2,171 matches
-
pe unde poate și declară: Voi fi ca un tată pentru tine. Eu n-am copii. Ba avea, dar nu-l interesau nici cît negru pe sub unghii. În birou intră o soră și este scoasă afară într-un torent de insulte. Nesimțito, ți-am spus să intri? Dar mi-ați spus... Ce ți-am spus, pupăza naibii? Sora începe să plîngă și iese precipitat, iar Nicoară o împroașcă cu insulte. Ai văzut ce nesimțită este? Anume a intrat. Ce credea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
intră o soră și este scoasă afară într-un torent de insulte. Nesimțito, ți-am spus să intri? Dar mi-ați spus... Ce ți-am spus, pupăza naibii? Sora începe să plîngă și iese precipitat, iar Nicoară o împroașcă cu insulte. Ai văzut ce nesimțită este? Anume a intrat. Ce credea, că o să ne surprindă? Ce animală! Margareta s-a jucat cu moșul și acesta a achitat integral apartamentul cu două camere. Altfel nu încăpea la rînd la OCLPP . Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
subțiri, cu o expresie prudentă, fruntea Încrețită de prea multă Încordare vădeau o mare experiență dobîndită pe nenumărate coridoare de hotel, unde stătuse la pîndă, mituind o sumedenie de cameriste și Înfruntînd sute de directori de hotel furibunzi. Experiența unor insulte ce nu trebuie să-ți trezească indignarea, a unor amenințări pe care trebuia să le ignori, a unor promisiuni niciodată ținute... Însăși crima căpăta un soi de demnitate În comparație cu această experiență de mîna a doua, cu această complicitate tăcută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ce-ai spus? Ce-ai spus? Îngăimă Împăratul. — Fără noi, pe urmașii tăi i-ar fi chemat Willi și Karl, mititelule, Întări Elvis. — Ce zice? Ce zice? se auzi de undeva din spate Beethoven, care, În Încercarea de-a prinde insultele, Își pusese palmele pâlnie la ureche. Marele van B. fu Însă nevoit să și le acopere imediat: urletul de mânie emis În acel moment de Împărat ar fi putut asurzi chiar și un surd. Roșu la față, cu capul În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca scop „Coordonarea conjugată a eforturilor comune pentru anihilarea rețelelor de traficanți care acționează În zonele transfrontaliere de graniță de pe lângă vămi“, dar care practic reprezenta prelungirea unei beții Începute, cuviincios, de cu seară. Intrarea acelei roți cu spițe subțiri ca insulta și strălucitoare ca disprețul, recunoscută imediat ca aparținând celei mai periculoase contrabandiste de pakistanezi și brânză de vaci din Alpi, a avut efectul unei mănuși plesnite peste obrazul fin al legii. De Îndată ce și-au ridicat fundurile de pe podele, toți ștabii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și musulmanii fuseseră Înlocuiți, În povestea sa, de indieni și de cowboys. În pântecele virtual, unde traseele erau Întotdeauna bine stabilite, iar un clic ducea de fiecare dată În același loc, alegerea constituia, se pare, din start, o discriminare, o insultă la adresa tuturor acelora pe care nu le doreai. De aceea, Încetarea căutării și respingerea alegerii reprezentau primele indicii ale vindecării noastre de sexul virtual. Iar Sistemul era perfid, știa cum să-ți taie cheful. Imediat cum unul dintre noi iniția
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
respectivei substanțe, dar și a altor câteva, s-a Întors trist printre cei vii. Așa că trebuia să urmeze glonțul, și cum Perez-Blanco e un tip cu stil, el trebuia să vină dinspre un bărbat gelos. Atins În amorul propriu de insultele avocatului, generalul n-a pregetat să scoată pistolul Stolzmeier și să-i cazeze doi chiriași În Încăperile inimii. Din păcate pentru Perez-Blanco, nici nu atinsese bine asfaltul cu tâmpla, și ambulanța era acolo. În jumătate de oră, a primit o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să facă și Rainer, care stă ghemuit la rădăcina unui copac ales la întâmplare și maltratează limba germană, după cum s‑a exprimat o dată chiar profesoara lui de germană. Totuși compunerile lui sunt ieșite din comun și reprezintă adesea o gravă insultă la adresa convențiilor. În afară de sora lui, numai Sophie le mai înțelege, în rest nimeni. Rainer lovește de mai multe ori, cu sălbăticie, într‑un brad argintiu, fiindcă nu găsește un anumit cuvânt, care nu vrea sub nici un chip să‑i vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe fața pămîntului și au fost nevoiți să cunoască din plin dimensiunile incomensurabile ale prostiei omenești. Mai Întîi a simțit aversiunea iute și crîncenă a tînărului, reacția violentă a mîndriei tinerești rănite, teama de ridicol, susceptibilitatea la jignire, dispreț, batjocură, insultă, dorința de a ataca și de a-și răzbuna mîndria rănită. Apoi a simțit un fel de adîncă rușine și Înjosire: un sentiment de inferioritate, care-l făcea să-i invidieze pe toți oamenii obișnuiți, care-l făcea să regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l Îndure. Și, Într-adevăr, prietenul acesta devotat și urît, care este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iar acum îți iei revanșa. Să înțeleg că ai devenit vegetariană ca să nu te mai reîncarnezi? Subiectul disputei mai scotea din când în când capul pe ușa dormitorului. Avea o figură îngrozită. Spre marea sa mirare, convorbirea nu degenerase în insulte, țipete, blesteme. Din contră, în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Gillam. Sau mai degrabă nu răspundea: căci în acea etapă a carierei lui, Winshaw nu mai participa la dezbaterile politice cu un discurs rațional, acesta având tendința să fie alcătuit exclusiv din statistici printre care împroșca din când în când insulte oribile. Deci, consultând o transcriere a acelei discuții, am descoperit că atunci când doamna doctor Gillam a ridicat problema subfinanțării deliberate ca preludiu al privatizării, el a răspuns astfel: „17000000 în 5 ani 12,3% PIB cu 4% mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trebuia să facă papă un spaniol, iar dacă nu putea să facă aceasta, trebuia să consimtă ca să fie ales cardinalul de Rouen și nu cardinalul de la Sf. Petru în Lanțuri. Căci se înșală acela care crede că oamenii mari uită insultele trecute pentru beneficiile prezente pe care le obțin. Ducele s-a înșelat, așadar, și el, atunci cînd a făcut această alegere, care a și fost cauza pieirii lui. CAPITOLUL VIII Despre aceia care au dobîndit principatul prin fapte nelegiuite Dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vor fi împiedicați; nimeni nu-i va putea suferi." (III, 2) " Nicicînd un principe nu se va afla în siguranță pe tron, atîta vreme cît îi va lăsa în viață pe aceia pe care i-a detronat." (III, 4) " Niciodată insultele vechi nu se pot șterge prin binefaceri recente, mai ales cînd binefacerea este cu mult sub greutatea insultelor." (III, 5) "Principii ar trebui să se pătrundă de adevărul că încep să-și piardă tronul din clipa în care violează legile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în siguranță pe tron, atîta vreme cît îi va lăsa în viață pe aceia pe care i-a detronat." (III, 4) " Niciodată insultele vechi nu se pot șterge prin binefaceri recente, mai ales cînd binefacerea este cu mult sub greutatea insultelor." (III, 5) "Principii ar trebui să se pătrundă de adevărul că încep să-și piardă tronul din clipa în care violează legile sau se îndepărtează de vechile instituții, abolind tradițiile cu care oamenii trăiesc de mult." (III, 5) "Este mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
zâmbi. Avea un zâmbet plăcut, dacă ignorai durerea ce i se citea-n priviri. — Poate-mi repar greșeala la bivoli. După bivoli urmează să mergem, nu? Chiar mâine dimineață, dacă vrei, răspunse Wilson. Poate că se Înșelase totuși. Tipul Încasa insultele cum nu se poate mai bine. Clar, n-ai ce să zici despre un american. Macomber era din nou demn de respectul lui. Asta dacă ar fi putut să uite ce se-ntâmplase dimineață. Dar, desigur, nu putea. Dimineața fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
evreu? Îl Întrebă doctorul Wilcox. — Așa e. Chiar sunt. Mereu Îmi scapă din vedere. N-am acordat niciodată acestui fapt importanța cuvenită. Ce bine că mi-ai adus aminte. Mântuitorul tău. Așa este. Salvatorul tău, cu siguranță, salvatorul tău - cu tot cu insultele din Duminica Floriilor. — Ești prea al dracu’ de deștept tu, spuse doctorul Wilcox. — Un diagnostic excelent, doctore. Mereu am fost prea al dracu’ de deștept. În est, cel puțin, chiar c-am fost prea al dracu’ de deștept. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să apuce o armă și să-și apere viața. — Valerius nu e laș, legatule, răspunse Titus, privindu-l încruntat. E curajos, dar curajul lui este diferit de al nostru. Pentru el, viața e sacră. Pentru el, orice armă e o insultă adusă vieții. — Îmi cunosc fratele. Întotdeauna s-a temut... — Dar nu s-a temut de moarte, dacă a reușit de atâtea ori să-i țină piept și s-o înfrângă, ca medic. Se teme de cruzimea oamenilor. Știu că ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și lovitura, puternică, violentă. Tridentul întâlni scutul exact unde prevăzuse Valerius. Se ridică și se repezi spre Flamma, cu scutul în față și mâna dreaptă întinsă, strângând cu atâta furie sica, încât tot brațul i se contractă dureros. Mârâi o insultă și începu să-și urmărească adversarul. Deodată se simți invadat de o forță fantastică; plămânii păreau să găsească în sfârșit tot aerul de care aveau nevoie pentru a face față efortului. Se simți, de asemenea, calm cum nu mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din Ludus. Tu îl vei căuta pe împărat... Listarius tăcu o clipă. — Împăratul va purta o mantie neagră... să nu uiți asta. O mantie neagră. O luă la fugă. 36 Ieși în goană din Ludus, lăsând în urmă zarva, râsetele, insultele și lamentațiile. Alergă printre casele cu trei sau mai multe niveluri, pe străduțele marelui oraș, atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
punea miere. — Roma e plină de soldați care, pentru că sunt vitellieni, își permit orice, de la violuri până la jafuri. Când ies în oraș, văd nenumărate scene violente. Mișună o grămadă de soldați beți care nu fac nimic... Doar fură, se ceartă, insultă și lovesc oamenii... Cât despre femei... Dar ce spuneți de poporul nostru? E gata să asiste la moartea unui împărat și să-l aclame pe următorul, ca să se bucure apoi când acesta din urmă este ucis... În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
umezească buzele uscate cu apă și vin. Cu un gest obosit, Antonius împinse cupa. — Opriți atacul!... Se predau. Văzu porțile Cremonei deschizându-se. Ofițerii vitellieni ieșiră ducând însemnele, gata să le predea. Soldații îi urmau cu privirile în pământ, în insultele învingătorilor. Apăru și Caecina; lanțurile de la mâini și de la picioare străluceau în lumina soarelui. Mândru și disprețuitor, striga în gura mare că era consul. Fu adus în fața lui Antonius. Acesta nu se dădu jos de pe cal; cu mâna stângă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se publica și un grupaj de „Reflexiuni” din care o redăm pe alăturata : „Bărb ații obișnuiesc a considera pe femei inferioare lor; dânșii uită că, cu toată pretinsa lor superioritate, își datoresc exis tenț a numai femeilor. Insultând femeie ei insultă pe propriile lor mame . S-au gândit ei la aceasta?” Iar pentru că în urma „Profilurilor” publica te s -au născut multe nemulțumiri din partea portretizatelor, la 21 noiembrie într-un auto-interviu, însăși Maria N. de la Banca scria: „În urma acestui interviu care a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
balonaș grețos și l-a spart, speriindu-mă. M-am Întors acasă. Cum m-a văzut, Mariana a-nceput să cînte. De la linia melodică introductivă simplă, de iubire stinsă, a trecut În registrul unui dispreț suportabil apoi, pe nesimțite, la insulte, fazan și parazit care nu-i bun de nimic decît să facă pe ofensatul și omletă, același lucru mi-a declarat și un vecin bătrîn cu un ochi microscopic, pe celălalt zicea că și-l pierduse-n război, nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]