3,018 matches
-
dă în cinstea lui Prelati îi prilejuiește acestuia (dar și cititorului) o comparație între moravurile galice și italienești, izbitoare părându-i-se absența femeilor substituite de un bestiar maschilist travestit, respingător și depravat, evocându-i brutalitatea mână-n mână cu inocența animalică, o estetică a fiorului gotic și o etică a promiscuității. Treptat, Prelati își va înțelege și mai bine misiunea: trebuia, ca fost om al Bisericii, să înfigă fierul înroșit în plaga purulentă a acelui carnaval al dezmățului, să-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inedite modificând viziunea unor texte clasice. Elocința și actoria de tip Baudelaire sau Nietzsche în regia lui Leporello asigură farmecul lui Don Juan, acest sfânt cu o experiență exhaustivă a păcatului, în virtutea căruia le-a vorbit până și călugărițelor, seducând inocența, tulburând acele ape de puritate; ca să nu mai vorbim de Ximena însăși, eroica figură, sfâșiată între datorie, dorință și milă față de provocator. Al cărui ultim avatar sevillan este pus în scenă de dramaturgul Torrente Ballester, în fond o sinteză a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ce este atunci? Nimic. Dar efectul acestui nimic? El dă naștere angoasei. Este aici misterul profund al inocentei de a fi În același timp angoasă. Visător, spiritul proiectează propria sa realitate care nu este nimic, dar acest nimic vede Întotdeauna inocența În afara lui Însuși”. Iată cum se prezintă Luceafărul categoriilor filozofice omenești. Prin inocență. Dar și prin angoasă, prin temere, prin frică, prin deznădejde. Putem atunci, cu ajutorul termenilor kierkegaardieni, să Înțelegem mai bine comportamentul Cătălinei atunci cînd este golită de „setea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aici misterul profund al inocentei de a fi În același timp angoasă. Visător, spiritul proiectează propria sa realitate care nu este nimic, dar acest nimic vede Întotdeauna inocența În afara lui Însuși”. Iată cum se prezintă Luceafărul categoriilor filozofice omenești. Prin inocență. Dar și prin angoasă, prin temere, prin frică, prin deznădejde. Putem atunci, cu ajutorul termenilor kierkegaardieni, să Înțelegem mai bine comportamentul Cătălinei atunci cînd este golită de „setea de luceferi”. Iată ce scrie Lucia Dumitrescu Codreanu o exegetă pasionată de filozofia
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
detectivul postulează un cod atitudinal menit să proiecteze ființa în profunzimi nebănuite; pe de altă parte, la un alt nivel al discursului, cititorului i se sugerează dacă nu un cod hermeneutic in nuce, măcar o pistă de lectură axată pe inocența sinonimă, și aici, cu anularea prejudecăților interpretative: "Trebuie să stai mult timp singur ca să poți auzi lumina. Trebuie să-ți lași nările în strujeni ca să simți cum miros îngerii după-masă. Trebuie să bați cuie în zid, și zidul trebuie să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca să simți cum miros îngerii după-masă. Trebuie să bați cuie în zid, și zidul trebuie să fie roșu ca zahărul din copilărie, ca să auzi cum cade o unghie de crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fântâni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). Retras la țară, unde așteaptă o dată la cinci săptămâni diligența poștală, Julien Ospitalierul își rememorează candid iubirile, fie ele pur virile, înalt spirituale ori pedestru obiectuale. Discursul său aglutinează referințe livrești (uneori se și adresează, direct, unor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nealterare a feminității, ba chiar un fel de panaceu al animei universale. Deloc întâmplător, ultimul volum de poezii al jurnalistei, Inventatorul de cuvinte, se grefează explicit pe această convingere a mamei, îndreptată exclusiv spre universul infantil, redescoperit cu uimire și inocență, dar mai ales cu nedisimulată tandrețe. Receptorul textelor și, de multe ori, actantul eroicelor istorii... domestice rememorate în poeme precum Inventatorul de cuvinte, Făt-Frumos din lapte, Ce visa un somn, Pijama cu pis-pis, Inventatorul de cuvinte ori Secrete de vindecare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru toți/ calul verde la care ei visează" Calul verde) sunt deopotrivă mizeri și impunători. A se vedea, bunăoară, ursul uriaș, respingător ca înfățișare, dar care are capacitatea de a visa la propria împlinire, așadar este apt a-și restaura inocența printr-o realitate paralelă: "Tâmpit de dans, cu părul încleiat și duhnind/ de toate scursorile/ ursul visează la Ursula" (Ursul). Sau deplorabilul măgar, Midas, la al cărui piept crește o lupoaică albă ce-l umple de regești dezmierdări: "de-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Zvâcni fecioara, Europa,/ coapsele zburânde, călărind taurul/ și toate popoarele înfrățite/ învățară în cor/ idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite în Common house./ Din mansarda ei poeții/ au înălțat un zmeu:/ E manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele în care una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea interioară ca apanaj al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist: "Vând pălării la ușa spitalului/ rotunde, de paie, pălării de cowboy și jobene/ mulțimea dă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a viziunii și gândirii celor doi poeți este așadar viața văzută că drum însingurat al durerii, sporite de imposibilitatea de a dialogă cu fata ascunsă a lumii. Pentru ambii nașterea omului, trezirea să la viață lumeasca, ia forma contaminării lumii inocențe a originilor, marcând începutul degradării unei stări armonioase.293 Trezirea omului într-un univers ostil capătă la Quasimodo aspectul unei tainice metamorfoze plasate la îngânarea nopții cu ziua. Noaptea primordială anterioară curgerii existenței, vreme a întunericului și a haosului elementelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de frică, ostil atît libertății, cît și securității". Zelul misionar al fostului președinte Bush, moralitatea sa de "cow-boy dogmatic" exacerbează în mod încăpățînat militantismul american prin cultivarea intensă a unor "mituri utile", cum sunt autonomia americană, virtutea americană, democrația americană, inocența americană, dar care reflectă, de fapt, anxietățile poporului american. Propria putere slăbește America lipsind-o de respectul celor pe care îi "salvează". Pentru a păstra ceea ce are, America crede că trebuie să se extindă, devenind astfel tot mai vulnerabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
insula i se revelează, într-o descoperire fără căutare. Recurgem la intratextualitatea transprozastică și amintim că Eminescu descrie în proza [La curtea cuconului Vasile Creangă] același sistem de cercuri concentrice care ascunde miezul paradisiac, un tablou în tonuri de naturalețe, inocență și mit fie și personal ; e drept, tot neacreditat din punctul de vedere al criticii genetice, ca și "o amintire din copilărie" (Cărtărescu: 2011, pp. 61, 143): (h2d) Siretiul, în vărateca lui lene, e oprit adesea în drumul său de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o prezență cromatică nouă și pregnantă în hipertext și se îndepărtează de roș și roz prin diferențe de nuanță nu doar sub aspectul intensității pigmentului, cât mai ales ca atmosferă și forță de simbolizare. Roz exprimă, în hiper text(e), inocența, ipostaza angelicului neîncercat de maturizare, ilustrat prin figura androginului: (H6a) Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru și lung, cu buzele subțiri și roze (s.n.), cu fața
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
haine roz (s.n.), culegea mărgăritarele de argint de prin grădinele noastre și, râzând cu glasul ei de ciocârlie, ni le arunca din poalele ei pe față [și în] patul nostru (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 101). Roz se dovedește atributul inocenței, indife rent de forma, cadrul și natura ei. Roș este specializat semantic pentru descrierea luminii utilitare sau sfinte, persistă o ambiguitate asupra acestui obiect sfânt (lumânare sau candelă). Primul element din seria lexicală a culorii roșii (cu 11 unități lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intratextualitatea transgenerică). Intertextul indian din opera lui Mihai Eminescu merită o atenție părtinitoare din cel puțin două considerente: subiectul însuși pare să exercite o fascinație continuă întreținută de misterul pe care îl respiră India, o țară sinonimă cu miturile și inocența cosmogonică; pe de altă parte, sanscrita nu este trăită de poetul român în realitatea ei lingvistică, ci ea trimite la meteorologia unei patrii uitate 92. În primăvara anului 1889, Mite Kremnitz l-a întâlnit pe Eminescu într-un teatru bucureștean
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu un oarecare Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pre-freudia-nism, ezoterism sau sexualitate pervertită (se manifestă, după unii, un comportament erotizat al guvernantei față de Miles care, astfel, ar putea fi de fapt Douglas corupt sexual în copilărie; moartea lui Miles nu ar fi reală, ci metafora unei "pierderi a inocenței"). În sfîrșit, scenariul speculațiilor a fost premeditat de James, în efortul lui de "decredibilizare" a naratorului. Ne aflăm în fața unui maestru incontestabil al artei ficțiunii. Bibliografie Henry James O coardă prea întinsă. Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian, București
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nesistematizate, ale lui Stevens creionează un fragment de istorie personală și colectivă). Tot aici identificăm și pretextul epic al lui Ishiguro. În ciuda pedanteriei și austerității profesionale, Stevens nu e totuși un "ignorant". La observațiile cam caustice ale stăpînului, legate de "inocența" sa în materie de viață propriu-zisă (eliberată de constrîngerile unei munci rigide, precum cea de valet), lui i-ar plăcea să răspundă că, în postură de slujitor al unuia dintre cei mai respectați aristocrați din vechea Anglie, trăise suficientă istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
capăt." (Țara mlaștină, pp. 19-20). Pînă și într-un volum inofensiv, din unghi ideologic, precum cel de debut (Moartea unui natura list) trimite, indirect, la aceeași (obsesională) preocupare pentru alterarea unei așa-zise "autenticități irlandeze", atunci cînd explorează tema pierderii inocenței într-o lume a maturizării rapide ori pe cea a existenței unui singur adevăr adevărul rădăcinilor, al arhetipurilor. Copilul care experimentează transformările induse de vîrsta adultă mai mult decît poetul însuși, așa cum se crede de regulă pare a fi irlandezul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
arhetipurilor. Copilul care experimentează transformările induse de vîrsta adultă mai mult decît poetul însuși, așa cum se crede de regulă pare a fi irlandezul "necorupt", aparținător încă al "esențelor" fiin ței naționale. El receptează pierderea "copilăriei" ca pe o pierdere a "inocenței" și, implicit, ca o intrare în spațiul duplicității, dualismul, al "dublei critici". "Moartea naturalis tului" (în fond, dispariția tînărului/copilului care înțelege și își asumă lumea naturală prin esențele ei) reprezintă "coru perea" spiritului arhaic (irlandez) de un univers (englez
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dispariția tînărului/copilului care înțelege și își asumă lumea naturală prin esențele ei) reprezintă "coru perea" spiritului arhaic (irlandez) de un univers (englez) depesonalizant și cotropitor. Prin maturizare, copilul desco peră că adulții nu sînt zei și astfel își pierde inocența. Prin integrare, irlandezul află că zeii britanicilor nu sînt și ai lui și, de aceea, se despiritualizează. Poezia lui Heaney poate fi citită, ca atare, și în grila unei acute crize istorice. În concluzie, deși parțial "universal" ("universalizat", mai corect
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de stare și a intra în bildungsroman). Farnaz în căutarea disperată a lui Isaac se reconstruiește psihologic, depășind automatismele de soprană ratată (și alcoolică), în care începuse să se piardă. Shirin (desigur, un alter ego al Daliei Sofer) trăiește drama inocenței distruse de o lume fundamental coruptă. Sperînd că va salva viețile unor oameni urmăriți de noul regim (aidoma tatălui ei), fetița ajunge să fure "dosare" din pivnița unei colege de școală, al cărei tată funcționează în temutele "gărzi revoluționare". Disproporția
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din epocile literare apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, diagul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt, reasamblate și puse într-o noua lume"77. Alături de aceste trăsături ale literaturii postmoderniste, mai menționăm: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul stilului înalt, ermetic și impersonal, valorificarea creativă și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din epocile literare apuse. Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza, indică presiunea livrescului asupra existenței. Granițele culturale, limitele genurilor și ale speciilor literare se anulează, literatura fiind înscenată, în mod ludic, fără tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt reasamblate și puse într-o nouă lume"18. Și cum cea mai bună distincție posibilă care poate fi făcută în evidențierea unor elemente comune și de diferențiere, între modernism și postmodernism, o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
102. În completare, ideea asupra căreia insistă Alex Ștefănescu, analizându-i poezia Anei Blandiana, pornește din "rațiunea care nu lasă să se înțeleagă că poeta exploatează efectul pe care îl are ingenuitatea feciorelnică asupra unor conștiințe mature, răscolite de nostalgia inocenței pierdute"103, și se referă "tocmai la acest deplin control al poetei asupra creației sale, constituie uneori, pentru cititori, un motiv de insatisfacție estetică. Totul fiind bine făcut simplu, trainic, neted -, lipsește orice amintire a efortului creator. Când ideea în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]