facă lumină strigă prietenul meu de joacă care îmi pare că a murit primul odată cu vara secetoasă l-au uitat toți așa cum se uită și copiii mari puritatea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de flori stele și oameni să se facă lumină strigă prietenul meu de joacă care îmi pare că a murit primul odată cu vara secetoasă l-au uitat toți așa cum se uită și copiii mari puritatea se plătește
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
intelectual, îmi plăceau costumele lor și tobele aduse de acasă, mi-erau în principiu dragi. Dar mă așezam într-o parte mai îndepărtată a sălii. Într-o zi, m-am așezat accidental între ei doi. Afară era o căldură de infern. Corpurile lor emanau o răcoare atât de plăcută, atât de învăluitoare, poate din cauza culorii, încât mi s-a părut că mă refugiez pe pământul viu al copilăriei mele. De atunci nu m-am mai mișcat de lângă ei. Mă atrăgeau perceptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
undeva -, știința de a străbate în adâncimile sufletului omenesc, până acolo unde fierb esențele neînțelese ale spiritualității noastre, unde se coace adevărul și se pregătește minciuna, unde se naște setea de mântuire. Generațiilor de mâine o literatură a adevărului, a infernului pe care l-am străbătut și-l străbatem, documentele nu-i sunt de ajuns. Cum se va putea crea și cum va trebui să arate proza unei asemenea totalități? Un roman? Ce fel de roman trebuie să fie acela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
medicii și judecătorii nu pot trăi în permanente autoimputări pentru greșelile lor, căci în acest fel exercitarea profesiei le-ar fi imposibilă - asta-i contradicția - din care cauză nu sunt întrebați, nu sunt trași la răspundere, altfel ar fi un infern, un obstacol de netrecut, or fără medici și fără judecători o societate nu poate exista. Ar pieri. - Și-atunci care sunt limitele? întrebai. - Cele ale conștiinței, îmi spuse. Legile sunt schimbătoare, iar multe din ele imperfecte. Totul e să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și spuse arătând spre prima bancă de pe ultima alee din stânga: „Aici ai stat cu Keti în iunie 1941 - la trei săptămâni a început pentru noi cel de-al doilea război mondial. Nu știați nimic, vă iubeați, două purități în preajma unui infern. Și noaptea lungă a acelui timp nu s-a sfârșit pentru această parte a lumii nici acum. Cei din partea cealaltă nu-și dau seama; vorbesc, comentează, dar nu înțeleg, n-au cum să înțeleagă, pentru că nu trăiesc aici”. Deodată timpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]