5,241 matches
-
parodontitei apicale acute supurate 4.6”. Criteriile clinice care susțin acest diagnostic sunt: 1) tumefierea voluminoasă, difuză, indurată submentosubmandibulară bilaterală extinsă până în spatele gonionului (constituită într-un interval de timp relativ scurt); 2) tegumentele acoperitoare destinse dar fără semne de inflamație acută; 3) tumefierea mucoasei planșeului bucal bilateral, cu evidențierea plicilor sublinguale „în creastă de cocoș”; 4) limba mărită de volum împinsă în sus și îndărăt; 5) duritatea lemnoasă palpatorie a țesuturilor din spațiile sublinguale, submandibulare și submentonier; 6) starea generală
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
anaerobilor). Evoluția favorabilă a cazului va consemna: apariția puroiului în plagă, febră, dispariția semnelor toxico-septice. Complicații postoperatorii imediate: deces prin șoc toxico-septic sau edem glotic, sincopă toxică bulbară, colaps cardiac. Dacă nu s-au deschis pentru drenaj toate lojile interesate, inflamația părților moi ale planșeului se poate extinde către craniu sau mediastin, cu înregistrarea decesului pacientului. Există posibilitatea non-răspunsului la antibioterapia aplicată (de exemplu, germeni rezistenți), care în condițiile respectării intervalului de timp până la CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE VIOLETA
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
corect tratamentul cronic prescris de cardiolog și se prezintă cu regularitate la controalele planificate). Datele din anamneză și examenul obiectiv local permit conturarea unui diagnostic de probabilitate de: „Sinuzită cronică maxilară dreaptă” susținut de următoarele elemente clinice: 1) simptomatologia de inflamație cronică a mucoasei sinusale (obstrucția nazală alternând cu rinoreea purulentă unilaterală); 2) punctul sinusal maxilar drept sensibil la palpare; 3) starea generală nemodificată; 4) existența unei cauze dentare, care ar putea constitui punctul de plecare al inflamției mucoasei sinusale maxilare
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
întinderea lentă și succesivă a grupelor musculare și articulației până la situația extremă care se păstrează 5 10 sec. Forma dinamică are un elan „balistic” și este mai puțin eficientă. Stretchingul are rol în prevenirea leziunilor cauzate de uzură, în prevenirea inflamațiilor țesutului osos (periostite), înlocuiește chiar încălzirea prealabilă a organismului pentru efort și realizează relaxarea. Cu tot respectul pentru gimnastica lui Ling, adepții stretchingului nu o recomand. Mișcările bruște de arcuire, susțin aceștia, duc la dezvoltarea mobilității și pot avea un
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
hemoragiei intrachistice. Copiii se prezintă cel mai adesea cu hipopituitarism, tulburări de dezvoltare staturo-ponderală și pubertate tardivă, în timp ce adulții manifestă simptome datorate panhipopituitarismului ori compresiei asupra tijei hipofizare, cu diabet insipid. Disfuncția endocrină se poate corela și cu existența hipofizitei, inflamație cronică indusă de eliberarea conținutului iritant al chistului, prin fisurarea acestuia. Hemianopsia bitemporală sau cvadranopsia superioară se regăsesc adeseori. Alte manifestări clinice ale chistului de pungă Rathke, mai puțin frecvente sunt: apoplexia pituitară, hipofizita, chistele gigante cu extensii frontale, meningita
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
lent fiind cel mai adesea asimptomatice, în timp ce tumorile cu localizare la nivelul unghiului ponto-cerebelos pot evolua cu ataxie sau cu pareze de nervi cranieni. Mai puțin frecvente sunt atacurile recurente de meningită aseptică datorate rupturii spontane a chistelor epidermoide cu inflamația leptomeningelui prin iritație chimică datorită expunerii sistemului imun la acțiunea keratinei [6]. Diagnostic imagistic Rezonanța Magnetică Nucleară reprezintă în prezent examinarea neuroimagistică de elecție. Aspectul tipic este de tumoră inomogenă cu aspect de hiposemnal în secvența T1 și de hipersemnal
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
reflectivitate joasă (tumori mixte benigne, limfom, rabdomiosarcom, neurilemom, hemangiom capilar), tumori cu reflectivitate medie (chist dermoid, gliom de nerv optic, meningiom) sau reflectivitate înaltă (limfangiom, hemangiom cavernos, carcinoame). Ecogenitatea poate fi modificată prin creșterea tumorii, hemoragia intratumorală, necroza, calcificarea sau inflamația tumorii. Se utilizează intraoperator pentru efectuarea intervențiilor ecoghidate, minim invazive. Introducerea ecografiei Doppler și ecografiei 3D a crescut mult valoarea ecografiei în diagnosticul tumorilor orbitale (fig. 4.222). Limfom malign orbita medie stângă. CT-scan orbital tomografia computerizată a orbitei este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dar unele procedee se prezintă mai ales ca tratamente chirurgicale profilactice pentru infarctul cerebral la pacienți cu accidente vasculare cerebrale ischemice tranzitorii repetate. VI. Hipertensiunea intracraniană meningeală secundară unei meningite acute beneficiază de tratamentul etiologic al meningitei bacteriene, care scade inflamația meningeală și diminuă tulburările secundare de rezorbție ale LCR-ului. Tratamentul patogenic Tratamentul patogenic se aplică în toate formele de hipertensiune intracraniană pentru a opri mecanismele patogenice prin care diverse cauze determină creșterea presiunii intracraniene și prin care sunt depășite
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
relaxarea mușchilor peretelui abdominal. Palparea este superficială și profundă, trebuie efectuată cu blândețe, în sens orar sau antiorar, se începe din zona cea mai indepărtată față de regiunea dureroasă. Palparea superficială poate decela: hiperestezie cutanată (semn precoce de iritație peritoneală în inflamațiile acute de organ), apărare musculară (contractură musculară) localizată sau generalizată ("abdomen de lemn" în peritonite). Palparea profundă urmărește: - dimensiunile unui organ: normale sau crescute (organomegalie - de ex. hepatomegalie, splenomegalie). În caz de organomegalie se descriu caracterele clinice: ex. hepatomegalie nedureroasă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
pot afecta secundar intestinul: colecistita, litiaza biliară, pancreatite, ulcer gastro-duodenal, ciroza hepatică, intervenții chirurgicale), obiceiuri alimentare, modul de debut al afecțiunii. Simptome și semne: - durerea intestinală cu caractere variate în raport cu afecțiunea cauzală: colicativă (enterocolite acute, colon iritabil, stenoze prin tumori, inflamații, cicatrici postoperatorii), mezogastrică, repetitivă, asociată cu diaree (infarct mezenteric), tenesme (tensiune dureroasă rectală însoțită de senzația imperioasă de defecație), durere la defecație (fistule, abcese anale, hemoroizi) - tulburări de tranzit intestinal: diaree (eliminare frecventă de scaune lichide sau semilichide, cu resturi
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau ulcer peptic (termen considerat depășit în prezent). UGD este definit anatomopatologic ca o pierdere de substanță circumscrisă, unică sau multiplă, însoțită de distrucție tisulară cel puțin până la nivelul muscularei mucosae. Pierderea poate penetra până la seroasă și este limitată prin inflamație. Epidemiologie Prevalența clinică a UGD este variabilă în funcție de cele două cauze majore: Helicobacter pylori (HP) și AINS. Se estimează că infecția cu HP afectează 50% din populație, dar numai 15% din persoanele infectate fac UGD. Infecția este mai frecventă la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
forma clinico-evolutivă. Metoda poate evidenția și cele două complicații specifice: megacolonul toxic și ocluzia intestinală. 3. examenul anatomopatologic are ca element caracteristic prezența abceselor criptice în puseul de acitivitate. Testele biochimice și hematologice sunt nespecifice, reprezentate de: sindrom biologic de inflamație, anemie feriprivă, uneori afectarea funcției hepatice (hipoalbuminemie, colestază în colangita sclerozantă), tulburări electrolitice în formele cu diaree cronică. Diagnostic diferențial Se face în primul rând cu boala Crohn, neoplasmul rectal, colita ischemică, diverticulită, alte cauze de diaree infecțioasă, colon iritabil
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
frecvente: BC ileo-colonică, exclusiv colonică (colita Crohn), exclusiv la intestinul subțire (ileonul terminal - ileita Crohn). Microscopic infiltratul inflamator este transmural (afectează întreg peretele intestinal spre deosebire de RCUH). Marca histologică este granulomul de tip sarcoid. Modul de evoluție a leziunilor poate fi: inflamația, strictura (stenoze, obstrucție), penetrarea (fistule prin comunicări anormale între segmentul afectat și organele din jur). Tablou clinic Debutul este insidios și nespecific. Simptomele variază în funcție de localizare și sunt determinate de modul de evoluție a leziunilor. Ileita Crohn se caracterizează prin
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de colestază. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt viremia (încărcătura virală, ARN viral) și Ac antiVHC. Stabilirea tipului de VHC (serotipare) este importantă pentru dirijarea tratamentului. 3. Puncția biopsie hepatică este necesară pentru stabilirea gradului de activitate a hepatitei (inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte teste: - ecografia abdominală poate evidenția splenomegalie, în stadiul de ciroză apar modificări sugestive - adresate manifestărilor extrahepatice: crioglobuline, funcție renală, diverse tipuri de Ac (pentru excluderea unei hepatite autoimune) - neinvazive de evaluare a inflamației
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte teste: - ecografia abdominală poate evidenția splenomegalie, în stadiul de ciroză apar modificări sugestive - adresate manifestărilor extrahepatice: crioglobuline, funcție renală, diverse tipuri de Ac (pentru excluderea unei hepatite autoimune) - neinvazive de evaluare a inflamației și fibrozei. Evoluție, complicații Evoluția este variabilă în funcție de pacient. În absența tratamentului, HVC poate evolua lent (în aproximativ 10-20 de ani) spre ciroză hepatică. Un procent mai mic de pacienți pot dezvolta carcinom hepatocelular. În cazul asocierii manifestărilor extrahepatice apar
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și asunaprevir). Terapia este adresată nonresponderilor la tratamentul clasic, a crescut rata vindecărilor de la 50% la 80%, dar este extrem de costisitoare. HEPATITE AUTOIMUNE Definiție, date generale Hepatita autoimună este o afecțiune cronică de cauză necunoscută caracterizată prin progresie continuă a inflamației și evoluție spre ciroză. Afecțiunea este rară, apare mai frecvent la femeile tinere aparținând unor populații cu predispoziție genetică. Mecanismul este apariția de Ac față de structuri hepatice sau extrahepatice (autoAc). Deși etiologia nu este cunoscută, există factori declanșatori virali și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Examenele de laborator sunt normale în LB necomplicată. În colica biliară poate apărea o creștere tranzitorie a transaminazelor, amilazelor (reacție pancreatică), alterarea testelor de colestază. Obstrucția coledociană se însoțește constant de colestază. Complicațiile infecțioase se însoțesc de sindrom biologic de inflamație. Diagnostic diferențial Se impune dacă sunt prezente: 1. colica biliară - se face cu criza ulceroasă, pancreatita acută, colica renală dreaptă, apendicita acută, pleurezie sau pneumonie bazală dreaptă, angina pectorală, infarct miocardic acut postero-inferior 2. icterul - se face cu alte cauze
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
spre LB simptomatică. Odată manifestă clinic prin colici biliare, acestea au mare posibilitate de a se repeta. Complicațiile LB pot fi: - consecința afectării peretelui vezicular: colecistita acută/cronică, peritonita acută biliară, fistule bilio-biliare sau bilio-digestive, ileus biliar (pareză intestinală prin inflamația de vecinătate sau fistule), cancerul veziculei biliare - consecința migrării calculilor: hidrops vezicular (fixarea calculului în canalul cistic), litiaza căilor biliare intra- și extrahepatice, pancreatita acută etc Principii de tratament Profilaxia se adresează factorilor favorizanți ai litogenezei, respectiv: - pentru litiaza colesterolică
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
lombară este un simptom major al suferinței reno-urinare care apare în general ca urmare a distensiei prin obstacol. Natura obstacolului este diferită, cel mai frecvent prin calculi, dar și corpi străini, cheaguri de sânge, tumori, fragmente de papilă, compresiune externă (inflamații, tumori, anomalii vasculare). Distensia rinichiului fără obstacol pe calea excretoare este mai rară și poate fi consecința edemului renal, a unui infarct renal, tromboze venoase renale, hematom perirenal sau abces perinefretic. Notă! Dispariția durerii poate semnifica încetarea funcției rinichiului situat
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
vertebrale, digestive sau genitale). Coexistența manifestărilor urinare de însoțire reprezintă argumentul cel mai bun pentru originea reno-urinară a durerii. 2. Tulburări în emisia urinii: a. polakiuria - micțiuni frecvente, fără creșterea volumului urinar în 24 de ore. Apare în infecții urinare, inflamații ale vezicii urinare (cistită) sau prostatei, însoțește colica renală. b. disuria - dificultate în micțiune, care poate fi și dureroasă. Apare în cistite, uretrite, stricturi uretrale, afecțiuni ale prostatei. c. retenția de urină - imposibilitatea eliminării conținutului vezical, poate fi completă sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
10-20 mg/100 ml urină sau 300 mg/24 ore. A. După semnificația pe termen lung, proteinuria poate fi: - tranzitorie - fără semnificație patologică, produsă de una din așa-numitele cauze benigne: febra, deshidratarea, efortul fizic susținut, ortostatismul prelungit, stres emoțional, inflamația tractului urinar persistentă - cu semnificație patologică deoarece este unul din semnele cele mai precoce de afectare cronică a funcției renale, are valoare prognostică pentru evoluția afecțiunii renale în cauză și asupra riscului global cardiovascular. B. După mecanismul de producere proteinuria
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
prezente în mod normal < 3 pe câmp microscopic de înaltă rezoluție. Forma hematiilor dă indicii asupra originii, cele glomerulare fiind deformate (dismorfice). Leucocitele se elimină în mod normal < 5 pe câmp microscopic de înaltă rezoluție. Prezența în număr crescut semnifică inflamația/infecția tractului urinar, dar și afectare tubulointerstițială, mai rar glomerulară. Notă! Examinarea necesită urină proaspătă. Celulele epiteliale provin din tubii renali, pot fi prezenți în urina normală. Numărul mare sugerează lezarea epiteliului tubular (nefrita tubulo-interstițială sau necroza tubulară acută). Celulele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hematici, hialini și granuloși. Alte explorări Biochimice: - retenție azotată cu progresie rapidă și evoluție spre IRC terminală în absența tratamentului. GN rapid progresivă este definită prin dublarea creatininei serice într-un interval mai mic de 3 luni. - sindrom biologic de inflamație nespecific produși de degradare ai fibrinei crescuți. Imunologice care permit precizarea tipului de GN (Ac anti-MBG, complexe imune circulante sau Ac ANCA) Puncția biopsie renală este frecvent necesară pentru diagnostic și prognostic. Evoluție, complicații Evoluția este nefavorabilă și ireversibilă spre
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
produsă pe cale hematogenă și este secundară infecției dintr-un alt focar. Cel mai frecvent sunt implicați bacili gram negativi și stafilococi - funcția renală: poate apărea retenția azotată (semn de gravitate), evoluția se poate complica cu IRA oligo-anurică - sindrom biologic de inflamație - imagistic:ecografia renală, uneori CT renal sunt necesare pentru excluderea unui reper anatomic care a determinat infecția înaltă sau evidențierea unei complicații - cistografia retrogradă sau alte metode cu substanță de contrast în situații particulare. Diagnosticul diferențial se impune mai ales
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
date generale Nefropatiile tubulo-interstițiale (NTI) reprezintă afecțiunile caracterizate prin afectarea predominantă a țesutului interstițial și a tubilor renali subiacenți. Sunt clasificate în acute și cronice, fiecare dintre entități putând fi primară sau secundară unei afecțiuni sistemice. Anatomopatologic se caracterizează prin inflamație în interstițiu sau atrofie tubulară sau dilatație sau fibroză extinsă, însoțită de un grad de glomeruloscleroză. Etiopatogenie Este variată, reprezentată de:malformații (ex. reflux vezico-ureteral)infecții - pielonefritele care pot fi bacteriene dar și determinate de leptospire, viruși, paraziți - toxice: medicamentoase
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]