2,305 matches
-
indicativ (cazuri rare): „Înțelegi tu că, dacă ar începe ploile, îi putrezește grâul pe câmp.” (D. Zamfirescu) Valoarea de condițional caracterizează exclusiv prezentul potențialului. Irealultc "Irealul" Acțiunea s-ar fi putut desfășura dar nu s-a realizat. Valoarea modală de ireal este dezvoltată de timpul perfect al potențialului: „Dacă aș fi plecat din timp, azi eram la Veneția și eu.” „Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins;” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care le modalizează. Ca și în cazul conjunctivului, cele două forme nu se opun numai din perspectiva categoriei gramaticale a timpului, ci și din punctul de vedere al categoriei mod. Valoarea de potențial caracterizează numai prezentul; perfectul exprimă îndeobește irealul. Valoarea de optativ, în schimb, se manifestă ca atare sub amândouă formele temporale. Prezent Este un timp absolut. Situează acțiunea verbală în prezentul actului de comunicare, fără, însă, ca cele două momente, al desfășurării acțiunii și al desfășurării procesului de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
auxiliarul urmează temei de infinitiv a verbului, sintagma este dislocabilă prin pronume, personale sau reflexive: „Duce-m-aș și m-aș tot duce.” „Fă, armăsăroaicelor, legați-vă câinele, mânca-l-ați fript!” (M. Preda) Perfect Reprezintă potențialul cu valoare de ireal. Este un timp de relație. Situează acțiunea în trecut, prezentând-o ca nerealizabilă, din perspectiva unei alte acțiuni, posterioare: „Dar o să-mi ia! spuse apoi cu un glas de parcă i-ar fi făcut celuilalt o promisiune.” (M. Preda) În ipostaza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
m-ar mâhni peste măsură.” (M. Eminescu, I, p. 141); „Și poate că nici este loc/Pe-o lume de mizerii/ Pentr-un atât de sfânt noroc/Străbătător durerii.” (Ibidem, p. 185) • ipoteza (probabilitatea): probabil, poate, pesemne, posibil, se vede; • irealul: mai, aproape, cât pe ce: „A venit un zburător/Și strângându-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor...” (M. Eminescu, I, p. 80) • aparența: parcă: „Parc-am murit de mult” (M. Eminescu, I, p. 71) • detașarea: cică Observații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Arghezi) - de modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să puie mâna pe mine!” (I. Creangă) Observații: Aceste adverbe exprimă foarte frecvent în mod redundant „irealul” concomitent cu semiauxiliarul de modalitate a fi: Cuprins de amețeală nu mai știam unde mă găsesc, și cât pe ce erai să mă prăpădești.” (I. Creangă) „...A venit un zburător / Și strângându-l tare-n brațe era mai ca să-l
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actului lingvistic al aserțiunii, el generează enunțuri performative: „Eu îți spun încă o dată că adevărul nu poate fi sufocat.” În funcție de situarea planului lor semantic în desfășurarea categoriei modalității, enunțurile asertive sau propoziții din alcătuirea lor pot fi reale, ipotetice, potențiale, ireale, optative: „De când s-a dus, sunt ca o creangă veștedă, Care-nainte de-a-nflori se scutură, Și lumea nici o bucurie nu-i mai dă Inimii mele, boală și putredă ciutură.” (M. Isanos) „Poate-ți odihni oleacă - zise femeia - îți fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
performative: „Te întreb ce ți-a mai rămas sfânt, după ce ai călcat în picioare sufletul unui copil pentru scopurile tale meschine.” Prin poziția planului lor semantic în desfășurarea categoriei sintactice a modalității, enunțurile interogative pot fi reale, ipotetice, potențiale, optative, ireale etc.: „Mâine le telefonezi din nou?” (O. Paler), „O mai fi trăind? S-o fi măritat cu altul? Habar n-am.” (B. Fox, 95), „Dacă erau ei la telefon?” (O. Paler), „N-ai vrea să vorbești cu el?.. mi se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
descrisă direct: „O, sufletul! / Să mi-l ascund mai bine-n piept / și mai adânc.” (L. Blaga, Poezii, 48) sau printr-o comparație stilistică: „Mi-am trăit viața ca un somnambul.” (O. Paler, Viața..., 140) sau poate fi prezentată ca ireală, descrisă printr-o comparație ipotetică: „Aceste vorbe erau ale ei, izvorâte dintr-o veche dorință, și, repetându-le în gând, ochii i se aburiră ca de lacrimi.” (M. Sadoveanu, X, 515) Această diversitate de perspective semantice, din care se descrie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multă mâncare. -Vai, am întârziat la școală !-mi-am zis eu speriată de zguduiala mamei. Dar, stai puțin, veverițele nu învață ! -Ba da! Mi-a răspuns mama. A mea merge la școală chiar acum ! a continuat ea. Un vis magic, dar ireal și chiar ciudat. Când mă gândesc câte peripeții am avut, îmi vine să râd. Și ce ? la urma urmelor, până și veverițele se pot distra !... Andreea Căciulă CAP. VIII PATRIE PATRIOTISM O ȚARĂ DE GLORII Pământul românesc, vatra poporului român
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sensibilității și senzualității spiritului maur. Indicațiile ce o însoțesc - pp expressif (et lointain), expresiv și îndepărtat, precum și plasarea sa în planul secund al discursului dezvăluie proiecția unei imagini conceptuale difuze, ale cărei ecouri îndepărtate fuzionează la limita unei lumi a irealului, a fantasticului. În mod adițional, sonoritățile chitarei apanaj indisolubil al idiomului muzicii flamenco le recunoaștem în parafoniile prelungite ale acordurilor cu septimă mică, în care amplificarea disonanței se realizează prin plasarea secundei mari la vocile superioare ale complexului sonor. Stridența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de bază. Coda conduce spre o risipire a senzațiilor și o dispersare în tăcere a concentrării sinestezice, sugerate prin diluarea finalului întrun efect prelungit de ecou (pp), asociat reținerii progresive a tempoului. Atmosfera intimă a unei stări interioare ce atinge irealul prin subtilitatea trăirilor invocate, aparținând prin excelență lumii senzitive a subconștientului, apelează la o cvasi-permanentă evoluție în dinamica redusă de p și pp (cu solicitarea folosirii permanente a pedalei de surdină), ale cărei sonorități voalate, lipsite de contur facilitează interpretarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
punct central sunetul . Evoluția armonică ulterioară va opera un prim transfer de centre sonore prin intermediul cadenței autentice (măsurile 6 - 7), care conduce în finalul articulației tematice la acordul de . Simplitatea enunțului inițial monodic al materialului tematic difuzează o luminozitate aproape ireală, iar aspectul repetitiv al acestuia ascunde o subtilă conotație ludică, surprinzând parcă o fredonare inconștientă ce însoțește adesea jocurile copilăriei. Conștientizarea traseului armonic parcurs de evoluția discursului reprezintă o condiție prioritară în vederea stabilirii unei strategii adecvate de pedalizare. Astfel, aceasta
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu prioritate, sensul calitativ al viziunii conceptuale. De asemenea, nivelul dinamic limitat (p) al evoluției sonore contribuie la difuzarea imaginii de ușurință a zborului, a imponderabilității aeriene, atribuind în același timp evocării o esențială tentă difuzăsemn al plăsmuirii unei lumi ireale. Expresia sacadată a tarantella-ei, reprezentând materialul tematic principal, difuzează o imagine rafinată ce asociază puritatea, candoarea și dezinvoltura. La nivel interpretativ, se impune facilitarea cursivității de avansare prin utilizarea unui atac lejer (evitând implicarea greutății de încheietură), precum și folosirea redusă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Debutul celei de-a doua secțiuni sugerează o distanțare spațială vizualizată prin: tempo-ul liber al rubato-ului, în care evoluția discursului nu se mai supune unei ritmicități determinate, generând un efect sonor de inconsecvență, receptat ca o formă a irealului; ecoul unor clișee ale temei reeditată în octave, interval ce are o contribuție suplimentară în crearea efectului sonor de rarefiere; țesătura sonoră desfășurată pe spațiul a trei portative; dinamica extrem de redusă (p, più p, pp) - simbol al imaterialului; secvențările arpegiate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de senzualitate, vor putea fi vizualizate prin sensul contrar al apogiaturilor suprapuse, corespondență sonoră a unui imponderabil dans iluzoriu, precum și alternanța cvintelor micșorate și mărite (prezente în primele două măsuri), ce creează prin asocierea rezonanțelor o impresie de instabilitate, de ireal, conturând astfel ambianța unei lumi feerice. Acestea se suprapun unui acord de cu septimă mică, care își află terța în rezonanța cvintei micșorate superioare plasată pe timpul întâi al măsurilor. De asemenea, sugestia sonoră a mișcării va fi surprinsă de profilul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în demersul comun de profilare al caracterului vaporos al discursului. Debussy recurge la aceeași opoziție sonoră generată de suprapunerea clapelor albe/negre (întâlnită deopotrivă în rezonanțele difuze ale Cețurilor), al cărei efect va asigura cadrul sonor difuz al unei lumi ireale, însuflețită de personaje ce aparțin supranaturalului. Afirmația acestui material tematic prezintă un exemplu tipic al structurii armonice debussyiste ce se sustrage conturului tonal prin eliminarea relației puternice de tonicădominantă, apariția izolată a tonului principal în traiectoria liniei melodice, precum și evitarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
-se, ca să nu atragă atenția. „În clipa următoare, emoția m-a ținut locului. Parcă aș fi intrat într-un palat de basme: stolurile erau lăsate și perdelele grele, de catifea verde erau trase. În odaie plutea o lumină verde, irizată, ireală, parca m-aș fi aflat dintr-o dată închis într-un bob uriaș, de strugure. Nu știu cât timp am rămas acolo, pe covor, respirând anevoie. Oglinzile mari, venețiene, în a caror ape adânci și clare mă regăseam altfel, mai crescut, mai frumos
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
traiește, pentru inițiați, și astăzi, într-o resurecție sui-generis, printr-o spărtură în real, semne ale lui, învăluite de repetate aluviuni profane, putând fi receptate prin practici inițiatice sau prin întâmplări neobișnuite, unele inexplicabile, care situeaza personajele la contingența cu irealul. Procedeul spărturii în real, prin care se revarsă timpul și spațiul fantastic, creând, în lumea concretă, profană, o altă ordine, deseori neinteligibilă, este folosit mai întâi, mai mult ca tehnica literară, în nuvelele de tinerețe, Nopți la Serampore și Secretul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a învinge amnezia conștiinței moderne, de "a trăi mitul" și a-1 reintegra în spațiul profan, redând evenimentelor" caracterul semnificativ și exemplar al întâmplărilor originare. Sub aspectul tehnicii literare, întâlnim un savant scenariu al fantasticului, faliile de real și de ireal interferându-se imprevizibil, cu semne indicibile, deduse numai de lector, inconștientizate însă de personajul principal, care, pe tot parcursul nuvelei, rămâne un străin în labirint, mai mult condus decât conducător al actelor sale. Modestul profesor de liceu, Gavrilescu, personajul central
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
urma să devină Camera Sambô („în clipa următoare, emoția m-a ținut locului. Parcă aș fi intrat într-un palat de basme: stolurile erau lăsate și perdelele grele, de catifea verde erau trase. În odaie plutea o lumină verde, irizată, ireală, parca m-aș fi aflat dintr-o dată închis într-un bob uriaș, de strugure. Nu știu cât timp am rămas acolo, pe covor, respirând anevoie. Oglinzile mari, venețiene, în a caror ape adânci și clare mă regăseam altfel, mai crescut, mai frumos
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
el se întoarce la țigănci, unde o găsește, în chip neașteptat, pe Hildegard, nemțoaica pe care fusese sfătuit să o aleagă de la început, și pornește împreună cu ea spre pădure, conduși de un birjar misterios. Pe acest traseu epic, inserția, invazia irealului se face treptat, prin semne multiple, a căror punere în coerență este destul de dificilă, poate niciodată dusă până la capăt. La început, nimic nu anunță fapte neobișnuite. Discuțiile din tramvai urmează o mecanică inconturnabilă: oamenii vorbesc în virtutea inerției, din plăcerea de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
el, „toată lumea vorbește”. Gavrilescu admira îndeosebi casa, grădina și nucii bătrâni, umbra deasă, răcoarea contrastantă cu arșita din jur. În ciuda acestui fapt, nu stie nimic despre țigănci, nici măcar când și de unde au venit. Întrebare tulburătoare, căci deschide spațiul presupunerilor, al irealului și are corespondența directă cu semnificațiile titlului. Cine sunt țigăncile? Cine sunt țiganii, ne-am putea întreba, cu puterile lor ciudate? Misterul care planează asupra acestui neam poate fi esențial, în nuvelă, pentru definirea unei serii întregi de fapte literare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sunt țigănci, mă rog, dar de unde au ele atâția bani? O casă ca asta, un adevărat palat, cu grădini, cu nuci bătrâni, asta reprezintă milioane.” Pe neașteptate, suntem martorii apariției ilogicului, care sfidează normalul, constituind o abatere, o intruziune a irealului. Conversația din tramvai, din banală și neînsemnată, tinde să descifreze sensuri, semne ce nu se lasă revelate. Subiectul ei, deja atras de acest loc misterios, urmează pas cu pas calea sinuoasă care duce către ireal. Negăsind o explicație plauzibilă, personajul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o abatere, o intruziune a irealului. Conversația din tramvai, din banală și neînsemnată, tinde să descifreze sensuri, semne ce nu se lasă revelate. Subiectul ei, deja atras de acest loc misterios, urmează pas cu pas calea sinuoasă care duce către ireal. Negăsind o explicație plauzibilă, personajul se găsește la fel de neputincios în fața porților irealului, care, fără nici un motiv, sunt gata să se deschidă în fașa lui; el e lovit în cap de același soare nemilos, care deformează totul pe pământ, imagini, peisaj
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
neînsemnată, tinde să descifreze sensuri, semne ce nu se lasă revelate. Subiectul ei, deja atras de acest loc misterios, urmează pas cu pas calea sinuoasă care duce către ireal. Negăsind o explicație plauzibilă, personajul se găsește la fel de neputincios în fața porților irealului, care, fără nici un motiv, sunt gata să se deschidă în fașa lui; el e lovit în cap de același soare nemilos, care deformează totul pe pământ, imagini, peisaj: „Coborând, Gavrilescu regăsi arșița și mirosul de asfalt topit.” Apropierea de celălalt
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]