4,202 matches
-
doar așa suferința ei vă poate ierta și înțelege gestul din sensul durerii ei stăpânită seara când Regina Nopții vă amețește cu parfumul ei răscolitor mângâiați-i petalele înainte de a vă abandona dăruirii gustul fructelor proaspete de care veți fi inundați vă va înveli trupurile în parfumul dragostei nu peste mult timp zgomotul nopții pustii va începe pregătirea zorilor pentru a reînmuguri florile iubirii ce ați semănat în grădinile simțirii voastre veți culege acum bucurându-vă ochii cu mirosul rodului înflorit
GRĂDINILE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372708_a_374037]
-
orb a homerilor informațiilor clasificate și selectate, primite și dăruite cu țârâita și cărora abia acum le venise timpul. Schimbând, firește, stăpânul și locația ! Se lăudase apropiaților că de n-ar fi fost el, cursul năvalnic al delațiunii ar fi inundat conștiințele tuturor, că s-ar fi sacrificat îndeajuns pentru a-i feri de potopirea contagiunii și pe alții, deloc puțini. Cu toate că o lume întreagă îi știa coț(c)ăielile și periuțele băgate la înaintare , gesturile și instrumentarul de gudurat și
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
spre văzduh și copacii cu mușchi moale ca perna de puf. Visez să fiu parfumul tău ușor de lăcrămioare, pe marea cerului să zboare păsările călătoare ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună, a lor cântece inconfundabile natura o inundă. Visez să fiu lumină prin alaiul variat de flori, ce ne dă viață prin imensitatea ei de culori, la pâraiele cu apă limpede, pur-cristalină, la mierle ce se-alătură orchestrei pe colină. Visez să mai trăiesc doar o singură noapte
PRIMĂVARA MEA DIN VIS de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372773_a_374102]
-
să știe că-n decorul timpului este pierdut acela care, nevisând, în viață țintă n-are! Ele apar timide-n frântura de secundă în care Universul deschide lumi compacte ce te ademenesc, strălucitoare-n noapte prin poleiala viselor ce le inundă. Atunci, întinde-ți eu-l spre visul ce-ți zâmbește și care te ridică deasupra fiecărei nopți purtându-te-n fantastic, fără să bați la porți, pentru că el e-acela care te ocrotește. Cel care-și pierde visele-n oceanul
CE ESTE OMUL FĂRĂ VISE? de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372820_a_374149]
-
scurte popasuri, pentru ca să reînceapă ușoare pendulări, comunicând nebănuit de subtil cu mușchii și nervii, după un cod transmis parcă de undeva din neant. Prin geamul transparent aflat în fața maseurului pătrund razele minunate ale soarelui dintr-o amiază de iunie. Lumina inundă încăperea. Bănuiesc numai, că percepe căldura astrului. Își dezbracă vesta. Sau poate o fi oboseala lucrului său?... Are mulți doritori să intre în cabină pentru masaj, iar el nu refuză pe nimeni... Ridică ochii spre tavan. În locul irisului colorat, prezent
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
căutare de aliniere la un echilibru energetic exterior, mai puternic decât orice emisiune cerebrală. Pupilele dilatate i se fixară în ochii imenși de culoarea pădurii, în care i se păru că citește dorința de a-l reține, iar fericirea îl inundă în valuri inegale, necontrolabile. Înainte ca sildiva să își apropie întregul trunchi de al său, se simți grozav de bun, de apreciat și de perfect, ca și când își găsise locul ideal, în care voia să trăiască pentru tot restul vieții sale
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
își apropie întregul trunchi de al său, se simți grozav de bun, de apreciat și de perfect, ca și când își găsise locul ideal, în care voia să trăiască pentru tot restul vieții sale. Și de ce nu? Sentimentul de împlinire care îi inundă venele era tot ceea ce îi lipsise până atunci. Comparativ cu vechea lui colonie, acolo cel puțin era dorit pentru tot ceea ce era el, pentru mintea lui strălucită care emitea analize unice, pentru sufletul lui deschis către toate orizonturile, pentru capacitatea
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
părțile lumii urmau să năvălească la palat sub clar de lună. Sosi noaptea mult așteptată și Contele Dracula, la festivitatea de deschidere a balului, ridică pruncul deasupra capului și-l prezentă cu fală ca viitor prinț al tronului său. Uralele inundară salonul, apoi se propagară în curte și de acolo în depărtări, lovindu-se în ecouri de pereții stâncoși ai munților. În aplauzele tuturor, Prințesa și Prințul Paloș avură onoarea să înceapă primul dans în acordurile fermecătoare ale muzicii. Alături, Contele
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că vreun vampir ieșit din curtea palatului la plimbare ar putea să-i descopere. Luna continua să inunde cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele parcă nu mai aveau acea sclipire fascinantă. Cu oarecare teamă petrecură o noapte care nu se mai sfârșea, tresărind speriați la orice zgomot sinistru din dosul ungherelor întunecate. La curte
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
trezi din beția răzbunării.Începu să hohotească cu spume la gură.Se prăvăli sub privirile îngrozite ale părinților ei...erau acolo, sau numai amintirea lor? Dar, Daria unde era? - Daria, Daria, te iubește mama! Apoi, o explozie de lumini îi inundă creierul și întunericul de după o aruncă într-un haos din care nu mai ieși niciodată.Muri în închisoare spânzurată.Daria refuză să accepte că mama ei murise nebună.Vorbea despre ea ca despre cea mai minunată ființă, născocind povești în
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
când iubești la fel toți oamenii, arborii și florile, vietățile, fără a-i acoperi cu mantia inegalității, când admiri ceea ce este demn de elogiat, fără a te roade viermele invidiei, când nu faci rău nimănui și valurile răului nu te inundă niciodată, când înțelegi orice om, chiar dacă tu, pentru acest fapt, ești de neînțeles, când ajuți pe oricine din inimă fără a aștepta ceva în schimb, când consideri că banii nu au valoare și nu te amețesc niciodată aburii lăcomiei, când
“IDEALISTĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373223_a_374552]
-
Fluturi mari ți s-ar lipi de pleoape Și te-ar purta într-un dans al culorilor, Din a caror hora exaltata nu ai mai vrea să ieși. Dacă ți-ai destupa urechile Și ai lasă muzica mea să-ți inunde timpanele, Ai descoperi ritmuri nebănuite Și versuri nemaiauzite, Iar corpul ți-ar deveni imponderabil. Dacă ți-ai deschide brațele Că într-o îmbrățișare Și ai asculta glasul inimii, Atunci m-ai îmbrățișa pe mine Și nu te-ai mai satura
DACA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373273_a_374602]
-
PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Eveniment > Actualitate > ȘI AMINTIRILE DĂINUESC... Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului Amintiri frumoase îți inundează inima când cineva îți vorbește ori îți arată vreo poză de la Câmpul Românesc. Am de acum 9 ani care ma leagă de această localitate pe care eu o numesc RAIUL ROMÂNESC DIN CANADA . Despre Câmpul Românesc din Hamilton am scris
ȘI AMINTIRILE DĂINUESC... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373248_a_374577]
-
amenința să-și iasă din matcă. Ca un adevărat imperator Primarul veghea lucrările de la fața locului împiedicând mulțimea adunată să o ia razna. Ca orice hazard a adus și câteva evenimente nefericite. După spusele maică-mii câteva case au fost inundate deși îngrijorarea nu îi era nici pe de parte acolo. Am făcut un efort ca să ghicesc ce poartă în minte și dintr-o dată becul de la avarie m-a iluminat. Bunicul! Îi stă gândul la bunicul! Datorită celor auzite mintea proiecta
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
ce poartă în minte și dintr-o dată becul de la avarie m-a iluminat. Bunicul! Îi stă gândul la bunicul! Datorită celor auzite mintea proiecta deja scenarii din cele mai felurite. Apele umflate ale Coiscăi ieșind din matcă și răscolind asfaltul, inundând curtea și odăile casei bătrânești. Vedeam cum mobila e luată de apă, pereții se crăpau, soba plesnea iar...bunicul adormit stătea în locul unde apa năvălea săpându-i mormântul. Iar noi a doua zi găseam casa în ruine. Am înghițit în
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
fruntea 'naltă cu o timidă atingere de buze... Oare n-auzi cum pleoapele zorilor se ridică precum niște aripi leneșe de pescăruș pentru a face loc luminii ce-mbrățișeaz-acum cu dragoste Pământul? Nu simți adierea proaspătă a brizei pregătindu-se ca să inunde iarăși cu miresmele-i sărate atâtea suflete însingurate? Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zărești?... Dar zbuciumul ultimei steluțe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică de a mai străluci câteva clipe? Sau
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce plecau din Țefeleică pentru a se adăposti în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate erau inundate, un colț din natură cu imașuri și fânețe nu se mai supunea nici unor legi, era ca și cum Dumnezeu părăsise intenționat acele locuri sporind și mai mult amărăciunea oamenilor, neputincioși și temători ca nici o altă dată mai apropiată de care să-și
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
care o impune din start, „VII” este confesiune ( „Cum să scapi de moarte când tu o folosești că pe o armă ce face parte din mintea, spiritul și trupul tău?”), mirare („Căprioara vie/ Privire spre moarte / Tu sau eu ?”) creație („inundă-te pântec afară/ în gheare și urlă cu biciul “), ruga (“Ascultă-le și ajută-mă să fac / Un mic popas, /Râul prin mine a grăit,/ Lasă-mă să tac!”), trăire juvenila (“Dar ce-i emoția tinereții/ Stă în înțeleptul gând
CRONICA UNUI DEBUT AURIT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372150_a_373479]
-
bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ROMÂNUL ȘI POEZIA Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului ”Ce iese din pisică, șoareci prinde!” Din negură de vremuri, de departe, Ei vin în valuri inundând câmpia, Adorm treziți între coperți de carte Plângând Domniei Sale, POEZIA ! Eminești, Alecsandriști sau Argheziști, Ne tot visăm în straie-mpărătești... Până și-n suflet măreție tu-mi exiști Și-n palida-mi ființă-n care crești. Din sânii grei ai nemuririi
ROMÂNUL ȘI POEZIA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372252_a_373581]
-
despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > FUGARĂ Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Adierea stelelor îmi penetrează rațiunea, o inundă, o aruncă în valuri sălbatice, atinge, fără întrebări, fără răspunsuri, simțuri violete, încleștate pe limba timpului din mine. Mă înalț pe vârfuri de nori și îmi închipui că am prins piciorul Cuvântului, dar nimic nu se întâmplă la granița dintre
FUGARĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372306_a_373635]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TRECE SEPTEMBRIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1343 din 04 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului trece septembrie te inundă toamna, poezie, cu dansuri stranii de cocori, cu ploi diluviene ce cântă peste țară a melancolie, tot singuri murim, tot singuri, uitând cântecele de-acasă, unde sunt toate clipele de demult, toamnă, și culorile tale în care te îmbrăcai cu
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]