2,113 matches
-
descoperă cu stupoare corupția clerului, dar conchide că e bine să adere la această religie ce supraviețuiește în ciuda detractorilor săi, sau de proclamarea unui om simplu drept sfânt și nevoia crescândă a maselor de a se bucura de ceea ce este insolit, atracția pentru miraculos, ziua a treia vine să ne ofere portretul unei noi donna angelicata, o femeie ambițioasă și puternică, care nu renunță cu nici un chip la alesul inimii ei pe care îl va convinge, în final, de loialitatea și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
erezia unei autonomii cerute cu asiduitate, prin tirania cu care denunța și nega tot ceea ce, până atunci, reprezentase ceva aproape sacru: primatul masculin. Demonismul acestui tip de personaj, așa cum am încercat să ilustrăm în paginile lucrării noastre, ține doar de insolitul pe care îl propune, de neobișnuita forță cu care se impune. Prin toleranța și simpatia pe care Boccaccio și Chaucer o arată donnei demonicata, ea dobândește valențe pozitive, nu îi sunt negate defectele, se încearcă însă sublinierea acelei laturi intime
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar în 1050 Ibidem, p. 91. 1051 Ibidem, p. 92. 1052 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 350. 1053 Ibidem, p. 352. 1054 Ibidem. 284 același timp comică. Donna demonicata atrage simpatia asupra ei mai ales datorită implicării în numeroase situații insolite, licențioase, care stârnesc râsul cel mai benign, reliefate pe larg în subcapitolul al treilea al ultimului capitol. Evenimentele la care participă personajele feminine, și nu numai ele, nu sunt privite cu gravitate, există un echilibru intrinsec al acestor universuri diegetice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
toate acțiunile sale sunt cumva extravagante [...] sub nici o formă nu seamănă cu o femeie, și nu are nici măcar modestia necesară. Pare dură, grăbită [...] și libertină în orice spune.” (trad. n.) Din nou, Georgina Masson ne dă un exemplu despre comportamentul insolit al Cristinei „ Nu a durat mult până când Papa Alexandru al XVII-a a înțeles că cea mai specială dintre persoanele convertite de el nu intenționează să fie o fiică docilă a Bisericii[...] Regina cea lipsită de cochetărie a început brusc
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
15 și 20 deslide-uri. • Primul slide va conține titlul lucrării, numele absolventului și numele cadrului didactic coordonator. • Al doilea slide va prezenta cuprinsul lucrării. • Următoarele 8-10 slide-uri vor prezenta conținutul capitolelor din lucrare. • 2-3 slide-uri vor prezenta aspecte importante, inedite, insolite etc. din cuprinsul lucrării (de exemplu, dacă cineva are o lucrare dedicată manipulării prin fotografie În regimurile totalitare, va putea prezenta câteva „studii de caz” ale unor fotografii: cum era „alungit” Ceaușescu dacă avea o Întâlnire cu un șef de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ca model clinico-psihiatric demența senilă. Din punct de vedere psihopatologic sunt semnalate prezența următoarelor tipuri de tulburări psihice. Modificarea comportamentului general al bolnavului este reprezentată prin următoarele aspecte: modul de a se prezenta (neîngrijit, murdar, gatos), tulburări ale activității (dezordonat, insolit, absurd), pierderea inițiativei, a capacității de a se adapta la situația vitală, incapacitatea de a se auto-conduce, tulburări de limbaj, de scris și de citit, dezorientarea autoși allo-psihică, dezorientare temporo-spațială, tulburări de dispoziție afectivă (iritabilitate, labilitate emoțională, plâns etc.). 2
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pământului”. El se rostește în termeni esențiali, grav și împăcat cu destinul. SCRIERI: Cercuri de aur, Timișoara, 1986; Ora crepusculară, București, 1993; Rouă medievală, Cluj-Napoca, 1996; Țărmul himerei, Oradea, 1998; A doua paranteză, Iași, 1999; Gheorghe Grigurcu, Dialoguri crude și insolite realizate de Grigore Scarlat, Iași, 1999; Prizonier în deșert, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Cercuri de aur”, ST, 1987, 1; Al. Pintescu, Diptic sătmărean, FLC, 1987, 8; Marin Chelu, „Cercuri de aur”, F, 1987, 3; Titu Popescu, „Cercuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
altă cale de construire a textului decît în filozofie și, în general, decît în lucrările realizate prin demonstrație sau prin descriere. Aceasta nu înseamnă însă că poezia se reduce la expresie, reprezentînd un simplu meșteșug de a îmbina în mod insolit vorbe goale, fiindcă adevărata poezie, prin expresie, orientează spiritul spre un mod de existență, spre o problematică nouă, spre sugerarea unei viziuni. Întrucît însă, perspectiva care întrunește, pe de o parte, caracteristica de a viza ceva esențial și, pe de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
universalism construit (și, prin aceasta, nenatural, artificial) într-un complex al vieții reale. Fundamentat pe această perspectivă, textul lui Noica lasă numai posibilitatea unei valorificări stilistice, ca discurs particular, neintegrabil unui limbaj de specialitate și dominat de caracteristica unui exercițiu insolit. Lipsit de trăsătura alterității, discursul se prezintă pe sine și numai pe sine, încît nici nu formează și nici nu informează, exprimarea este redundantă și cu o aparentă notă de profunzime, nefiind în măsură să coaguleze un conținut de idei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
angajată din anii ’60 spre un climat liric mai destins. Structurate în trei secțiuni, textele din volumul Nordice se evidențiază prin prezența aproape obsesiva a unor cuvinte și metafore care în foarte scurt timp deveniseră clișee. Ceea ce atrage atenția este insolitul combinațiilor și al căutărilor lexicale, utilizate diletant, cu scopul de a epata. E aici un fel de dicționar de termeni și idei ce se pot regăsi în lirica timpului. Din recuzita fac parte oximoronul („soare negru”, „piramida cu vârful în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
Barbu îl aflăm și pe Rimbaud, despre care, în conferința cu același nume, susținută în 1947, afirmă într-o parafrază, "că există poate poeți mai mari și mai puri decît Rimbaud, dar că nu există în schimb nici unul atît de insolit". Îl consideră pe poetul Unui anotimp în Infern, un scientist, un matematician al delirului și vede în Iluminațiile sale o introducere la cunoașterea extatică a lumii sensibile, un fel de trecere la limita investigării exacte. Doar Povestirile grotești și fantastice
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fără volum, aproape plană, cu fundalul ocru al unui perete din chirpici, pe care se proiectau umbrele unui grup de curioși din afara cadrului, iar În centrul scenei, În picioare, un milițian somalez În pantaloni scurți, care Îi dădeau un aer insolit tineresc, Întinzând brațul În care strângea o AK-47, Încercând să apropie gura țevii de capul bărbatului Întins pe spate În țărână. Mușchii și tendoanele brațului negru, slab se crispau din cauza reculului armei, ale cărei gloanțe făceau praf și pulbere chipul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi fusese sugerat lui Faulques de o scenă din Micheletto da Cotignola În luptă, unul dintre cele trei tablouri pe lemn din tripticul consacrat bătăliei de la San Romano: cel de la Luvru. Acolo, ravagiile timpului estompaseră contururi și imprimaseră o modernitate insolită scenei originare, transformând ceea ce la Început erau cinci cavaleri călare, cu tot atâtea lănci În cumpănă, Într-o secvență de o extraordinară mișcare, ca și cum avea un singur personaj, a cărui Înaintare era descompusă vizual: un anunț uimitor al distorsiunilor În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe coperta albumului The Eye of War. A reflectat la vulcani și la drumuri. Nu mai avea timp și pentru altceva, și-a zis. Fiecare zonă de pe frescă fusese minuțios planificată Înainte de a fi transpusă pe perete, iar acea variantă insolită nu fusese prevăzută; dar a observat că Încăpea, ca și cum spațiul i-ar fi fost rezervat Încă de la Început. Pictorul de război a dat pe gât cafeaua, realizând că mintea lui, ochii ce priveau fresca, mâinile pătate cu vopsele și pensula
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
1925), obiectul adorației fiind acum peisajul natural și arhitectural-arheologic roman. Noutatea majoră se petrece la nivelul limbajului, evoluând de la tiparele versului tradițional spre logica abstrusă a unui lirism ermetic, rezultat al combinării inflexiunilor prozodice latine cu inovări morfologice și cu insolite dislocări de sintaxă și topică. Punctul cel mai înalt al acestui proces de obscurizare e atins de ciclurile Exerciții de tăcere (1917-1954) și Geluituri (1946), apărute fragmentar în antologia Ani (1973), drastic redusă prin intervenția cenzurii - potrivit mărturiei lui Dinu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937; Imagini muzicale, București, 1938. Repere bibliografice: N. Davidescu, „Vestigii” de N. I. Bontaș, FCL, 1934, 894; Paul I. Papadopol, N. I. Bontaș, „Vestigii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
cu certitudine, mai numeroase. Oricum, într-o sinteză de ansamblu, ele nu pot fi chiar total ignorate. Simple fișe, desigur. Nimic mai mult decât fișe. Dar reale. 6. Unde poate fi clasată și o altă situație ca aceasta, de un insolit total? O curiozitate a epocii. în disperare de cauză, suntem constrânși să aducem în discuție, cu toată modestia, și exemple personale. Capitolul Autonomia literaturii, scos de cenzură din vol. Hermeneutica ideii de literatură (Cluj, Dacia, 1987), a apărut totuși integral
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dacă lumea este iremediabil condamnată, ce mai contează dacă... cedezi, colaborezi sau nu (p. 188)? Sau că implicațiile etice sunt secundare (p. 178) etc.? Am discutat și anterior toate aceste alternative 4. Aspectul cel mai remarcabil al acestui dialog inconformist, insolit și... insolent, este însă altul: refuzul implicit al ideii de maestru, de guru, de șef spiritual. Am parcurs cu toții și cei care am trecut de 70 de ani știm bine despre ce este vorba sinistra epocă a șefilor, dictatorilor, conducătorilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
civic reacționează negativ și după decenii. Trebuie să ni le reprimăm (azi?), fiindcă, oricum, istoria literară reține și salvează doar opera (mâine?). De fapt, în acest caz precis, opera jurnalistică, profund caducă, nici nu există. Histrionismul distractiv exhibiție într-adevăr insolită pe atunci în universitate pare să fi sedus definitiv pe unii studenți, preocupați și amuzați doar de spectacol, deveniți azi buni comentatori literari, însă total indiferenți la criteriile exigente amintite. Un exemplu, în același sens, de rigorism când deviat, când
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1949, București), poet și autor dramatic. Prieten și admirator al lui Al. Macedonski, C., fiul unui proprietar de moșii în Ilfov și Vlașca și fratele lui Aristide Cantilli, a fost atras în București de boema cu gustul inovației și al insolitului. Avea pasiuni tehnice și sportive: ciclism, automobilism, aviație. În 1894, împreună cu Al. Macedonski, întreprinde prima cursă ciclistă la noi și scrie reportajul Pe velociped cursa între București și Brașov. Este animatorul societății „Unirea velocipedică română” și stabilește în 1900, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]
-
englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție modernă asupra teatrului. SCRIERI: Agonia, Craiova, 1929; Urmare, [București], 1936; Gordon Craig și ideea în teatru, București, 1936; Pretexte pentru o dramaturgie românească, pref. Edward Gordon Craig, București, 1936; După un veac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
că arendașii străini ar fi vinovați de situația țărănimii, în schimb judecata asupra întregii „sisteme” care a dus la catastrofă e tranșantă, cu accente pătimașe, chiar virulente. Soluția preconizată e surprinzătoare: o lovitură de stat înfăptuită de rege. O pistă insolită în variabila gamă de opțiuni a scriitorului. Părerile lui C. despre artă și literatură nu trădează, orice s-ar spune, un spirit teoretic. Sunt reflexiile inteligente și de bun-simț ale unui om - „om vechi”, cum se recomanda singur - cu vederi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
se opun consistența, incandescența materiei. B. privilegiază metaforele în care domină trimiterile spre ardere, văpaie și sânge. Dacă toamna este văzută simbolist, ca un anotimp cu „palori de prețios metal muribund”, mult mai frecvent natura apare incendiată de prezențe vegetale insolite, iar iubirea tinde a se hrăni din aceeași otrăvită „foame de roșu”, amintită și în eseuri lirice precum Floarea roșie. În violența coloristică suprapusă glacialității de fond se simte, parcă, ceva din arta icoanei pe sticlă, stilizarea, rigoarea formală fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
lungul spiralei temporale, în toate sensurile, punînd atenția și sagacitatea cititorului la grea încercare, părăsind uneori firul Ariadnei pentru a-l incita să găsească singur ieșirea din labirint. În Simfonia lupului și Culorile rîndunicii, Marius Daniel Popescu propune povestiri autobiografice insolite, deconstruindu-le de fapt în raport cu imaginea tradițională pe care ne-o facem des pre ele și redîndu-le sub formă de puzzle. Cumva în felul lui Julio Cortazar, sau al lui Jean Genet, el compune un soi de șotron textual, disprețuind succesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ipostaze - narator, personaj, dar și critic al celor relatate -, autorul vădește o bună cunoaștere a naturii omului, ca și a tehnicilor moderne de manipulare: genetică, temporală, spațială sau imagistică. El probează, astfel, virtuți de romancier original, capabil să dea dimensiuni insolite literaturii SF. Ca editor, S. s-a remarcat prin inițierea unor colecții și serii („Romanul contemporan”, „Eseu”, „Memoria”, „Historia”), în care au apărut cărți de ținută, semnate, între alții, de Barbu Cioculescu, Mircea Horia Simionescu, Alexandru George, D. Vatamaniuc, H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]