3,496 matches
-
se întâmple. ― Nu-ți sugerez să vii tu aici, adică știu că ăsta ar fi un pas important pentru tine și probabil că ești foarte ocupată cu cariera ta, dar ce-ai zice să zbor eu până la tine? ― Păi... spun inspirată, trăgând de timp și rugându-mă să apară o intervenție divină, care firește că nu vine. Păi... repet eu. ― Bine, spune Brad. Îmi dau seama că te-am bulversat un pic, dar ce zici să te mai gândești? ― Bine, mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în sfârșit am băut suficientă șampanie ca să am încredere să flirtez. ― Ce zici dacă îți ofer acum prima lecție acum? Brad se îndreaptă spre mine, și eu, vacă proastă ce sunt, intru în panică. ― Hai să mâncăm întâi, spun eu inspirată. Sunt sigură c-o să fiu într-o stare mult mai bună pentru învățat după ce mănânc ceva. Oricum mor de foame... hmmm... arată delicios. N-am știut că poți să și gătești, ai ținut secret. Deci, e gata masa? Taci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
june, Ci falnica cunună a bardului bătrân; Eu n-aș alege lira vibrîndă de iubire, Ci ceea care falnic îmi cântă de mărire, Cu focul albei Veste aprinde al meu sân. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele ușoare, Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare De bucle-ncungiurată, blondine, undoind, Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este Cununa cea de laur, ce sântă se-mpletește Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce, Când silfele vin jalnic
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bine când se mișcă, când bate vântul. Aerul este în permanentă mișcare. Profesorul I. C. Voiculescu, cercetător științific principal la Institutul de Cercetări Pedagogice și profesorul I. C. Petricu, în cartea „Anatomia și fiziologia omului”, au scris în anul 1971 (34): „Aerul inspirat (atmosferic) este un amestec de gaze a căror compoziție este INVARIABILĂ. El conține: 79,02% azot și gaze rare (argon,heliu), 20,94% oxigen, 0,04% bioxid de carbon, puțini vapori de apă. Aerul expirat conține: 79,7% azot și
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
puțini vapori de apă. Aerul expirat conține: 79,7% azot și gaze rare (argon, heliu), 16,3% oxigen, 4% bioxid de carbon, vapori de apă în proporție apreciabilă.” Diferențele între concentrațiile de oxigen și de bioxid de carbon în aerul inspirat, față de aerul expirat, dovedesc că omul consumă oxigen și elimină bioxid de carbon. Autorii afirmă: „Aerul inspirat (atmosferic) este un amestec de gaze, a cărui compoziție este invariabilă”, deși aerul la intrarea în organism conține: 20,94% oxigen și 0
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
oxigen, 4% bioxid de carbon, vapori de apă în proporție apreciabilă.” Diferențele între concentrațiile de oxigen și de bioxid de carbon în aerul inspirat, față de aerul expirat, dovedesc că omul consumă oxigen și elimină bioxid de carbon. Autorii afirmă: „Aerul inspirat (atmosferic) este un amestec de gaze, a cărui compoziție este invariabilă”, deși aerul la intrarea în organism conține: 20,94% oxigen și 0,04% bioxid de carbon, și la ieșirea din organismul uman, conține: 16,3% oxigen și 4% bioxid
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
substanța roșie din sânge) pentru oxidul de carbon este de circa 300 de ori mai mare, decât pentru oxigen și că se pot produce intoxicații cu oxid de carbon, chiar la concentrații foarte mici ale oxidului de carbon, în aerul inspirat. Acești autori precizează că intoxicația se produce prin asfixiere, deoarece se împiedică oxigenarea normală a sângelui. Mihai Moronescu (1982, (19)) afirmă că oxidul de carbon absorbit de sânge produce leziuni în organele vitale principale: ficat, inimă, etc. Atâta timp cât există oxid
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
lase peste noapte hrană, cu speranța că micul animal nu-și va uita binefăcătorii: „Cuțulache i-a privit cu-nțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: Da, a venit!” Stilistic, Alexandru Poamă preferă un scris simplu, nepretențios, inspirat parcă după modelul compunerilor școlare, unde timpurile dominante sunt prezentul și perfectul compus, iar încărcătura metaforică excesivă este evitată. Este poate cazul să precizăm în final că autorii de literatură pe tema copilăriei sunt niște nostalgici. Dar, pornind de aici
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o ureche lipită de culcuș, în timp ce cu mâna stângă, trecută peste cap, își acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Valéry sunt încă valabile. Numai la noi, e ca la noi... La orizont „Pax americana” Nu vi se pare că prea multă liniște a fost în ultima vreme pe globul acesta de tină și noroi, cum ar spune la modul inspirat poetul? Nici tu vreo invazie, bineînțeles americană, fiindcă alții nu au voie de la mister ONU (cel, sau cea care are în gestiune rezoluțiile ce se lasă cu avioane, bombe și rachete de croazieră americane), nici tu un pui de război
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-l arăte, cum ai întoarce un vas prețios. Și când apărea în vârful dealului de unde coborau grădinăriile, și când se apleca asupra sufletelor de pomi, asupra straturilor fără număr unde legumele cele mai felurite sorbeau pământul, făcea impresia unui muzician inspirat, dirijând la o imensă orchestră o simfonie extrem de complicată, dar săltând de viață. Căci pentru boierul Pandele ramurile copacilor erau brațe fierbinți, trunchiurile umede corpuri prin care curge sângele, iar merele rotunde sâni de femeie împlinită. A murit deodată, doborât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acesta poate fi semnificativ. În cazul în care nu ar fi semnificativ, faptul ar spune totuși ceva celui care știe cum să-l privească... Ne lăsăm astfel în voia unor credințe ciudate, ne place a ne vedea tot timpul exploratorii inspirați ai unor sensuri profund ascunse, criptice. Acceptăm greu ideea că unele lucruri pot să fie simple sau chiar insignifiante, eventual inaccesibile în ele însele. În una dintre însemnările sale târzii, Ludwig Wittgenstein se arată surprins de maniera emfatică în care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
intenție anume, să zicem de-a oferi celuilalt un exemplu de absurditate, nu mai apare lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fără sens, ca atunci când privesc ceva realmente paradoxal. La limită, termenul poate semnifica prezența unui mister, în accepțiunea religioasă a cuvântului. Astfel de accepțiuni, mai rare sau mai greu de sesizat, pot fi întâlnite cel puțin în viziunea unor oameni inspirați și în paginile unor scrieri de o neașteptată libertate. De exemplu, când scriitorul latin folosește acest termen ca să reia grecescul átopon, semnificația avută în vedere nu este cea comună. Gestul socratic, știm bine, le apare absurd celorlalți. Dar mai ales
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când s-a ivit din nimic, ai fi știut și când s-a reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze Domnul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acesta poate fi semnificativ. În cazul în care nu ar fi semnificativ, faptul ar spune totuși ceva celui care știe cum să-l privească... Ne lăsăm astfel în voia unor credințe ciudate, ne place a ne vedea tot timpul exploratorii inspirați ai unor sensuri profund ascunse, criptice. Acceptăm greu ideea că unele lucruri pot să fie simple sau chiar insignifiante, eventual inaccesibile în ele însele. În una dintre însemnările sale târzii, Ludwig Wittgenstein se arată surprins de maniera emfatică în care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o intenție anume, să zicem dea oferi celuilalt un exemplu de absurditate, nu mai apare lipsită de sens. Unele experimente literare, așa cum știm, au mers mult mai departe în această privință. Se pot întâlni ușor exemple asemănătoare sau, poate, mai inspirate. Revenind, de pildă, la proza literară, precum cea a lui Urmuz. Cu intenția sa parodică față de orice manieră de a scrie, el ajunge să exploreze frontierele ultime ale limbajului. Regăsește jocul echivoc al cuvântului, aiuritor uneori. Trecerea de la un sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fără sens, ca atunci când privesc ceva realmente paradoxal. La limită, termenul poate semnifica prezența unui mister, în accepțiunea religioasă a cuvântului. Astfel de accepțiuni, mai rare sau mai greu de sesizat, pot fi întâlnite cel puțin în viziunea unor oameni inspirați și în paginile unor scrieri de o neașteptată libertate. De exemplu, când scriitorul latin folosește acest termen ca să reia grecescul átopon, semnificația avută în vedere nu este cea comună. Gestul socratic, știm bine, le apare absurd celorlalți. Dar mai ales
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Oliveira Martins lucrează din răsputeri la dezagregarea statului liberal și constituțional portughez. Critica pe care o face liberalismului, mai ales în cele două volume ale Portugaliei Contemporane, găsește un extraordinar ecou. Edițiile se epuizează în timp record. Oliveira Martins scrie inspirat, cu un neîntrecut talent literar, prezentând istoria patriei sale în tablouri dramatice, colorate, pregnante. Regii sunt zugrăviți în câteva fraze incisive, politica lor e rezumată în formule lapidare, pe care cititorul le memorizează cu deliciu, pentru că într-adevăr proza lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dar, prin simplul fapt că Salazar nu vorbea - adică nu scria - decât despre lucruri asupra cărora meditase timp îndelungat, proza lui e lipsită de spontaneitatea celui care-și desăvârșește gândul scriind sau vorbind, lipsită fiind de asemenea de fervoarea marilor inspirați și de patosul celor care "caută gemînd". Conferința din aula colegiului Via-Sacra a avut un succes atât de răsunător încît, câteva luni în urmă, Salazar o repetă, tot în Vizeu, pentru părinții elevilor. După rezumatele și extrasele care ne-au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conceptele lui se traduc prin câteva realități organice: dragostea de mamă, familia, durata creatoare. Revoluția lui Salazar începe și sfârșește printr-o totală întoarcere la lucrurile firești, lăsate de Dumnezeu și validate de istorie. Cum reacționa țara la revoluția aceasta inspirată și călăuzită de un profesor universitar fără partid și fără altă forță în afară de încrederea totală a Președintelui Republicii și a armatei? Oamenii cărora Salazar se străduise, prin noua orânduire a Statului, să le articuleze voința politică, sprijineau revoluția fie prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
demonstrație, cu ocazia unei sărbători - cununia întâiului său născut -, îi scrisese acesteia în termeni atât de entuziaști, încât o convinsese să-i cheme la villa. De altfel, în întreaga zonă, tot ce ar fi găsit Hippolita ar fi fost cantori inspirați de psalmii creștini; muzica aceasta, în schimb, rodul unei fuziuni între ritmuri și sonorități romane și melodii celtice, avea un sunet străvechi, pe ale cărei unduiri fanteziile marcate de păgânism ale domina-ei se puteau desfășura în voie. Ca și Cetegus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o ureche lipită de culcuș, în timp ce cu mâna stângă, trecută peste cap, își acoperea cealaltă ureche. Diminua astfel zgomotele care altfel, cu somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lângă el ca să-i recepteze mai bine gândirea), deci când era înșurubat, putea să vorbească ceasuri în șir, fără conștiința compensatoare că în cameră se află un om, sau doi, sau zece. Vreau să sugerez că era un vorbitor non-stop inspirat, dar, ca să o spun cu blândețe, chiar și cel mai sublim și desăvârșit vorbitor non-stop nu poate să placă în mod constant. Și trebuie să adaug, și spun acest lucru nu din respingătorul splendid impuls de a fi corect față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și el un bun dansator, poate că mai puțin spontan, dar, într-un anumit sens, mult mai profesionist decât sora mea Boo Boo. Fratele lui geamăn, Waker, călugărul, cartusianul, îl diviniza, în copilărie, pe W.C. Fields și, în onoarea imaginii inspirate și flamboaiante, dar sfinte, a acestuia, obișnuia să jongleze ore întregi cu cutii de trabucuri și cu multe altele, până când a căpătat o spectaculoasă dexteritate în această îndeletnicire. (În familie circulă zvonul că, inițial, a fost luat în mănăstire - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]