KorAP: Find »[drukola/base=interlocutor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...245 >

6,119 matches

Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661

chip furios este proiectat timp de câteva milisecunde, ideograma proiectată după această față neplăcută este mai puțin agreată decât alte ideograme prezentate ulterior. Suntem absolut inconștienți de faptul că fața noastră, foarte plastică, ia expresii care nu sunt percepute de interlocutori. Doar cei care au aparat video au putut să perceapă, când s-a întâmplat să încremenească imaginea, o emoție pe care nu erau deloc pregătiți să o vadă și care le scăpase în vizionarea la viteză normală. Și totuși, creierul

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
coada ochilor fără să zâmbiți... Când este vorba despre transpunerea emoțiilor noastre, se pare că nimic nu poate înlocui sinceritatea. Ar fi inutil să trișăm și să încercăm să impunem, prin mimică, o destindere falsă. Să nu uităm că ochii interlocutorilor reușesc să capteze pe chipul nostru expresii mai rapide decât cele pe care suntem capabili să le controlăm conștient. Când suntem destinși, trăsăturile ni se destind. Dacă radiem suficient de puternic, chipurile interlocutorilor vor prelua expresiile destinderii noastre. Atunci comunicarea

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
destindere falsă. Să nu uităm că ochii interlocutorilor reușesc să capteze pe chipul nostru expresii mai rapide decât cele pe care suntem capabili să le controlăm conștient. Când suntem destinși, trăsăturile ni se destind. Dacă radiem suficient de puternic, chipurile interlocutorilor vor prelua expresiile destinderii noastre. Atunci comunicarea se efectuează de la chip destins la chip destins. În aceste momente rare, mesajele subliminale care se transmit sunt foarte puternice, pentru că nu sunt filtrate prin nici o crispare. Ceilalți ne privesc cu adevărat, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
se transmit sunt foarte puternice, pentru că nu sunt filtrate prin nici o crispare. Ceilalți ne privesc cu adevărat, fără să treacă în defensivă. Ne privim atunci așa cum se privesc în mod normal persoanele care se cunosc bine și se plac. Pentru ca interlocutorii să aibă încredere în noi, trebuie să le acordăm încredere și nimic nu poate înlocui destinderea interioară. Datorită ei trimitem stimuli care provoacă deschiderea celorlalți și pătrund, fără ca noi să fi căutat aceasta, în inconștientul lor. În domeniul deschiderii afective

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
seducție. Imaginile fugitive și impactul lor subliminal În raporturile noastre obișnuite cu ceilalți, nu este nevoie ca gesturile să dureze câteva milisecunde pentru a fi subliminale. Efectul lor este subliminal ori de câte ori suntem impresionați, fără să vrem, de atitudinile corporale ale interlocutorilor. În general, integrăm gesturile persoanelor care ne plac, fără să ne dăm seama de acest lucru. Mimicile și diferitele atitudini corporale ale acestor persoane seducătoare pătrund în inconștientul nostru și ne modifică atât atenția, cât și dispoziția fără a conștinetiza

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
De ce fără să gândiți? Pentru că creierul dumneavoastră este capabil să perceapă o diferență de stare emoțională în mai puțin de o sutime de secundă. De câte ori va avea expresia din a doua imagine, Syner, fără să știe de ce, va vedea cum interlocutorul se închide puțin câte puțin. El va fi preocupat și asta o vor arăta sprâncenele în formă de V. Degeaba va pretinde că nu e deloc neliniștit, interlocutorul se va îndoi. Această mimică a fost identificată ca expresie de preocupare

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
din a doua imagine, Syner, fără să știe de ce, va vedea cum interlocutorul se închide puțin câte puțin. El va fi preocupat și asta o vor arăta sprâncenele în formă de V. Degeaba va pretinde că nu e deloc neliniștit, interlocutorul se va îndoi. Această mimică a fost identificată ca expresie de preocupare. În realitate sprâncenele formează un V, ori de câte ori apare o barieră în comunicare. Poate că n-ați observat niciodată acest lucru, dar efectul subliminal al mimicii datorate neliniștii provoacă

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
sânii, rotunjimile spatelui, pântecele frumos arcuit...” Ea îndrăznește! Când este vorba despre seducție, stimularea senzorială are întotdeauna efecte mai bune decât lucrurile grijului dozate, ca la farmacie. A seduce înseamnă a te interesa: procesul de armonizare Când suntem interesați de interlocutori, atitudinea noastră corporală se armonizează cu a lor. Dar un episod trăit de mine m-a ajutat să înțeleg mult mai bine acest proces decât prin analizarea benzilor video. Édouard și Franck sunt doi cunoscuți de-ai mei, doi buni

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
își cultiva la fel de inconștient interesul față de ceilalți. Dat fiind faptul că de la ultima noastră întâlnire îmi îmbogățisem considerabil cunoștințele despre limbajul nonverbal, acum înțelegeam mai bine mecanismele care se puneau în mișcare la el în actul seducției. Se armoniza cu interlocutorul. Prelua atât atitudinile mentale ale interlocutorului, cât și pe cele corporale, fără ca acesta să-și dea seama - de altfel, fără ca el însuși să realizeze acest fapt/aspect. Astfel, beneficia de efectul produs de empatie la nivel subliminal, fără să-l

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
ceilalți. Dat fiind faptul că de la ultima noastră întâlnire îmi îmbogățisem considerabil cunoștințele despre limbajul nonverbal, acum înțelegeam mai bine mecanismele care se puneau în mișcare la el în actul seducției. Se armoniza cu interlocutorul. Prelua atât atitudinile mentale ale interlocutorului, cât și pe cele corporale, fără ca acesta să-și dea seama - de altfel, fără ca el însuși să realizeze acest fapt/aspect. Astfel, beneficia de efectul produs de empatie la nivel subliminal, fără să-l fi căutat. Trupul lui Franck, într-

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
realizeze acest fapt/aspect. Astfel, beneficia de efectul produs de empatie la nivel subliminal, fără să-l fi căutat. Trupul lui Franck, într-un mod de care era fie inconștient, fie doar semiconștient, proiecta codurile capabile să-i emoționeze pe interlocutori, pentru că le reflecta stările emoționale. Armonizarea pe care se baza modul de comunicare al lui Franck se traducea prin trupul lui „în oglindă”. Însă, dincolo de poziție, însuși ritmul comunicării lui prelua modul de comunicare al partenerului. Astfel, Franck era capabil

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
stările emoționale. Armonizarea pe care se baza modul de comunicare al lui Franck se traducea prin trupul lui „în oglindă”. Însă, dincolo de poziție, însuși ritmul comunicării lui prelua modul de comunicare al partenerului. Astfel, Franck era capabil să-și aducă interlocutorul în câmpul lui. Acesta, mulțumit, era prins într-o mișcare care îl separa. Totul în jur părea să dispară, atât de intens traducea modul de comunicare al lui Franck prezența totală în relație. Franck reproducea, procesul prin care mama îi

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
făcut, dar nu că înțelege ce simte el. Pe cea de-a doua situație este centrată armonizarea. În situația ilustrată mai jos, Syna aprobă și prelungește cele spuse, dând din cap și punctând un da nonverbal, ca să-și arate acordul. Interlocutorul se simte ascultat, învăluit, urmat, iubit... Secvență realizată în aproximativ o secundă Dând din cap, Syna deschide calea osmozei. Aici ea poate amplifica și mai mult contactul mulțumitor, închizând ochii. Secvență realizată în aproximativ o secundă Fără să vorbească, Syna

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
ascultat, învăluit, urmat, iubit... Secvență realizată în aproximativ o secundă Dând din cap, Syna deschide calea osmozei. Aici ea poate amplifica și mai mult contactul mulțumitor, închizând ochii. Secvență realizată în aproximativ o secundă Fără să vorbească, Syna își conduce interlocutorul în timpul interacțiunii. Îl conduce așa cum un dansator își conduce partenera. De altfel, nu vi se pare mai însuflețită decât dacă ar fi stat nemișcată în fața lui? Secvență realizată în aproximativ o secundă Teoretic, nimic nu o obligă pe Syna să

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
o parte din intimitatea noastră, pe care nu suntem neapărat dornici să i-o acordăm. De altfel, această atingere specială se numește „atingere subliminală”. Este vorba despre „iuțeala de mână” și nu doar ca joc de cuvinte. Când unul dintre interlocutori ne atinge imperceptibil, avem tendința să trecem cu vederea gestul și să nu ni-l amintim. În schimb, inconștientul nostru transformă acest gest imperceptibil într-o mișcare de simpatie. Astfel, atingerea întărește senzația de apropiere afectivă. Diferitele observații făcute în legătură cu

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
secreția hormonului gonadotrop, cu rol foarte important în sexualitate. Desigur, nu știm în ce măsură prezența organului vomeronazal modifică felul în care îi percepem pe ceilalți. De asemenea, nu cunoaștem nici ce cantități de molecule steroidiene, recunoscute de organul vomeronazal, ne adresează interlocutorii atunci când încearcă să ne farmece. În schimb, putem susține că, atunci când dorim pe cineva, probabil că nu-i trimitem mirosuri neplăcute. E la fel de puțin probabil ca mesajele noastre olfactive inconștiente să meargă în sens opus mesajelor subliminale vizuale atunci când suntem

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
transmiși să ajungă la organul vomeronazal al persoanei importante pentru noi și să-i părem mai atrăgători. În procesul seducției, atitudinile mentale se aliază cu cele corporale, cu gesturile și cu mirosurile, însă eficiența lor nu este totală decât atunci când interlocutorii noștri nu au ridicat între noi și ei bariere mentale. Vom vedea acum de ce tip sunt aceste bariere, pentru a deveni capabili să evităm apariția lor. CAPITOLUL 5 Înlăturarea barierelor mentale negative Calitatea mesajelor noastre subliminale depinde, în esență, de

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
esență, de receptarea lor de către cei apropiați; pentru ca persoana importantă pentru noi să ne perceapă mesajele, trebuie mai întâi de toate să aibă „spiritul liber”! Însă, de multe ori, fără să ne dăm seama, ridicăm bariere mentale între noi și interlocutori care blochează toată comunicarea subliminală. Cele mai seducătoare persoane au două atuuri principale pentru a împiedica cenzurarea mesajelor lor subliminale. În primul rând, întreaga lor ființă îndepărtează, în general, orice nor de pe cerul comunicării. În al doilea rând, sunt capabile

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
ne place o persoană, îi atribuim caracteristici pe baza cărora o judecăm, fără a da ocazia să se apere, pentru că, evident, toate acestea nu sunt limpede formulate. Dar să spunem lucrurilor pe nume: dacă ridicăm o barieră emoțională față de un interlocutor și el poate face exact același lucru față de noi. Ne este imposibil să pătrundem în inconștientul unei persoane care nu ne agreează. Creierul ei filtrează toți stimulii emoționali pe care i-i trimitem și îi respinge. Inconștientul este silit să

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
să fugă emoțional și nu a găsit decât o modalitate coerentă de a face acest lucru: printr-o mișcare a mâinii în spate. În imaginea din dreapta, Syna simte mâncărimi pe partea din spate a piciorului. Faptul că nu își părăsește interlocutorul se datorează strict politeții. Ea simte mâncărimi pentru că a trimis creierului mesajul de intensificare a circulației sanguine în picioare ca să poată merge mai bine, în vreme ce rămâne pe loc și continuă, cu tact, discuția. În unele situații încercăm să plecăm. În

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
mesajul de intensificare a circulației sanguine în picioare ca să poată merge mai bine, în vreme ce rămâne pe loc și continuă, cu tact, discuția. În unele situații încercăm să plecăm. În altele nu dorim să plecăm, dar punem bariere între noi și interlocutor la nivel mai fizic. Rămânem politicoși, nu vedem nici un motiv pentru a ne îndepărta, însă simțim nevoia inconștientă să ne apărăm de prezența sau de dorințele prea intense ale celuilalt. Continuăm să zâmbim și să punctăm discuția prin „da, așa

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
și la nervul radial, mesajul paradoxal produce o micromâncărime. Această micromâncărime permite atât păstrarea unui comportament firesc, prin mișcare, cât și pregătirea unei reacții reflexe. Printr-o mișcare scurtă putem, „ca din întâmplare”, să ne așezăm brațul între noi și interlocutor, ca să ne protejăm. De fapt, totul se petrece inconștient, însă exteriorul brațului „ne mănâncă” fără alt motiv aparent și continuăm interacțiunea scărpinându-ne. Micromâncărimea va dura mai puțin de cinci secunde și nu va lăsa urme pe corp. Toate micromâncărimile

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
dura mai puțin de cinci secunde și nu va lăsa urme pe corp. Toate micromâncărimile descrise mai sus, foarte asemănătoare, sunt expresia unor gânduri care au, global, aceeași natură, pentru că toate se leagă de dorința de a se apăra de interlocutor. Atunci când antebrațul, datorită micromâncărimilor, devine barieră protectoare, ca și cum ne-am apăra de o lovitură, natura situației este mai puțin afectivă decât în cazul brațului. Percepem aceasta intuitiv. Suntem mai puțin angajați atunci când atingem o persoană cu antebrațele decât când o

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
secrete, era perfect conștient de fenomenul barierelor mentale, pe care le numea „virtuțile”. În cartea lui, intitulată Povestea vieții mele, a scris: „Trebuie să-i dăm întotdeauna femeii dorite senzația că ea este cea care ne-a ales”. A da interlocutorilor senzația că ei sunt cei care ne-au ales înseamnă a reuși să nu le trezim vigilența. De altfel, se știe că niciodată nu ne place mai mult să-i ascultăm pe cei apropiați decât atunci când ne spun ceea ce dorim

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
ceea ce vede, iar în a treia Syner este pe punctul de a striga că e de-a dreptul exasperat. Trebuie doar să fim atenți la aceste gesturi negative, care sunt mai frecvente decât credem. Astfel vom observa mai bine închiderea interlocutorilor. În ceea ce privește bariera mentală legată de critică, cel mai semnificativ dintre gesturi - și, de asemenea, cel mai interesant - este, fără îndoială, gestul ilustrat mai jos. Există în două variante, dar în realitate mâncărimea este întotdeauna în aceeași zonă. O persoană care

[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]