2,480 matches
-
după refuzul lui, incorijibilul stătea din nou în poziție de drepți cu mâinile la cusătura pantalonilor, cu privirea îndreptată spre o țintă îndepărtată. Nu sunt în stare să enumăr de câte ori și-a repetat spectacolul care, între timp, ajunsese să-i irite și pe cei aflați la comandă, dar încerc să-mi aduc aminte de întrebările pe care i le puneau superiorii, până la sergentul major, întrebări cu care-l înghesuiam și noi: „De ce faceți asta, viitor soldat?“; „De ce faci asta, bă, idiotule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lucrurile s-au consumat ca de la sine înțelese? Oare nu a curs în urma lui nici o lacrimă vizibilă? Oare după asta lucrurile și-au reluat cursul normal? Ce anume ar fi putut să-mi treacă prin cap sau să mă fi iritat în vreun fel atunci când, ca unul care suferă de o boală contagioasă, a fost dus în carantină, așadar a dispărut, dar când, pe de altă parte, a început să lipsească strident, ca și când de atunci încolo toate trebuiau să desfășoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
considerat a fi frumos în Al Treilea Reich: cu personajele eroice cioplite în marmură, mai mari decât în realitate, sculptorii Breker și Thorak se întreceau unul pe altul, arătându-și mușchii. Lilli Kröhnert, fumătoarea a cărei privire de argint mă irita, tânăra femeie tunsă băiețește și cu bărbatul plecat, profesoara mea iubită, care-mi arăta lucrările interzise ale lui Lehmbruck, dar care-mi atrăgea atenția și asupra unor sculptori tolerați precum Wimmer și Kolbe, risca să fie turnată de elevul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la Domul din Naumburg cu statuile de ctitori, din nou despre Grecia, dar fără menționarea serviciului său militar pe cutare sau cutare insulă, mai curând celebra severitatea arhaică, forma ce și-a găsit liniștea și vioiciunea ei interioară care ne irită încă și astăzi. Niște întârziați, asta eram; niște epigoni, ptolemeici... Iar între etapele europene ale timpului petrecut de el ca soldat și în centrul căruia s-a aflat, după cum se părea, arta și numai arta, a citat, fără ca la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pornit în călătoria spre sud cu cortul nostru portocaliu-roșcat, în Berlin s-a iscat o polemică artistică ce a durat până în anul următor, ba nu, până după moartea lui Karl Hofer și care și astăzi încă ar trebui să-i irite pe avangardiștii de odinioară, atât de temeinice au fost disputele referitoare la „modernitate“; în ce mă privește, m-am implicat de pe margine. Mânios, fiindcă fusese rănit, Hofer apăra pictura figurativă, determinată de imaginea omului, împotriva priorității declarate ca absolute a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
formă, familia Hallipa iarăși îi ieșea înainte. Odihnită, Lina porni, tot grămadă, să așeze ceaiul cu baba. Când se întoarse avea o rochie verde cu găitane multe. Rim privi pe Mini cu aere de complicitate, dar fără de succes. Mini era iritată împotriva lui pentru ostilitatea aceea permanentă către Lina, ostilitate, de altfel, cu forme flegmatice și politicoase. Ii veni în minte că e poate din pricina că sunt de naționalitate diferită. Poate că asta era o pârghie nesimțită care dezgrădina acordul lor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în seama achizitorului. Restul condițiilor nici nu le mai știa. Noutatea asta, credea Elena, o putea scuza că nu și-a putut conține indignarea și mâhnirea. Avusese cu Doru o explicație destul de violentă și penibilă. Firește, când ești așa de iritat și de mâhnit, nu poți cântări fiecare cuvânt... Nu vroise să-1 ofenseze, dar nu-i ascunsese dezaprobarea ei absolută, din cele mai bune intenții și sentimente. De la el învățase doară să iubească pământul cu pasiune și să înțeleagă însemnătatea lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
când în când de: "Cabana, vorbiți?" "Da, săru'-mîna nu mă închideți, aștept, vine imediat", futu-ți gîții mă-tii de castrată, care te bagi pe fir când vrei tu, ce dracu' durează mult că nu-s zece etaje. Mă irită atât de tare că durează atât și căi nesimțita aia cu voce de scapet poate să mă întrerupă în orica moment, încît doar ideea că aș fi putut să intru în căminul fetelor folosind tertipul ăsta ieftin cu dat telefon
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
caroseria ei se ascundea un motor nervos, dar echilibrat. Nu l-au impresionat face-lift-uril anterioare, a scos tot ce nu era original de pe ea, iar acum el o piesă de colecție și ea fericirea. IX Sânt singur în casă. Mă irită ideea că, deși sânt liber să fac ce vreau, stau așa ca o moluscă. Ciudat, și pe vremea când eram în Franța, deși veneam dintr-o țară unde totul se închidea la ora 22, după ce am colindat până m-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
te miști decât într-un spațiu restrâns va să vină, ai energie de consumat și nu ai cum să o irosești, cauți să descoperi locul și înnebunești când realizezi că în două ore ai parcurs și reparcurs fiecare cotlon, te irită și faptul că ceilalți sânt deja imuni la genul ăsta de criză și vegetează, fără probleme, ba la soare, ba la umbră. Mă mai răcorește din când în când câte o mângâiere a lui Vero, parcă pe tot blat, parcă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei, "atunci el", adică eu, "coboară la prima". Parcă eram în tramvai. Sincer să fiu, nu mă așteptam să fie atât de hotărâtă, pentru că știi ce i-a răspuns: Dacă pleacă el, plec și eu." Asta l-a amuțit și iritat la culme: Atunci, luați-vă boarfele și dispăreți amîndoi", am auzit eu răbufnind din cală, "diseară sîntem în Madagascar, n-aveți decât să coborâți împreună". Am înlemnit, mai ales că nu știam ce să mă fac cu ea, mi se
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
coada ochiului la Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar superior Bărzăunul. Eu credeam că dacă ai terminat clasa cu premiul I ești măcar cu un centimetru mai deștept ca mine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
frumos! Dacă cineva s-ar fi uitat cu atenție în ochii Bărzăunului, ar fi văzut în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu cu Ilinca! strigă Bărzăunul întorcînd capul în altă parte. Eu mă las păgubaș. Cu asemenea parteneri... Și făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se la umbra care se proiecta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică nemaipomenit de iritat că fusese dat de gol și ieși în șosea, după ce-i adresă Bărzăunului alte cuvinte, de care eu personal nu vreau să-mi mai amintesc. Tii, și ce frumos era îmbrăcat Virgil! Purta un costum nou, cu cravată și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i irite pe toți. Ăsta-i schelet de mamut!... Mamut! repetă el silabisind și punînd piciorul pe craniu ca un învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am mai văzut unul de ăsta la un muzeu din București, acum doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din Cress Village, insistă Grosseyn nu se află la capătul unui șir de nouă imobile, la o intersecție? ― Este exact ― răspunse Nordegg ― dar probabil că-i fi trecut vreodată prin Cress Village, ori ai văzut vreo fotografie. Încăpățânarea celuilalt îl irită pe Gosseyn. Căutând să-și stăpânească mânia, adăugă: ― La vreo doi kilometri înspre vest de magazinul dumneavoastră se află, o casă cu o arhitectură mai degrabă ciudată. ― Casă! asta numește el casă! zise Nordegg. Conacul celebru în întreaga lume aparținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întinzând mâna, atinse tubul electronic cel mai apropiat. N-ar fi putut spune la ce se aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru cucerirea măreției și puterii, în timp ce le-ar fi fost suficient să învețe să coopereze. Da, toate acestea îmi sunt destul de clare. Totuși, ceea ce mă intrigă încă este poziția anumitor persoane. ― Eu sunt soția ta, zise Patricia. Gosseyn se simți iritat de o asemenea glumă, tocmai în acel moment. ― Nu ți se pare ― îi reproșă el ― că nu-i tocmai înțelept să vorbești despre asemenea lucruri periculoase? S-ar putea să fim ascultați, ce naiba. Ea surâse cu blândețe, apoi zise, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
al unui urs! Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala continuă pricinuită de acești curioși, stăpânul calului a lipit pe poarta de la intrarea în bătătură un anunț cu litere de-o șchioapă: Percepem taxe separate pentru ghidaj, deranj și ovăz! Numai așa a reușit să se descotorosească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
oameni de a se tulbura mai ușor, de a resimți emoții mai des și mai intens decît alții, chiar și În situații sau Întîmplări care n-ar fi un motiv de reacție deosebită. Emotivii se tulbură pentru orice fleac, se irită și se Înroșesc la față. Această tendință de a avea reacții emoționale frecvente și puternice, Îi poate face pe emotivi să-și modifice mult starea de dispoziție pentru o bună perioadă de timp după o emoție mai intensă. ─ Lasă-mă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Colegul meu ne invită, cu o dezinvoltură căutată, la noi termene, absolut gratuite. Părerea noastră este, dacă se va ține cont de ea, că totul s-ar putea încheia chiar astăzi, interveni avocatul Diaconescu. Președintele de ședință îl privi insistent, iritat de ton, bănuind în același timp că va prezenta o soluție inadecvată. Nu erau epuizate încă argumentările părții adverse. Îi reproșă din priviri că încălcase unele reguli elementare statuate în cadrul instanței, însă îl ascultă răbdător. Și, ca dovadă că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu trec decît într-un singur sens. Sînt imobilizat cu fața înapoi către aberația amintirii. Țip și-mi răspunde numai sunetul păsării ce bate căutînd să-și desprindă aripa. Peste penele ei curge lichidă lumina unui soare străveziu care o irită și pare că asta o doare și pe ea. Îmi văd, V. tînăr, fantoma înțepenită în sticla din spital. Și știu că oricăt de incredibilă ar fi, imaginea asta e reală. Îl văd aproape cu bucurie. Realizez asta și repet
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
începeam să nu mai vreau să mă număr. Le-am realizat micimea în timp, timp în care statura lui Schneiderhahn nu a încetat să crească în ochii mei. Desigur, e prea posibil ca antrenorul nostru să nu fi fost deloc iritat în camera consiliului cu fața de masă verde, cu trofee și afișe, ci să fi privit conversația doar ca pe o treabă obositoare. Schneiderhahn făcuse față unor înfruntări mai grele, în afara țării lui și în sud. Oricum ar fi stat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
altceva e moartea dacă nu o altă formă de existență? O formă însă din care nu mai poți evada. Nu de viață ești tu nemulțumit... Ia spune-mi tu, de ce mă rog sunt eu nemulțumit?! arboră Carol un ton arogant, iritat de aerul de povățuitor înțelept și atoateștiutor pe care îl luase Filip. De tine însuți. Punându-ți capăt zilelor nu scapi însă de tine, ci de viață, care e doar o conjunctură, o ambianță, un decor în care se consumă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]