30,710 matches
-
omul ideal pentru a decide ce măsuri ar trebui luate începând din acel moment, iar Tapú Tetuanúi, care ascultă discuțiile adulților de afară, se simți foarte mândru că iubitul lui maestru era unanim considerat drept omul cel mai înțelept de pe insulă. — Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să recuperăm pirogile care mai pot fi reparate și să construim altele noi, sublinie Hiro Tavaeárii, fără a da vreo importanță faptului că devenise, dintr-odată, autoritatea supremă din Bora Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora Bora. Un popor fără pirogi este oricând la mâna dușmanilor săi. Apoi, va trebui să încercăm să aflăm din ce parte a lumii au venit sălbaticii aceia. —Cum? întreba Roonuí-Roonuí, care era considerat drept cel mai viteaz războinic al insulei. Marea asta e foarte mare. —Habar n-am, răspunse bătrânul cu sinceritate. S-a înfruntat cineva față-n față cu ucigașii? —Eu! Toți se întoarseră către tânărul Tapú Tetuanúi. Era clar că majoritatea adulților se simțeau ofensați de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu ajutorul ei. — Când? În timpul zilei n-a traversat nici o barcă laguna, stii bine. Gărzile n-au văzut pe nimeni. Și, în ciuda puterii lui neobișnuite, cu piciorul rupt i-ar trebui ore întregi ca să iasă din râpă aia. Încă e pe insulă, adaugă. Bag mâna-n foc pentru asta. O rază de speranță îi lumină ochii lui Vetéa Pitó. Ar fi fantastic dacă am reuși să-l prindem. Un dușman viu, care ar putea spune de unde-a venit!... Ne-am transforma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spune de unde-a venit!... Ne-am transforma în eroi... În zori plecăm să-l căutăm. Și dacă fuge în timpul nopții? Scufundatorul cugeta îndelung asupra acestei posibilități și, în cele din urmă, păru să găsească un răspuns: Pe cealaltă parte a insulei mai sunt câteva pirogi mici, cu care putem supraveghea strâmtoarea, spuse. Dacă încearcă să treacă, îl împiedicăm, iar dacă nu, cu prima lumină a zilei, ne ducem după el. —Noi doi, singuri? —Gloria împărțită își pierde din savoare. — În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui Chimé?... Uriașul din Farepíti le mulțumi din tot sufletul pentru șansa pe care i-o ofereau, de a participa la o aventură atât de emoționantă, si se angaja să caute o piroga cu care să blocheze stâmtoarea Teavanuí. Întreaga insulă era complet înconjurată de o centură lata de corali și era practic imposibil că un om cu un picior zdrobit să poată țări o ambarcațiune pe deasupra lor și s-o lanseze pe partea cealaltă, unde valurile mării se spărgeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
corali și era practic imposibil că un om cu un picior zdrobit să poată țări o ambarcațiune pe deasupra lor și s-o lanseze pe partea cealaltă, unde valurile mării se spărgeau cu violența. Pentru cineva care nu era născut pe insula și deci care nu cunoștea strâmtorile minuscule prin care se putea strecura o canoe - la lumina zilei, bine-nțeles - Bora Bora nu avea decât o singură poartă, iar cei trei băieți erau hotărâți s-o apere chiar și cu prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aveau de-a face cu un bărbat cu o putere fizică și cu o forță a voinței neobișnuite, căci, rănit cum era și cu un picior zdrobit, reușise totuși să se târască până pe creasta care domină cele două povârnișuri ale insulei și de acolo, în continuare, catre vârful muntelui Otemanu. Îl zăriră până la urmă, pe când încerca să se ascundă între niște stânci. Cand se apropiară, începu să răcnească și să se strâmbe că un animal încolțit, aruncând cu pietre în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trântiră jos, doborați de emoție, și îl cercetară mai de-aproape. — De unde-o fi venit? întreba Vetéa Pitó, dând glas gândurilor tuturor. Niciodată nu mi-aș fi închipuit c-ar putea exista o ființă atât de înspăimântătoare. —Nu-i de pe insulele astea, răspunse Chimé convins. Nici de pe Marchize, Australe sau Tonga. Trebuie să fi venit din Al Cincilea Cerc. Asta e clar, remarcă Tapú Tetuanúi. Nimeni n-a auzit vreodata vorbindu-se despre așa ceva... Făcu o scurtă pauză și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
concluziona Vetéa Pitó, cu siguranta celui care are dovada în fața ochilor. Miti Matái povestește că i-a trebuit aproape un an că să se întoarcă din marea în care se solidifica apă și că în drumul său a descoperit o insulă apărată de războinici de piatră, de peste zece metri înălțime. —Aș da orice ca să aud povestirea acelei călătorii, suspina Tapú Tetuanúi. —Miti Matái nu vorbește niciodată despre ea, îi aminti Chimé din Farepíti. Tatăl meu, care-a navigat împreună cu el, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Hiro Tavaeárii se așeza la picioarele tronului, pe care nu-l putea ocupa - într-un viitor apropiat - decât prințesa Anuanúa, si, după ce-i analiza cu atenție pe toți cei prezenți, începu cu o voce gravă: Suntem o mică și pașnică insula, căreia anii îndelungi de rezistență în fața tiraniei puternicei Rairatea i-au permis să-și câștige respectul vecinilor. Făcu o scurtă pauză, fiindcă era foarte bătrân și avea nevoie de timp ca sa-si tragă răsuflarea. După ce-și fixă privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
figură a Navigatorului-Căpitan, încercatul Miti Matái, care era, fără îndoială, autoritatea supremă în materie. — Ce șanse avem să-i găsim pe acei barbari? întreba Roonuí-Roonuí. Așa cum bine a spus Hiro Tavaeárii, oceanul este imens și pe el există mii de insule, răspunse acesta, cu glasul sau apăsat, de om obișnuit să vorbească puțin. Însă e clar că, dacă ei au putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai comandă navă? —Bine-nțeles. Însă nu vă pot garanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni războinici pornesc într-o aventură cu un rezultat atât de incert, femeile și copiii vor rămâne fără apărare,remarcă obezul Om-Memorie, care până acum ascultase în tăcere, dintr-un colț al imensei încăperi. Ce-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vot, însă, instinctiv, brațul sau se alătură pădurii de brațe care se îndreptau către cer. Tevé Salmón, un omuleț îndesat, cu ochi micuți și cu fata de broasca-țestoasă, primise cu ani în urmă râvnitul titlu de Mare Maestru Constructor al insulei Bora Bora și probabil că nu mai există în tot restul arhipelagului, nici în Australe sau în Taumatou, cineva care să se poată compară cu el când era vorba de construirea unei agresive pahí támahi de război, a unei masive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care se aducea omagiu zeului Tané. Atunci când nu se află în iubitul său atelier, care era un fel de cort uriaș, acoperit cu frunze de palmier și situat în fundul golfului lui Farepíti, Tevé Salmón străbătea cele mai izolate cărări ale insulei, analizând toți copacii și luând seama de viteza cu care creșteau și de calitatea lemnului, în vederea găsirii celei mai bune întrebuințări, atunci când avea de construit vreun vas. De asemenea, Tevé Salmón plantă arbori tineri în locurile cele mai potrivite, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar fi folosit la nimic dacă n-ar fi dispus de materia primă necesară, pe care le-o asigurau acești copaci. De aceea, atunci când primi de pe buzele venerabilului Hiro Tavaeárii sarcina de a construi un mare catamaran, cu care războinicii insulei să poată porni în aventură recuperării fetelor, a prințesei, a perlei sfinte și a centurii regale, primul lucru pe care il făcu fu să se întâlnească cu viitorul său căpitan, pentru a afla exact ce fel de vas dorește acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o scândură perfectă, de cinci sau șase metri lungime pe douăzeci de centimetri lățime și opt grosime. Acesta era momentul când intrau în joc Tapú Tetuanúi și prietenii lui. Cum nu cunoșteau metalele, locuitorilor din Bora Bora și din majoritatea insulelor Pacificului de Sud le lipseau cuiele sau șuruburile cu care să prindă scândurile între ele, de aceea erau nevoiți să le „coasă“ două câte două, printr-o muncă dificilă și migăloasa, de care depindeau multe vieți, căci un talaz mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
depindeau multe vieți, căci un talaz mai puternic ar fi putut rupe o piroga „prost cusuta“ la peste opt sute de mile de cel mai apropiat țărm. Pentru a evita așa ceva, Tapú Tetuanúi și cea mai mare parte a adolescenților din insula luau loc de-a lungul unei asemenea scânduri și, cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
arătând spre un grup de stele care se aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune, spuse. În perioada asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul care se serbează acolo o dată la opt ani. Hiro Tavaeárii a fost o dată și mi-a povestit că vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
serbează acolo o dată la opt ani. Hiro Tavaeárii a fost o dată și mi-a povestit că vin oameni din toate colțurile lumii. Visezi prea mult, îi atrase ea atenția. Stelele m-ajută să visez, răspunse. Știai că există tot atâtea insule pe mare câte stele sunt pe cer? Și fiecare insula se reflectă într-o stea, care se oprește exact deasupra ei la miezul nopții, în prima noapte din an. Nu trebuie decât să știi care stea se oprește deasupra fiecăreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o dată și mi-a povestit că vin oameni din toate colțurile lumii. Visezi prea mult, îi atrase ea atenția. Stelele m-ajută să visez, răspunse. Știai că există tot atâtea insule pe mare câte stele sunt pe cer? Și fiecare insula se reflectă într-o stea, care se oprește exact deasupra ei la miezul nopții, în prima noapte din an. Nu trebuie decât să știi care stea se oprește deasupra fiecăreia dintre insule. Iar Miti Matái știe. Și Oripo știe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare câte stele sunt pe cer? Și fiecare insula se reflectă într-o stea, care se oprește exact deasupra ei la miezul nopții, în prima noapte din an. Nu trebuie decât să știi care stea se oprește deasupra fiecăreia dintre insule. Iar Miti Matái știe. Și Oripo știe. Nu, răspunse Tapú Tetuanúi convins. Omul-Memorie își amintește, dar nu știe. El cunoaște numele stelelor și locul pe unde trec, dar nu e-n stare să le deosebească. Doar Miti Matái cunoaște toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tatuajelor care acopereau corpul bestiei și care constituiau singură pistă de care dispuneau pentru a-și face o idee despre locul de origine al acestui popor de sălbatici. Atât Miti Matái, cât și Roonuí-Roonuí și cei mai înțelepți bătrâni din insula își petreceau cea mai mare parte a zilei analizând, în cele mai mici detalii, fiecare dintre acele desene oribile, scop pentru care îl așezaseră pe proprietarul lor în mijlocul marelui Marae, care încă nu fusese reparat, cu mâinile legate de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avea și, cum refuză să mănânce sau să bea, se vedeau nevoiți să-l îndoape cu un fel de terci, pe care i-l băgau cu de-a sila pe gât. În puținele lor momente de răgaz, majoritatea băieților de pe insulă veneau să-l vadă, desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l constituie acel trup masiv, crucificat. Totuși, în ciuda eforturilor lui de a trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de spusele sale. Nu e nici un Om-Întoarcere, căci majoritatea tatuajelor lui sunt foarte vechi, si bănuiesc că se referă mai degrabă la lupte decât la călătorii. De exemplu, cel de aici vorbește, fără-ndoială, de un asalt victorios asupra unei insule, care a fost și incendiată. —Mă întreb dacă nu cumva se referă la o insulă care avea deja foc, semnala Hiro Tavaeárii. O insulă cu un vulcan activ, pentru că flăcările nu pornesc de pe țărm, unde, în mod logic, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]