2,990 matches
-
au devenit prefixoide, nu numai pentru limbile respective, ci și pentru alte limbi. 73 Vezi Theodor Hristea, Pseudoanglicisme de proveniență franceză în limba română, în "Limba română ", XXIII (1974), nr. 1, p. 61-71. În engleză, corespondentul este tennis player, iar italiana a realizat un derivat în spirit latino-romanic, tennista, unde sufixul -ista a fost redus datorită terminației -is a cuvîntului-bază. 74 În daneză există deosebire între mand [man] "om ", în pronunție cu stød, și man pronume nehotărît ("cineva "): Hvor betaler man
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
1782, rămâne în istorie ca un reorganizator și modernizator al Academiei Domnești din București, căreia îi clădeste un local nou și mult mai încăpător la Mănăstirea Sfântul Sava, îi reorganizează materiile de studiu introducând istoria și limbile moderne (franceza și italiana) și îi oferă fonduri pentru finanțarea a 75 de bursieri, care studiau în Academie timp de 12 ani, începând de la vârsta de 7 ani. Simultan, inițiază o nouă organizare fiscală, judecătorească, a serviciului poștelor și înființează orfelinatul de la Mănăstirea Tuturor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
devine cu atît mai îngrijorată cu cît naționaliștii croați care operează pe teritoriul său, "ustașii"19 lui Ante Pavelic, găsesc refugiu și sprijin în Ungaria și în Italia. În aceste condiții, este clar că ciocnirea dintre influențele franceze și cele italiene în zona danubiană și în Balcani constituie pentru viitor un germene de i onflict. Speranțe pierdute: securitatea colectivă și uniunea europeană Dorită de Wilson, bazată pe un compromis între concepțiile idealiste dar totodată pragmatice ale anglo-saxonilor și proiectul francez inspirat
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de altă parte, marile migrații interne din anii 60 au transplantat în nordul industrializat o întreagă populație tînără, venită din zone rurale suprapopulate, asemănătoare în multe privințe celei care se înghesuie în amfiteatre. Această intensificare care ține de specificul dezvoltării italiene ca și de tradițiile anarhiste ale mișcării muncitorești transalpine explică de ce revolta contestatară universitară ocupă aici un spațiu politic și temporal mult mai mare decît în celelate țări europene. După acel "mai prelungit" din 1967-1968, Italia va avea în .1969
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cei care au poposit că invitați ai noștri și ai Brașovului, sunt Adam Puslojic, poetă americană Tess Gallagher, Liliana Ursu, palestinianul Munir Mezyed, americanii Michael Waters și Mihaela Moscaliuc, poetul bănățean trăitor în Germania Eugen D. Popin ( traducătorul meu în italiană), baritonul Operei din Zurich, Youri Tsiple, Nora Iuga. Întâlniri frumoase de fiecare dată, consistente. Întâlniri care și-au format un public al lor, pentru că am scăpat de formulă sterilă, neatrăgătoare a șederii în jurul unei mese și a debitării artificiale a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
neștiute?! Despre cei dispăruți dintre noi... voi avea amintiri totdeauna prezente. Ei trăiesc nu numai prin lucrările lor, dar și prin amintirea noastră despre ei. O prezență vie pentru mine este colega și prietena mea, Ileana Bunget, o profesoară de italiană, dar și o traducătoare excelentă. Ea, ca și mulți alții care au plecat, ne aduc mereu aminte că suntem trecători pe pământ, iar ceea ce facem aici trebuie să adauge un grăunte de frumusețe lumii. A.B.Un gând pentru cititori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Comarnescu și C. Noica, absolvenți ai liceului „Sfântul Sava” din Capitală, cărora li se alăturau Al. Sahia, Ionel Jianu, Victor Stoe și foarte mulți tineri din Moldova de Sus, din Bucovina, le-a răspuns G. Călinescu, pe atunci profesor de italiană la Liceul „Gh. Șincai”: „A scrie însă la 20 de ani fără nici un trecut și nici o gerare „asta e bine”, „asta e just”, este o copilărie. O asemenea decizie sumară, fără corp delict, o poate da, în anumite împrejurări, numai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
moment favorabil”, kàiros șsic!ț - dar nu am dezvoltat această analiză.)5 Este ciudat că și dumneavoastră l-ați citit pe Papini în liceu: este cazul meu. Un uomo finito a fost prima mea carte italiană; de altfel, am învățat italiana pentru a putea citi restul cărților sale. Și am fost entuziasmat - la 16 ani! - de ale sale Stroncature. Am continuat să-l citesc, deși admirația mea juvenilă a scăzut considerabil. Dar rămâne autorul favorit al adolescenței mele și acest lucru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dinRoma, invitat de Pettazzoni, și „Le tantrisme et le chamanisme” (pe 23 martie 1950), la IsMEO, invitat de Tucci. Vezi și Eliade-Pettazzoni, scrisorile LXXIX-LXXXVII, și scrisoarea lui Tucci către Eliade: „Dacă sunteți de acord, am intenționa să păstrăm pentru Istituto Italiano per il Medio ed Estremo Oriente conferința dvs. despre șamanism și tantrism, care interesează profund partea specializată a acestui institut, în acord cu profesorul Pettazzoni și în colaborare cu Istituto di Studi Storico-Religiosi; în schimb, cealaltă conferință, cea despre șamanism
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ar fi limitată la singura formulă a realismului socialist". De interes, în delațiunea criticului, este relatarea împrejurărilor în care Lucian Blaga a fost propus pentru premiul Nobel și împrejurările în care, cu numai două voturi, l-a pierdut. Tradus în italiană de Rosa del Conte, profesoară la Universitatea din Roma, Blaga a fost extrem de favorabil receptat de italieni și, drept urmare, un grup de scriitori din peninsulă îl vor propune pentru cea mai înaltă distincție literară. Rosa del Conte l-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lor perspectivă, cu secole În urmă? În problema Încurcată a originii românilor, există totuși un punct fix, pe care nu Îl contestă nici un lingvist: faptul că limba română Își are originea În limba latină. Este o limbă romanică, Întocmai ca italiana, franceza, spaniola și portugheza, prezentând Însă originalitatea (una dintre multiplele originalități românești) că a evoluat nu În vestul continentului, ca celelalte, ci În răsărit, În zona predominant slavă a Europei. Este ce a rămas din domeniul răsăritean al latinei (care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
totul alt sens În română decât În limbile occidentale. „Pământ“, de pildă (atât În sensul de „sol“, cât și de „glob pământesc“), derivă din cuvântul latin pavimentum (care Înseamnă „pardosea“). În schimb, terra, Însemnând În latinește „pământ“ (de unde terra În italiană, terre În franceză), a dat În românește țară. Cuvântul „bătrân“ vine din veteranus (termen folosit pentru soldații vârstnici). „Sat“ derivă din fossatum („șanț“ În latinește, ceea ce duce cu gândul la așezările protejate cu șanțuri de apărare). Fondul slav formează, incontestabil
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dar și cu sensibila coloratură slavă, cu cuvintele orientale care țâșnesc din când În când, cu sunetele ei specifice (ă, Î, ț, ș), atât de greu de pronunțat de un străin. Dintre toate limbile, cea mai apropiată de română este italiana. Aș spune că, paradoxal, româna seamănă mai bine cu italiana decât italiana cu româna! Un român Înțelege câte ceva când aude vorbindu-se italienește (totuși, strămoșii romani!); un italian Înțelege mult mai puțin românește, derutat de vorbele slave și orientale, ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
țâșnesc din când În când, cu sunetele ei specifice (ă, Î, ț, ș), atât de greu de pronunțat de un străin. Dintre toate limbile, cea mai apropiată de română este italiana. Aș spune că, paradoxal, româna seamănă mai bine cu italiana decât italiana cu româna! Un român Înțelege câte ceva când aude vorbindu-se italienește (totuși, strămoșii romani!); un italian Înțelege mult mai puțin românește, derutat de vorbele slave și orientale, ca și de pronunție. În tot cazul, un italian nu va
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
când În când, cu sunetele ei specifice (ă, Î, ț, ș), atât de greu de pronunțat de un străin. Dintre toate limbile, cea mai apropiată de română este italiana. Aș spune că, paradoxal, româna seamănă mai bine cu italiana decât italiana cu româna! Un român Înțelege câte ceva când aude vorbindu-se italienește (totuși, strămoșii romani!); un italian Înțelege mult mai puțin românește, derutat de vorbele slave și orientale, ca și de pronunție. În tot cazul, un italian nu va vorbi niciodată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al Doilea Război, ea a rămas, alături de Franța, principalul aliat occidental al României. A fost și o implicare britanică semnificativă În industria petrolieră românească. Engleza Începe cât de cât să se mai Învețe În școli (cam la același nivel cu italiana, devansată mult de franceză și chiar de germană). La Universitatea din București se adaugă — abia În 1936 — o catedră de limba și literatura engleză celor de limba și literatura franceză, germană și italiană; devenit În 1940 titularul ei, Dragoș Protopopescu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu accent american. Revistele vremii sunt pline de fotografii și de știri privitoare la vedetele de cinema. Când a izbucnit războiul, o suferință suplimentară a constat În dispariția filmelor americane, substituite (cumplită decădere!) cu producții germane (și, ceva mai convenabil, italiene). La sfârșitul războiului, cinefilii s-au bucurat degeaba: așteptau să revină filmele americane, au avut Însă parte de un lung tratament cu filme sovietice (filmele occidentale, americane În primul rând, și-au făcut din nou apariția prin anii ’60, dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fi reprezentantul Dstră și voi face tot ce va trebui ca această lucrare să apară. În privința tezei de doctorat a Romildei Persiani despre Nicu Gane, nu văd nici o piedică. Dl. Balaci va fi Încântat să mai găsească o relație româno italiană. E vorba să vină În București. Eu mă voi interesa exact, pentru a-i scrie. Dacă mai aveți ceva date relative la această chestiune, Vă rog să mi trimiteți, pentru a-i pune la Îndemână D-lui Balaci cât mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
poetic, se lansează într-o lungă divagație pe tema impresiilor despre Lisabona și a contactelor sale cu cultura italiană. Nu te-ai fi așteptat la o asemenea disponibilitate discursivă din partea lui; Adrian îmi păruse mai degrabă o fire timidă, retractilă. Italiana sa foarte bună și incongruența de regie comisă, receptată cu umor de public, reușesc să încălzească atmosfera, ștergând ușoara crispare a momentelor de debut. VASILE GÂRNEȚ: ...Pe străzile din cartierul Baixa Graça, pustii acum, bate un vânt rece, foarte puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mulțumită. După „deșertul” organizatoric din frumosul și imperialul Madrid, francezii ne umplu din nou de optimism. Vinurile de Bordeaux stimulează dialogul, mai ales că n-am mai fost toți împreună din seara sosirii la Lisabona. Adrian Popescu, „monseniorul”, vorbește în italiană cu Felicitas Hoppe. Ambii au vizitat de mai multe ori Italia, Felicitas a avut chiar un stagiu de un an la Roma, când s-a documentat pentru ultima sa carte, romanul Pigafetta. Am observat că Adrian se însuflețește mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vizitat de mai multe ori Italia, Felicitas a avut chiar un stagiu de un an la Roma, când s-a documentat pentru ultima sa carte, romanul Pigafetta. Am observat că Adrian se însuflețește mai mult când discută cu cineva în italiană. Expresia sa de om liniștit și cumpătat, apăsat parcă de preceptele credinței pe care le respectă exemplar, capătă o energie molipsitoare. Felicitas i se adresează cu „fratello”, iar mie îmi spune că Adrian e „nostro padre” în Trenul Literaturii. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al ei, este „Frumoasa adormită din Orient”. Italianul Nicola Lecca, infantil și alintat, „supravegheat” telefonic de părinți (maică-sa l-a întâmpinat la Paris, probabil ca să vadă dacă Nicola respectă regimul alimentar), s-a ales cu o poreclă previzibilă - „Bambino italiano”. Corinne mi-a mărturisit că inventează porecle pentru a memoriza mai bine chipurile oamenilor pe care îi întâlnește. Este un truc pe care-l folosește cu succes, înmagazinând astfel în receptorul memoriei vizuale „date suplimentare” despre o persoană. Corinne, căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceasta mă îndemnându-mă să mă alătur grupului de scriitori care va avea o întâlnire cu publicul la Biblioteca de Științe din Kaliningrad. Mă roagă insistent să n-o refuz, pentru că este și un român în grupul lor, vorbitor de italiană și franceză, și ei nu au un traducător care să cunoască aceste limbi. Cu alte cuvinte, mi se sugerează că ar trebui și să traduc din română în rusă și invers. O refuz inițial, dar cedez la rugămintea lui Adrian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un traducător care să cunoască aceste limbi. Cu alte cuvinte, mi se sugerează că ar trebui și să traduc din română în rusă și invers. O refuz inițial, dar cedez la rugămintea lui Adrian Popescu - el este „românul vorbitor de italiană și franceză”. Adrian, ființă calmă, optimistă și tenace pe tot parcursul călătoriei noastre, mi se pare acum amărât și puțin derutat. Merg cu ei. Ceilalți doi scriitori din grup sunt Wolga Ipatava din Belarus (membră a PEN Clubului și opozantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a venit la suflet” - și ne roagă, pe mine și pe Adrian Popescu, să-i transmitem poetei mulțumirile ei... O altă fată îmi spune că i-a plăcut foarte mult cum sună limba română, e mai „melodioasă la auz decât italiana”. După întâlnire, mergem cu mașina la mormântul lui Kant, care se află lângă zidul unei catedrale în reparație, unde a avut loc concertul rock de aseară. Nimic deosebit - o stelă de piatră în formă de romb, iar sus, pe zidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]